Faceti-va bine (311)

Tătăneasa

Denumire ştiinţifică: Symphytum officinalis.

Denumiri populare: tătăneaţă, barba tatei, iarbă întăritoare.

Prezentare.  Tătăneasa  este  o  plantă  erbacee  dezvoltată,  aparţinând  familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. Frunzele sunt mari şi alungite, suprafaţa lor  fiind  aspră.  Florile  au  culoarea  roşie  spre  violaceu.   

Halal justiție!

De multe ori spun oamenii că s-au săturat de justiție, de paragrafe, de chichițe, de interpretări și, mai cu seamă, de avocați. Motivele lor sunt întemeiate, pentru că justiția pare a fi îndreptată mai ales către scoaterea basma curată a infractorilor decât către restaurarea dreptății. Exista nenumărate cazuri în care infractori periculoși sunt eliberați pe motive procedurale: ba că nu au fost citați corect, ba că nu stiu ce articolaș pe baza căruia au fost umflați nu e constituțional, ba că faptele s-au prescris și câte și mai câte. Este o adevărată frenezie a eliberărilor pe baza interpretării (și de multe ori a răstălmăcirii) legilor, care lasă liberi printre noi indivizi care au furat, au jefuit, au bătut, au omorât. 

Inalta aventura (10)

Tabăra a noua

M-am trezit cu sentimentul că se întîmplase ceva rău. Mi-a trebuit doar o clipă ca să-mi dau seama că se făcuse o linişte de mormînt; vîntul încetase brusc pentru o clipă. Apoi l-am auzit din nou apropiindu-se ca un tren expres care iese dintr-un tunel. Cortul începu să se clatine şi să se zgîlţîie din nou ca şi pînă atunci. Dar faptul că vîntul se oprise, chiar şi pentru o clipă numai, ne-a dat prima rază de speranţă de cînd eram pe Şaua-de-Sud. 

Vizita de sex contrar

Astazi este o zi istorica pentru mine. La Maria a sosit in vizita unul dintre colegii ei! Singur-singurel. Nu ma intereseaza cine e, cum il cheama, cine-i sunt parintii, cum invata, ce inaltime are, daca e timid, nu-mi pasa daca vorbeste corect in vreo limba, ori daca ii place sa poarte fular. Vorba cantecului: nu-mi pasa de nimic, cu o exceptie - faptul ca a venit in vizita la Maria. Sau, mai bine zis, ca Maria l-a invitat. 

Poate o sa explic candva de ce-mi pasa atat de mult de un lucru aparent banal. Sau poate n-o sa explic, pentru ca ma gandesc ca oricine dintre cei care citeste aici si are sau a avut copii adolescenti a simtit la fel cand copilul lui a invitat acasa pe cineva de sex contrar (daca-mi este permis sa ma exprim in acest mod). In orice caz, pentru mine e o zi istorica.

Efectul Tom si Jerry

In sfarsit am inteles de ce continua sa existe oameni care nu ar pregeta sa-l jupoaie de viu pe Basescu si ar faca asta cu atata grija, incat operatiunea sa dureze saptamani intregi. Sincer, m-am gandit ca dupa ce o sa preia uselistii puterea si romanii o sa vada ca nu sunt decat o banda de talhari, mai rea inca decat banda lui Nastase, mi-am inchipuit, cum ziceam, ca lumea o sa dea cu ei de pamant. Cu toate aste, iata, USL sta extrem de bine in sondaje, cumva contra naturii. Si cum pentru toate lucrurile trebuie sa existe o explicatie si cum intotdeauna, fara exceptie, asupra oricarui fapt exista cel putin doua interpretari distincte, romanii au de ales si aici intre mai multe puncte de vedere. 

Urcând pe Schiori

Era întuneric, ningea şi doar două becuri erau aprinse pe stâlpi, suficient cât să văd pe unde merg. Urcam pe Strada Schiorilor din Sinaia şi, la un metru în urmă, venea fostul meu coleg de generală Costaș, care peste ani avea să primească supranumele “Putere”. Eram bine îmbrăcat, nu îmi era frig, doar fulgii mă cam deranjau, mari şi apoşi ca niciodată. De sus, din Furnica, veneau oameni veseli, care se duceau în oraş. Cu mulţi mă salutam, pentru că aşa-i în oraşul mic, îi ştii pe cei mai mulţi şi ei te ştiu pe ţine. 

Trei milenii de umor (36)

Luchian era nervos în timpul lucrului. Într-o zi l-a văzut pe un elev de-al său cu o ţigară în mînă şi l-a întrebat:

—    Ce vrei să faci cu această stranie pensulă?

