Am văzut de
departe mîţa care ieşise la braconat. Cum căuta printr-o trifoişte cosita de curînd venind spre mine, am rămas
nemişcat pînă va ajunge la o distanţă bună pentru carabina mică pe care o
aveam. A observat ceva. S-a tupilat una cu pămîntul, din capul coborît privea
ţintă, apoi a încercat să se furişeze încet, tîrîndu-se, lucrînd cu picioarele
mărunt şi ascunse sub burtă. Se oprea cîteodată, rămînea nemişcată, numai
vîrful cozii îi tremura în agitaţie. Pornea iar cu multă grijă pînă să se
apropie pentru săriturile de moarte.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Faceti-va bine (290)
Sovârful
Denumire ştiinţifică: Origanum vulgare.
Denumiri populare: busuioc de pădure, trifoişte.
Prezentare. Sovârful este o erbacee perenă a cărei înălţime, la
maturitate, nu trece de 60 cm. Face parte din familia labiatelor. Tulpina sovârfului
este dreaptă şi păroasă, cu nişte ramificaţii în partea superioară ce poartă pe
ele florile. Acestea au culoare
rozalie spre roşu, uneori fiind şi de culoare albă. Înflorirea se desfăşoară pe
tot parcursul verii. Sovârful, plantă aromatică şi meliferă, creşte în flora
spontană de la marginea pădurilor, pe pajişti, pe marginea drumurilor şi a
căilor ferate, pe fâneţe. Planta aceasta
şi-a câştigat de multă vreme locul ei în bucătărie şi are şi o valoare medicinală
deja recunoscută. Pentru uz medicinal se recoltează vârfurile tinere cu tot cu flori.
Gelsomino in tara mincinosilor(12)
Şchioapa
citeşte ziarul ca pe-o carte şi ultima
pagină o tulbură foarte
Bananito ieşi devreme, încotoşmănat cu pensule, pînze
şi entuziasm, nerăbdător să arate tuturor priceperea sa. Gelsomino
mai dormea încă, dar Şchioapa îl
însoţi o bucată de drum, dîndu-i poveţe de folos:
—
Pictează
flori şi vinde-le: sunt sigură că te vei întoarce acasă cu o grămadă de
bani falşi, fără de care în această ciudată ţară nu e de trăit. Fă însă flori
care nu-s de sezon, fiindcă pe
celelalte lumea le poate găsi la florărie. Şi încă ceva: nu
zugrăvi şoricei, pentru că doamnele se înspăimîntă de dînşii. Asta ţi-o spun
spre binele tău: mie, dimpotrivă, mi-ar conveni de minune.
vineri, 4 octombrie 2013
Blestemul uselistilor
Faptele sunt urmatoarele: in 2012, sub conducerea lui Dan Voiculescu, PSD si PNL au incercat o lovitura de stat, vizand debarcarea lui Basescu si preluarea controlului absolut asupra tuturor institutiilor statului. Scopul final: rezolvarea favorabila a dosarelor de coruptie ale lui Voiculescu, Dragnea etc. Lovitura de stat nu a reusit datorita interventiei UE si SUA si, in ultima instanta, datorita Curtii Constitutionale. Astazi, avem prilejul sa vedem ce s-ar fi intamplat in mod constant in Romania daca puciul lui Voiculescu ar fi reusit.
