Una din temele la care meditez adesea, dar mai abitir in perioada Pastelui, este cea a momentului in care a inviat Cristos. Anul asta, de exemplu, el a inviat pentru noi, ortodocsii, pe 5 mai. Pentru catolici, a inviat pe 31 martie. Ori asta este imposibil, cred ca macar aici o sa fie de acord toata lumea. Cristos a inviat o singura data. Cu toate astea, aproape in fiecare an, Pastele cade in zile diferite la catolici si la ortodocsi.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
luni, 6 mai 2013
duminică, 5 mai 2013
luni, 29 aprilie 2013
Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (3)
Poveste de iarnă
Leontes,
regele Siciliei, şi regina lui, frumoasa şi virtuoasa Hermiona, trăiau
odinioară în cea mai desăvârşită înţelegere. Atât de fericit era Leontes în
dragostea sa pentru această doamnă fără seamăn, încât socotea că nu i-a mai
rămas nici o dorinţă neîmplinită, afară doar că uneori ar fi dorit să-l mai
vadă odată şi să-l înfăţişeze reginei pe vechiul său tovarăş de joacă şi de
învăţătură, Folixenes, regele Boemiei. Leontes şi Polixenes fuseseră crescuţi
împreună din fragedă copilărie, însă după moartea părinţilor lor, chemaţi fiind
să-şi cârmuiască fiecare regatul său, nu se mai întâlniseră de mulţi ani, cu
toate că schimbaseră adesea daruri, scrisori şi solii ducând semne ale
dragostei ce-şi purtau.
Cei 13 si misterul (27)
De abia pe la
miezul nopţii, Invincibilul Ş, Jeff şi Petcu cel Blînd văzură o plută
legănîndu-se pe valuri la mică depărtare de ei.
—
Să ne apropiem cu
băgare de seamă, şopti Invincibilul Ş. Poate că s-au culcat. Lăsară pluta lor
într-un cot al rîului şi porniră prin apă.
Petcu cel Blînd
se împiedică de o piatră şi căzu cu zgomot în rîu. Se ridică anevoios şi
încercă să păşească în vîrful copitelor.
O poveste cu piloti si tanchisti a lui Hemingway
Noaptea dinaintea bătăliei
Pe
vremea aia lucram într-o casă distrusă de bombe care dădea spre Casa del Campo
din Madrid. Dedesubt se purta o bătălie. Ii vedeam pe combatanţii împrăştiaţi
sub noi şi pe dealuri, simţeam mirosul bătăliei, îi gustam praful, iar zgomotul
era ca o peliculă continuă de focuri de carabină şi automate care creşteau şi
scădeau în intensitate şi care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase
de bateriile din spatele nostru şi apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau
nori gălbui, vălătuciţi, de praf. Eram însă prea departe ca să putem filma ca
lumea, încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la ţintă, făcîndu-ne
astfel munca imposibilă.
Un sut lui Hemingway |
duminică, 28 aprilie 2013
Suferintele tanarului Werther (9)
4 august
Nu numai mie îmi merge aşa. Toţi oamenii sunt înşelaţi în
speranţele şi în aşteptările lor. M-am dus s-o văd pe femeia pe care o
întâlneam sub tei. Băiatul ei cel mai mare mi-a ieşit alergând înainte: auzind
strigătul lui de bucurie, a venit şi maică-sa. Părea tare mâhnită. Prima ei vorbă
a fost:
― Ştiţi că Hans al meu a murit?
Era băiatul ei cel mai mic. Eu am tăcut.
― Şi bărbatul meu, spuse femeia, s-a întors din Elveţia
şi n-a adus nimic, şi dacă nu întâlnea nişte oameni de treabă ar fi trebuit să
cerşească; pe drum s-a îmbolnăvit de friguri.
N-am putut să-i răspund nimic şi i-am dat ceva copilului.
Ea m-a rugat să iau câteva mere, le-am luat şi am părăsit locul acesta de
tristă amintire.
Cei 13 si misterul (27)
Invincibilul Ş
sosi prea tîrziu. Se dădu jos de pe plută. Pe rîu nu era nimeni şi copacii
tăceau. Doar soarele mai zăbovea puţin înainte să se culce.
— N-ai văzut cumva
trecînd o plută cu piraţi? îl iscodi şarpele neliniştit.
— Niciodată nu
mi-au plăcut întrebările, rosti soarele domol.
— Dacă nu-mi
răspunzi, strigă şarpele, nu te las să apui! Soarele se înroşi şi începu să
coboare lin după dealuri. Înainte să dispară de tot, îi spuse în şoaptă:
— N-are rost să te
enervezi. Iţi promit că mîine dimineaţă vin să aflu ce-ai făcut. Şarpelui i se
zburli mustaţa de supărare.
