La
ora 6,30, am ieşit încet, de-a buşilea din cort şi ne-am ridicat în picioare pe
mica noastră platformă. Culmea muntelui era scăldată în soare. Părea caldă şi
îmbietoare la drum, dar pe platforma noastră era întuneric şi ger. Ne-am pus
aparatele de oxigen în spate şi cu mişcări foarte încete am conectat tuburile
cu măştile de pe faţă. Purtam în spate o povară de 13 kg şi jumătate care
aproape mă strivea ucigîndu-mi orice entuziasm. Imediat ce am dat însă drumul
oxigenului şi am început să respir adînc, greutatea îmi păru mai uşoară şi mă
cuprinse iar vechea dorinţă de a mă război cu muntele. Ne-am prins colţarii,
ne-am legat cu coarda de nailon, am luat pioleţii şi iată-ne gata de plecare.
Tenzing pe varf |