Bani de la prieteni
Un principiu pe care este esential ca omul sa-l urmeze in viata este cel care spune ca nu trebuie nici sa ceri bani cu imprumut de la prieteni si nici sa nu le dai daca-ti cer. Sigur, exista exceptii. Se intampla, uneori, sa fii cu un prieten intr-un magazin, el sa vada un lucru pe care il cauta de multa vreme, sa vrea sa si-l ia numaidecat dar sa nu aiba niciun ban in buzunar. Sigur ca atunci ii dai suma de care are nevoie, pentru ca de la magazin mergeti impreuna la banca, el scoate banii si ti-i restituie. Sunt destule astfel de exceptii.
joi, 3 octombrie 2013
O poveste a lui Voltaire (19)
Luptele
Regina fu primită în Babilon cu dragostea
pe care lumea o are totdeauna faţă de o prinţesă frumoasă care a îndurat
necazuri. Babilonul părea atunci că s-a mai liniştit. Prinţul Hyrcaniei fusese
omorât într-o luptă. Babilonienii, învingători, hotărâră ca Astarte să se
mărite cu acela care va fi înălţat rege. Ei nu voiau ca cea mai înaltă slujbă
din lume, care era aceea de soţ al Astartei şi rege al Babilonului, să atârne
de sforării şi de tertipuri. Toţi jurară că vor înălţa rege pe cel mai viteaz
şi mai înţelept.
miercuri, 2 octombrie 2013
Din spatele portii negre (9)
O comedie
Magistraţii
de la
Curtea Marţială,
uneori civili strămutaţi în uniformă, suferă de
darul prieteniei cu devotament. Comisarul regal N. S-a
distins întodeauna prin dragostea lui excesivă faţă de clienţi.
—
Ei,
ce mai faceţi băieţi? Imi pare bine că vă văd sănătoşi. N-aveţi
idee cât sufăr pentru voi! Nu-i nimic: răbdare. O să vie vremea să vă spun
totul. Iscăleşte, te rog, hârtia asta.
Clientul
iscăleşte.
—
Mă rog, domnule comisar
regal, ce am iscălit?
Cu Cehov, la un spital de ţară
Esculapi rurali
Un spital al zemstvei. E dimineaţă.
În lipsa doctorului, plecat la
vânătoare cu şeful poliţiei de plasă, bolnavii sunt examinaţi de felcerii Cuzma
Egorov şi Gleb Glebîci. Pacienţii sunt cam vreo treizeci la număr. Aşteptând să
se isprăvească înscrierea bolnavilor în registru, Cuzma Egorov şade în sala de
consultaţii şi bea cafea de cicoare. Gleb Glebîci, care nu s-a spălat şi nu s-a
pieptănat de când l-a făcut mama, şade cu registrul în faţă, cu pieptul şi cu burta
lăţite pe masă, şi înscrie, morocănos, bolnavii. Înscrierea se face pentru
statistică. Se notează numele de botez, numele tatălui, numele de familie,
profesiunea, domiciliul, dacă bolnavul ştie carte sau nu, vârsta, apoi, după
examinare, boala şi doctoria prescrisă.
marți, 1 octombrie 2013
Faceti-va bine (289)
Sorbestreaua
Denumire ştiinţifică: Sanguisorba officinalis.
Denumire populară: cerbărea, cerbăreaua.
Prezentare. Sorbestreaua este o erbacee perenă, aparţinând familiei
rozaceelor. La maturitate poate ajunge până la înălţimea de un metru. Are un
rizom gros. Tulpina aeriană este dreaptă şi se ramifică în partea superioară.
La baza tulpinii, frunzele formează o rozetă, în timp ce pe restul plantei
acestea sunt dispuse pe un peţiol lung, aşa cum sunt aşezate frunzele de salcâm.
În vârfurile ramurilor apar florile, sub formă de capitule. Culoarea florilor
este mov spre roşu purpuriu. Sorbestreaua înfloreşte pe tot parcursul verii.
