Povestile lui Wilhelm Hauff (14)

Cum a scăpat Fatme(1)    

     Fratele meu Mustafa şi sora mea Fatme erau aproape de aceeaşi vîrstă; el avea cu vreo doi ani mai mult. Se iubeau ne­spus şi se străduiau sa facă tot ce era cu putinţă ca să-i uşureze tatălui nostru, cam şubred, povara bătrîneţelor. Cînd Fatme a împlinit şaisprezece ani, fratele meu a dat o serbare. Le-a poftit pe toate prietenele ei, le-a ospătat cu bucate alese în grădina tatălui meu, iar pe înserat le-a chemat să facă o mică plimbare pe mare, într-un caiac pe care îl închiriase şi îl îm­podobise minunat. Fatme şi prietenele ei se învoiră bucuroase, căci vremea era frumoasă, iar priveliştea oraşului, mai ales seara, văzută dinspre mare, e minunată.

    

Postul Pastelui

Astăzi începe o lungă perioada de privaţiuni pentru creştinii ortodocşi, catolici, reformaţi, evanghelici şi neoprotestanţi din toată lumea. Aceste privaţiuni nu sunt la fel de mari pentru toţi. Postul catolic, după cum se ştie, e mult mai relaxat - credincioşii mănâncă de toate, mai puţin carne (peştele nu intră aici). Ortodocşii, în schimb, se abţin de la toate produsele de origine animală şi, în plus, de la ulei şi vin. Practic, până pe 20 aprilie, doar de două ori se admite o masă cu pește: de Buna Vestire şi de Florii. În plus, duminicile se dă „dezlegare” la ulei şi vin. 

Educatie sanitara in comunism (2)

Era duminică

Acele ceasornicului de pe noptiera lui Dan arătau ora 7 dimineaţa. În acel moment un ţîrîit prelung vesti ora sculării. De sub plapumă apăru un smoc de păr blond şi doi ochi adormiţi ce priveau cu ciudă spre ceasornic. „In fiecare dimineaţă trebuie să mă scoale din somn afurisitul ăsta“, părea că spune privirea lui Dan. Şi parcă, pentru a-i face în necaz, se întoarse pe partea cealaltă şi-şi trase plapuma peste cap.

    

Femei comuniste(4)

Există meserii „grele” şi „uşoare”?

MARIA STĂNESCU - Membră în Biroul Consiliului Naţional al Femeilor

—  Un răspuns categoric este dificil de dat. Nu trebuie să uităm că fiecare meserie are o seamă de dificultăţi specifice. La femei, ca de altfel şi la bărbaţi — operează binomul „cerinţe-aptitudini”. Dacă pentru o anume cerinţă profesională ai respectivele aptitudini, rezolvarea apare evidentă. Şi totuşi, ca să fim realişti, nu trebuie trecut chiar uşor peste existenta unor diferenţe psiho-fizice dintre sexe, ceea ce le favo­rizează sau le îndepărtează de anumite meserii, de unde devin pentru ele „grele” sau „uşoare”. Cunoaşteţi că structura 

Trei milenii de umor (49)

Examinînd picioarele pline de vînătăi ale pacientului, medi­cul l-a întrebat:

—   Sunteţi probabil sportiv. Ce sport practicaţi?

—   Nici vorbă de aşa ceva, domnule doctor. Joc doar tabinet şi partenerul meu, un om destul de nervos, îmi face semne discrete pe sub masă.

Cosmicomicăriile lui Italo Calvino(7)

Unchiul acvatic

    Primele vertebrate care, în Carbonifer, au trecut de la viaţa acvatică la cea terestră, proveneau din peştii osoşi cu plămîni, ale căror înotătoare puteau fi aduse sub corp şi folosite apoi drept labe pe pămînt.

Devenise limpede acum că vremurile acvatice se sfîrşiseră — îşi aminti bătrînul Qfwfq — tot mai mulţi se hotărau să facă acel pas important, şi nu exista familie care să nu aibă pe vreunul dintre cei dragi acolo pe uscat, toţi povesteau lucruri nemaipomenite despre ceea ce se putea face pe pămînt, şi-şi chemau rudele acolo. Pe peştii tineri nimeni nu-i mai putea ţine în loc, băteau din înotătoare pe malurile de noroi ca să vadă dacă funcţionau în chip de labe, aşa cum se întâmplase la cei mai înzestraţi. 

Faceti-va bine (339)

Vinariţa

Denumire ştiinţifică: Asperula odorata.

Prezentare. Vinariţa este o erbacee de mici dimensiuni (circa 30 cm înălţime), perenă, aparţinând familiei rubiaceelor. Tulpina este dreaptă, uşor muchiată. Frunzele au formă oval-lanceolată şi sunt grupate pe tulpină, din loc în loc, între şase şi nouă bucăţi. Florile sunt mici, au culoarea albă şi cresc în partea superioară a plantei. Apar în lunile mai şi iunie. 