— Rotund şi prost!
exclamă el după ce se încredinţă că soarele nu mai putea să-l audă.
Faceti-va bine (243)
Popâlnicul iepuresc
Denumire ştiinţifică: Hepatica nobilis.
Denumire populară: trei răi.
Prezentare. Popâlnicul iepuresc
este o plantă micuţă, acoperită de perişori. Face parte din familia
ranunculaceelor. Frunzele sale, împărţite în trei lobi, rămân verzi şi în anotimpul
rece. Popâlnicul iepuresc înfloreşte în martie şi aprilie, florile fiind
albastre, cu petale mari. Este o plantă cu aspect foarte plăcut. Creşte în
flora spontană din zonele mai înalte, chiar montane, preferând terenurile
calcaroase.
Substanţe active importante: anemonină, zaharuri, taninuri.
Întrebuinţări.
Din
punct de vedere al virtuţilor medicinale, popâlnicul iepuresc este puţin
studiat. Datorită compuşilor săi, această plantă poate fi toxică. În tradiţia populară,
popâlnicul iepuresc este cunoscut ca având efecte pozitive în bolile de ficat, de
unde şi numele de hepatica.Trei milenii de umor (13)
Mark Twain conducea o doamnă la
masă. Aflîndu-se într-o dispoziţie deosebită el i-a zis:
—
Ce frumoasă sunteţi!
Mai puţin amabilă, doamna i-a
răspuns:
—
Îmi pare rău că nu pot să vă întorc
acest compliment!
—
O, a rîs Mark Twain, de ce nu
procedaţi la fel ca mine, scumpă doamnă? Minţiţi!
Francis Bacon si halcile sinistre
Nu uitati, azi e ziua cand s-a dus in iad Francis Bacon - pictor de geniu, homosexual, irlandez, alcoolic, astmatic, impatimit al jocurilor de noroc. Pun aici, in onoarea lui, cateva din panzele care l-au facut celebru, nu inainte de a urca o poza in care artistul poate fi vazut in compania unor halci sinistre
Cei 13 si misterul (26)
Piraţii vrură să
tragă pluta indivizilor după ei, dar pluta nu acceptă să se lase condusă de
altcineva decît de băiat. Se sprijini cu toată puterea de nişte pietre care
ieşiseră din apă să vadă ce se întîmplă.
Nereuşind s-o
pornească din loc, piraţii o lăsară în voia rîului şi reveniră la prizonierii
de pe pluta lor.
Bufniţa îşi
scoase capul dintre aripi şi se uită la băiat. El o recunoscuse din primul
moment pe Cora, aşa că-i zîmbi ştrengăreşte.
Bufniţa se
prefăcu că nu observă şi se adresă lupului:
—
Ar fi bine să-l
legi pe băiat. Pe ceilalţi îi percheziţionăm noi.
Patrate magice (3)
Aici o sa va arat cum puteti construi patrate magice de 5, 7, 9......etc. Adica avand latura de 5 sau latura de 7 etc, asta vreau sa spun. O sa studiem amanuntit cazul patratului magic de 5, pe care il vedeti in Fig.1, dupa care veti sti sa construiti singuri patrate oricat de mari, cu latura impara (adica fara sot).
Fig.1 |
Cum am devenit hot de biciclete (10)
Nu mai ştiu câţi ani aveam când
mama şi tata s-au despărţit, dar cred că era prin 72-73. S-au despărţit doar în
fapt, în acte figurau în continuare ca soţ şi soţie. Mai târziu, mama avea
să-mi spună că a făcut aşa pentru ca eu să fiu protejat, altfel aş fi avut,
poate, necazuri la şcoală şi la facultate – asta pentru că nu era în regulă, în
acele vremuri, să vii dintr-o aşa-numită „familie dezorganizată”. Părinţii mei,
divorţând, ar fi dat naştere unei astfel de familii. Aşa că au ales
dezorganizarea în fapt, pentru că nu asta conta, ci hârtiile, pe care figurau în
continuare ca soţ şi soţie.
sâmbătă, 27 aprilie 2013
Somnul de veci (8)
OPT
În dosul geamurilor strâmte şi încadrate în plumb ale uşii laterale din casa
Sternwood se întrezărea o lumină slabă. Am oprit Packardul sub bolţile de la
intrare şi mi-am golit buzunarele pe banchetă. Fata sforăia într-un colţ, cu
bereta căzută şmechereşte pe nas şi cu mâinile atârnându-i moi în cutele impermeabilului.