Limba lui Hannah Montana
O mai tineti minte pe Hannah Montana? Era o adolescenta cu figura neprihanita, care ducea, intr-un serial american de mare succes, o viata dubla: ziua eleva ca oricare alta, noaptea star rock. Imi amintesc de anii in care Maria avea camera plina cu postere de-ale HM-ei, plus penare, creioane, gume si tot ce se mai poate imagina in materie de obiecte inscriptionabile, toate cu acelasi zambet care nu spune nimic al unei fete ca oricare alta, transformata de industria minciunii americane in zeita.
luni, 30 septembrie 2013
Gelsomino in tara mincinosilor(11)
Dac-un pictor nu trage
meşteşugul de păr, atunci frumosul poate deveni adevăr
Bananito a rămas cu gura căscată
ascultînd cum Gelsomino şi Şchioapa îşi istoriseau boroboaţele. Piciorul ţinea
încă în mînă şişul, dar acum nu-şi mai amintea nici el precis de ce îl luase.
—
Ce voiaţi să faceţi cu el? îl
întrebă, bănuitoare, Şchioapa.
—
E ceea ce mă întreb şi eu, răspunse Bananito. Dar,
aruncînd o privire în jur, fu iarăşi cuprins de cea mai neagră disperare: îşi
avea în faţă tablourile, iar tablourile erau urîte ca şi capitolul nouă al
acestei povestiri.
—
După cîte îmi dau seama, dumneavoastră sunteţi pictor, zise cu respect Gelsomino,
care nu avusese încă timp să facă această descoperire.
Micul prinţ (7)
În cea de-a cincea zi, tot datorită oii, mi se dezvălui şi această taină
din viaţa micului prinţ. Deodată, fără nici o pregătire, mi-a pus o întrebare,
rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere:
- O oaie, dacă mănâncă
arbuştii, mănâncă şi florile?
- O oaie mănâncă tot ce
nimereşte.
- Chiar şi florile cu
spini?
- Da. Chiar şi florile cu
spini.
- Păi atunci, spinii la ce
folosesc?
O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (2)
Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul (partea a doua)
Într-o dimineaţă, la
aproape patru luni după ce începuse terapia, George a venit la şedinţă
fluierând şi în mod clar vesel. Imediat am comentat această schimbare.
— Da, cu siguranţă mă
simt bine astăzi, a recunoscut George. Nu ştiu de ce. N-am mai
avut niciunul dintre gândurile mele de patru zile şi nici nevoia de a mă
întoarce în anumite locuri. Poate din această cauză. Poate că încep să văd
lumina de la capătul tunelului.
Totuşi, în ciuda faptului că nu mai era preocupat de simptomele sale, George nu părea mai dornic să se
ocupe de realităţile dureroase ale vieţii de acasă sau ale copilăriei lui.
Reluându-şi felul de a fi „Joe Cool", vorbea în mod deschis despre aceste
realităţi doar la îndemnul meu, fără să aibă vreun sentiment real despre ele.
Apoi, chiar înainte de sfârşitul şedinţei, m-a întrebat complet pe
neaşteptate:
Mici intamplari cu animale (164)
Pentru derutarea duşmanului
A fost
adeseori observată şi descrisă manevra potîrnichii cu pui prin care aceasta
încearcă să atragă asupra ei atenţia duşmanului, luînd fel de fel de atitudini
care o prezintă beteagă, neputincioasă, pradă uşoară. In felul acesta îndepărtează
primejdia de la locul unde îi sînt ascunşi puii. Este o comportare care pune
întrebări. Oare această metodă de salvare a puilor este proprie potîrnichilor
sau o aplică şi alte păsări? E pusă în practică numai faţă de duşmanul-om sau
şi faţă de alţii? O astfel de acţiune, care presupune raporturi de cauzalitate
destul de complicate şi o ascuţită şiretenie, poate fi trecută numai în tainele
instinctului sau îşi are parte în alcătuirea ei şi inteligenţa? Argumente pot
fi aduse pentru încercări de soluţionare a acestei din urmă întrebări şi
într-un sens şi în altul. Problema e de domeniul psihologiei animale. La
primele două întrebări dau un răspuns precis observările certe. Prima am mai
scris-o undeva.
Faceti-va bine (288)
Soia
Denumire ştiinţifică: Glycine hispida; Soja hispida.