Tînărul nu şi-a pierdut cumpătul şi a răspuns:

—    Să pictez nori, maestre!

Faceti-va bine (310)

Teiul

Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.

Denumiri populare: teiul argintiu, teiul alb, teiul văratic.

Prezentare. Teiul alb este un arbore înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-roşietică, fiind  uşor  şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină  de ramuri. Frunzele au conturul  inimii şi sunt peţiolate. Florile, alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment excepţional. Teiul creşte în păduri, în grădini, în parcuri, ca arbore de ornament pe aliniamentul străzilor şi şoselelor, pretutindeni în zonele de câmpie şi de deal. 

Mici intamplari cu animale (178)

Familii de randunele

Perechea de rîndunele de sub streaşina casei unde locuiam a scos primul rînd de pui. S-au trudit greu pînă i-au crescut şi, într-o bună zi, i-am văzut pe toţi şase puii înşiraţi pe sîrma con­ductei electrice. In curînd au învăţat măiestria zborului şi abia mai primeau hrană de la bătrîni. Aceştia nici nu le mai puteau purta de grijă: îndată au început al doilea cuib, cu ouşoare, cu clocit, cu alţi pui golaşi şi urîţi care cereau necontenit de mîn­care. Bătrînii cărau toată ziua gîzele pe care le prindeau în zbor, dar... cum e asta? Uneori vin la cuib cu hrană pentru pui trei, chiar patru rîndunele şi hrănesc. Părinţii sunt numai doi, iar hrănitorii mai mulţi! Apoi am desluşit că unele dintre rîn­dunelele acestea au haina mată, iar furca cozii cu mult mai scurtă: erau pui din cuibul dintîi. Adică luau parte la truda părinţilor în creşterea rîndului al doilea, al fraţilor din cuibul al doilea. Pînă au luat aripi şi fraţii mai mici veneau cu hrană cei vîrstnici, apoi s-au învăluit toţi în stolul care începuse să se formeze în pragul călătoriei celei lungi.

Imparatia oglinzilor strambe (4)

În care Olga şi Aglo nimeresc în bucătăria palatului

   Cerul era spuzit de stele cînd Olga şi Aglo ajunseră în faţa palatului. Înăuntru, în sălile vaste, ardeau zeci de policandre, şi lumina lor, oglindindu-se în pereţii şi în gemurile de cristal, părea un şuvoi revărsat în care străluceau toate culorile curcubeului. Dincolo de zidul palatului se auzea clipocind apa havuzurilor, iar în copaci răsuna cîntecul vrăjit al unor păsări nevăzute.

Sinuciderea și gradul de ocupare al Iadului

Dacă încerci să-ți pupi cotul (nu contează că e stângul sau dreptul), o să constați că nu reușești nicicum. Singura variantă, în caz că vrei cu tot dinadinsul, ar fi să-ți tai brațul. Dar presupun că dacă ai face-o, după aia n-ai mai fi în stare de nimic din cauza durerii și a slăbiciunii. Și oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sănătoși mintal.

Inalta aventura (9)

Şaua de sud

   Alergam disperat să-mi salvez viaţa! Aruncîndu-mă de pe un bloc de gheaţă pe altul şi sărind ca un nebun crevasă după crevasa, căutam să scap de un morman înspăimîntător de gheaţă care se prăvălea pe urmele mele. Dar oricît căutam să scap, mormanul se apropia tot mai mult. Deodată, o crevasă uriaşă se căscă drept în faţa mea! Eram prins! Ingrozit, privii înapoi spre grămada de sfărîmături de gheaţă care se îndrepta ameninţătoare spre mine...

  

Creștinii conjuncturali

Aşa cum, desigur, era de aşteptat într-o ţară ca a noastră, scandalul legat de moartea prin sfâşiere de către câini a unui copil din Bucureşti nu i-a creat primarului Oprescu niciun fel de problemă. Bătrânul Golan Miştocar e tot acolo, îşi vede mai departe netulburat de ale lui, câinii sunt în continuare pe străzi, firmele prietenilor de familie ai trăgătorului de autostrăzi suspendate au în continuare activitate profitabilă, activiştii nu mai activează sau o fac la ei acasă etc etc etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu are nicio vină pentru că un copil a murit. Ba da, pardon - de vină este însuşi copilul. Punct.