Am ieşit din maşină şi-am sunat la uşă. Paşi se apropiară încet, de parcă ar fi
venit obosiţi de la o mare depărtare. Uşa se deschise şi majordomul ţeapăn şi
cărunt mă măsură din cap până în picioare. Lumina din hol îi arunca un halo în
jurul părului argintiu.
— Bună seara, domnule,
spuse el politicos şi se uită peste mine la Packard.
Suferintele tanarului Werther (8)
24 martie
Mi-am înaintat demisia la Curte şi sper că îmi va fi
primită. Mă veţi ierta că nu v-am cerut voie s-o fac. Trebuia să plec neapărat,
şi, apoi, ştiam ce-aţi fi spus voi ca să mă convingeţi să rămân, aşa încât...
Comunică asta mamei. Într-un sirop oarecare; n-am încotro, şi ea trebuie să ia
lucrurile aşa cum sunt, n-am ce să-i fac. Desigur că are s-o doară când are să
audă că avântul cu care pornise fiul ei ca să devină consilier intim şi
ministru plenipotenţiar s-a frânt deodată şi că acum se întoarce mofluz acasă!
Credeţi ce vreţi şi gândiţi-vă la toate cazurile posibile în care aş fi putut
şi ar fi trebuit să rămân. Atâta vă spun: că plec, şi, ca să ştiţi unde mă duc,
aflaţi că aici se află prinţul ***, căruia îi place foarte mult societatea mea.
Când a aflat că mi-am dat demisia, m-a rugat să merg cu el la moşia lui şi să
stau acolo toată primăvara. Mi-a făgăduit să mă lase cu gândurile mele şi,
fiindcă ne înţelegem unul cu altul până la un anumit punct, am să încerc şi am
să mă duc cu el.
Faceti-va bine (242)
Podbalul
Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara.
Denumiri populare: brusturel,
cenuşoară, limba vecinului.
Prezentare. Podbalul este o
plantă micuţă (o erbacee din familia compozitelor), înălţimea ei la maturitate
fiind între cinci şi 15 cm. Se remarcă prin rizomul puternic şi foarte lung –
circa un metru. Primele flori de podbal apar foarte devreme, mult înaintea frunzelor,
planta fiind unul dintre vestitorii primăverii. Podbalul înfloreşte toată primăvara,
florile având culoarea galbenă. Această plantă iubeşte umezeala şi de aceea va
putea fi găsită în adâncituri de teren, pe malul râurilor, în şanţuri, în surpături.
Pentru nevoi medicinale se recoltează florile, frunzele şi rizomul. Din aceste
părţi ale plantei de podbal se obţin următoarele preparate: infuzie, decoct,
macerat, suc de plantă. De asemenea, se obţin sirop, suc sau ceai, realizate în
combinaţie cu alte plante medicinale.
Trei milenii de umor (12)
Pe vremea cînd o ducea foarte
greu, tînărul Mark Twain se oprise în faţa unui restaurant şi studia preţurile
listei de bucate. Atunci s-a apropiat de el un splendid cîine de vînătoare.
Animalul şi-a lipit capul de genunchiul lui Twain şi a început să dea din
coadă, de parcă îl cunoştea de cînd lumea.
Un ofiţer s-a îndreptat spre
tînăr şi i-a spus:
—
Aveţi un cîine minunat! Nu este
cumva de vînzare?
—
Aveţi trei dolari? era curios
Twain.
Ofiţerul a scos imediat trei
dolari şi a apucat cîinele de zgardă intrînd cu el în restaurant.
Peste cîteva clipe, de după
primul colţ a apărut un om nervos, care îşi arunca privirile în toate direcţiile.
—
Nu cumva căutaţi un cîine? — l-a
interogat Twain.
— Ba da, s-a lamentat domnul. Un cîine de
vînătoare cafeniu cu pete albe. L-aţi văzut cumva?
—
Dacă îmi daţi trei dolari, mă
angajez să-l scot chiar de sub pămînt.
Cei 13 si misterul (25)
Petcu cel Blînd
se foi neliniştit. Invincibilul Ş îl lăsase singur pe pluta pe care o
ascunseseră amîndoi într-o scobitură a malului.
După aproape o
jumătate de oră, şarpele îşi făcu apariţia şi Petcu, de bucurie, scoase un
răget puternic.
— Şt! îl potoli
Invincibilul Ş, temîndu-se să nu-1 fi auzit cineva pe măgar. Apoi zîmbi. In
ochii săi alunecoşi se citea mulţumirea.
—
Unde ai fost? îl
descusu Petcu cel Blînd. Şarpele şovăi.
—
Mă pot bizui pe
tăcerea ta?
vineri, 26 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)