Prezentare. Soia îşi are originile în China şi Japonia, fiind –
alături de orez – una dintre
cele mai hrănitoare plante. Aparţine familiei leguminoaselor, fiind o erbacee anuală. Soia are frunzele paripenat-compuse, moi, de un
verde intens pe faţa expusă la
soare. Florile sunt mici şi au culoare albă sau violetă. Fructul este o
păstaie, care conţine
boabe. Aceste boabe, folosite în alimentaţia curentă, dar şi în industrie, au şi proprietăţi medicinale. Pentru uz medicinal
se prepară lapte de soia, făină de soia, germeni de soia.
O poveste a lui Voltaire (18)
Vasiliscul
Ajuns
la o pajişte frumoasă văzu mai multe femei care căutau ceva cu mare băgare de
seamă. Îşi îngădui să se apropie de una dintre ele şi să întrebe dacă putea să
aibă cinstea să le ajute în căutarea lor.
—
Cu neputinţă, răspunse siriana; numai o femeie poate să atingă cu mâna ceea ce
căutăm noi.
—
Ciudat! zise Zadig. Aş îndrăzni să vă rog să-mi spuneţi ce lucru e acela pe
care numai o femeie are voie să pună mâna.
O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (1)
Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul
George fusese dintotdeauna o persoană lipsită de
griji — sau aşa credea el — până în acea
după-amiază de la începutul lui octombrie. E adevărat că avea grijile
obişnuite ale unui agent de vânzări, ale unui soţ, ale unui tată a trei copii
şi ale unui proprietar de casă cu un acoperiş prin care uneori se scurgea apa
şi cu o peluză care trebuia mereu ninsă. Este, de asemenea, adevărat că era o
persoană neobişnuit de îngrijită şi de ordonată, având tendinţa să se
îngrijoreze mai mult decât alţii dacă iarba de pe peluză creştea puţin mai
mult sau dacă zugrăveala casei se crăpa. Şi este adevărat că seara, chiar la
asfinţitul soarelui, el trecea mereu printr-un straniu amestec de tristeţe şi
groază. Lui George nu îi plăcea vremea asfinţitului. Dar această stare dura
doar câteva minute. Uneori, atunci când era ocupat cu vânzările sau când cerul
era înnorat, nu mai observa deloc apusul.
duminică, 29 septembrie 2013
Pregatirea si infulecarea unei capsuni
In acest articol va voi arata cum se prepara o capsuna in vederea infulecarii cu ajutorul unui device simplu si eficient, pe care va recomand sa nu mai stati pe ganduri si sa-l achizitionati (de unde, n-am habar). Ia priviti:
vineri, 27 septembrie 2013
Gelsomino in tara mincinosilor(10)
Sub
ochii lui Domisol, mîhnitul maestru, Gelsomino cîntă pe scenă măiestru
Trezindu-se, cetăţenii
găsiră lipite pe la toate colţurile de stradă afişe cu următorul cuprins:
"In această dimineaţă, (dar
nu la orele 48 fix) cel mai slab tenor, Gelsomino, cîine între cîini, reîntors
după nereuşita şi după eşecurile obţinute pe scenele celor mai de seamă teatre
din Europa şi America, nu va cînta deloc la Teatrul Comunal. Cetăţenii sunt
rugaţi să nu vină. Biletele de intrare nu costă nimic."
Micul prinţ (6)
O! Prinţ micuţ, descopeream aşa, puţin
câte puţin, taina micii şi însinguratei tale vieţi. Timp îndelungat tu
n-avuseseşi, ca să te desfeţi, decât farmecul apusurilor de soare. Un proaspăt
amănunt, pe care l-am aflat în cea de-a patra zi, de dimineaţă, când mi-ai
spus:
- Tare mult îmi plac apusurile
soarelui. Haide să vedem un apus de soare...- Dar trebuie să aşteptăm...
- Ce să aşteptăm?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)