Sfidarea

Nu știu de ce trebuie neapărat ca indivizii care fac munci mizerabile să-ți întoarcă rânjete sfidătoare când treci pe lângă ei și îi privești. Mie mi se întâmplă des să merg dimineața prin locuri unde anumiți indivizi, în special negri, curăță mizeria produsă în timpul nopții. Și neapărat, dacă mă uit la ei, trebuie să-mi arunce niște privizi pline de obrăznicie, de parcă i-aș fi jignit cu ceva. Cu cât face omul o muncă mai scârboasă, cu atât se uită mai sfidător la cei care trec prin preajmă. Asta arată că nici pe departe nu s-a ajuns la performanța ca munca să fie privită ca o activitate care te umple de noblețe. Altfel, orice persoană care face o muncă mizerabilă, ar zice cam așa: „este adevărat că eu golesc tomberoane și râcâi găinaţul de pe caldarâm, în vreme ce tu lucrezi la birou, în fața unui computer, dar și ce fac eu și ce faci tu tot muncă se cheamă și tot bani se câștigă de pe urma ambelor". În loc de asta, ăla cu găinaţul îți aruncă niște rânjete atât de fioroase, încât n-ai cum să nu te gândești că dacă te-ar prinde la înghesuială numai bine nu ți-ar fi.

Faceti-va bine (309)

Tătăneasa

Denumire ştiinţifică: Symphytum officinale.

Denumiri populare: tătăneaţă, barba tatei, iarbă întăritoare.

Prezentare.  Tătăneasa  este  o  plantă  erbacee  dezvoltată,  aparţinând  familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. 

Trei milenii de umor (35)

Renoir împlinise respectabila vîrstă de şapte decenii şi a fost vizitat de amicul său, Aristide Maillol. Discutînd despre artă, vizitatorul, care avea pe atunci cincizeci de ani, a spus:

—    Visul visurilor mele este să modelez o fată între şaisprezece şi douăzeci de ani, aşa cum mi-o închipui eu.

—    Ţelul meu, a răspuns Renoir, a fost mereu altul: cum aş putea picta un şervet alb...

Imparatia oglinzilor strambe (3)

În care Olga face o plimbare prin oraşul de poveste şi se convinge că nu tot ce străluceşte e aur

     Cele doua fetiţe ajunseră pe culmea dealului, de pe care se deschidea o privelişte minunată. De aici pornea o scară uriaşă de sticlă, iar jos, la capătul ei, se întindea oraşul. Era un oraş cu clădiri făurite din sticlă multicoloră, cu nenumărate turnuri în care razele de soare se răsfrîngeau ca o văpaie şi-ţi luau ochii.

Ţinîndu-se de mînă, Olga şi Aglo începură să coboare scara. Treptele sunau ca nişte strune sub picioarele lor. De o parte şi de alta, scara era străjuită de oglinzi imense. Privind într-una din ele, Olga văzu două fetiţe foarte grase şi îndesate.

Header

Am schimbat headerul blogului. M-am luptat ceva sa gasesc toate instrumentele necesare, dar pana la urma i-am dat de capat. Pentru cine e interesat, recomand doua site-uri care te pot ajuta sa faci adevarate minuni cu pozele tale, cu conditia sa ai rabdare si bunavointa: 

http://www.picmonkey.com/

http://pixlr.com/

Mici intamplari cu animale (177)

Pui de raţă paraşutaţi

In terenul pe care vînam se găseşte un lac cu păpuriş şi cu ochiuri ascunse. Clocesc multe raţe sălbatice aici, fiind un loc de pace. Intr-o dimineaţă am băgat de seamă că o pereche de raţe mari (Anas platyrhyncha) a ocupat un cuib de cioară pă­răsit, care era clădit într-un salcîm, la o înălţime de cinci-şase metri. Salcîmul era la marginea apei, la cîţiva paşi de aceasta. Trecînd pe acolo şi oprindu-mă, am observat cu multă plăcere cum perechea de raţe şi-a dres cuibul după pofta specială răţească, cum venea şi pleca, pe urmă cum clocea, văzîndu-se doar ciocul lat deasupra marginii cuibului.

O lege fundamentala

Cu toate ca poate parea de necrezut, azi am primit ultima poveste aranjata de David. E cea mai lunga dintre toate si sincer nu ma asteptam sa o primesc mai devreme de 15 decembrie. Am luat, cu ocazia asta, trei hotarari. Prima e sa caut totusi pe cineva care sa arunce o ultima privire asupra textului, el fiind, cum s-ar zice, in varianta finala. A doua e sa-i cer lui David ca intr-un soi de rascumparare  pentru luna de intarziere, sa-mi mai aranjeze ceva: un articol din Formula As in care este prezentata cartea mea de povesti.