Mici intamplari cu animale (196)

Prevestirea morţii

Aveam biroul în centrul oraşului, într-o casă nouă cu două etaje. La parter, spre curte, într-un apartament mic, locuia mama proprietarului, bătrînă, bolnăvicioasă, singură. Într-o zi mi se plînge de o serie de întîmplări foarte ciudate, care s-au produs în cele două luni de cînd ocupă apartamentul. De multe ori vin păsări şi se izbesc în geamul camerei ei de culcare. Vin păsări mai mici, dar în trei rînduri s-au lovit şi porumbei. Unul a şi spart geamul, cu atîta putere l-a izbit. Ciudat că asemenea lucru se întîmplă numai la această fereastră. N-am putut să-i dau nicio explicaţie, şi ea, superstiţioasă, s-a întărit în cre­dinţa că acest şir de cercetări ale ferestrei ei este un semn si­nistru la vîrsta pe care o are.

Povestile lui Wilhelm Hauff (13)

Zaleukos, neguţătorul grec, îşi sfîrşise povestirea. Ceilalţi îl ascultaseră adînc mişcaţi. Mai ales străinul părea nespus de zguduit: oftă de cîteva ori, iar lui Muley i se păru chiar că zăreşte lacrimi în ochii lui. Vorbiră vreme îndelungată despre cele povestite.

       —    Şi nu-l urăşti pe necunoscutul care te-a lipsit de un mădular al trupului tău şi care ţi-a pus în cumpănă chiar viaţa? întrebă străinul.

     —  Odinioară, răspunse grecul, erau clipe cînd inima mea îl învinuia în faţa lui Dumnezeu, fiindcă mi-a pricinuit o durere atît de mare şi mi-a otrăvit viaţa, dar am găsit mîngîiere în credinţa strămoşească.

      

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(12)

Expediţia a şaptea sau despre cum propria perfecţiune a lui Trurl a dus numai la rele

Universul este nesfârşit, dar totodată şi limitat, aşa că o rază de lumină, în orice parte ar porni, după miliarde de veacuri se întoarce de unde a plecat, dacă are destulă putere. Tot astfel se întâmplă şi cu veştile care umblă printre stele şi planete. Aşa s-a făcut că, de departe, la urechea lui Trurl a ajuns vestea despre doi puternici constructori-binefăcători, cu o asemenea înţelepciune şi de o astfel de perfecţiune că nu-i întrecea nimeni. Imediat se duse la Clapauţius, dar acesta îl lămuri că nu despre cine ştie ce rivali tainici e vorba, ci despre ei înşişi.

Educatie sanitara in comunism (1)

Secretul lui Mihăiţă  

Ţîrr!... clopoţelul sună sfîrşitul lecţiei. Pe cît fuse­seră de liniştiţi şi de atenţi în timpul orei, pe atît de gălăgioşi şi de zburdalnici deveniră copiii odată cu ieşirea din clasă a profesorului.

Se terminase ultima oră de clasă din ziua aceea. Glasurile voioase ale şcolarilor răsunară prin coridoa­rele şcolii, apoi se răspîndiră de-a lungul străzilor care îi duceau pe fiecare spre casa lor.

Sfîrşit de octombrie. Soarele reuşise în ziua aceea să fie ceva mai luminos şi mai călduros. Copiii erau nespus de bucuroşi. Puteau să mai folosească ultimele zile călduroase ale anului pe terenurile de sport.

Cacealmalele lui Tariceanu

Trebuie sa recunosc ca a fost o vreme cand imi placea Tariceanu. Chiar mi se parea etalonul politicianului liberal. European, elegant, cu vorba chibzuita, cu discurs aerisit, acest om parea a fi un invingator lejer in lupta cu partidul lui Iliescu. Iar faptul ca mergea in tandem cu Basescu, mi se parea de bun augur pentru Romania. Singura problema mi se arata a fi, pe-atunci, marea diferenta dintre cei doi lideri. Basescu era un tip grosier, cam badaran, coborat direct de pe coverta vaporului, unde avea de-a face cu marinari lipsiti de Dumnezeu, aventurieri, golani, brute nespalate - stiti, imaginea pe care o aveam in copilarie, luata din benzile desenate. 

Faceti-va bine (338)

Verigariul

Denumire ştiinţifică: Rhamnus cathartica.

Denumire populară: spinul cerbului.

Prezentare. Aparţinând familiei ramnaceelor, verigariul sau spinul cerbului creşte sub formă de arbust în pădurile de fag, dar şi în alte păduri de foioase, precum şi prin tufărişuri. În mod obişnuit, verigariul are circa trei metri înălţime, dar poate ajunge şi până la o înălţime de şase metri. Crengile care cresc pe parcursul unei perioade de vegetaţie sunt terminate, întotdeauna, cu un spin. Frunzele au formă de elipsă. Florile de verigariu sunt mici şi au culoarea galben-verzuie, fructul fiind o bobiţă neagră. Pentru uz medicinal se recoltează fructele. Se prepară sirop, extract, decoct, suc, poţiuni. 

Mici intamplari cu animale (195)

Maxilar fracturat

In 1936, inginerul silvic P. I. conducea la cerbi, în Munţii Sebeşului, pe un vînător din străinătate. Vînătorul a avut noroc: a împuşcat un taur excepţional de puternic. Mare în trup, cu şaisprezece raze în coarnele enorme. La jupuire s-a constatat o anomalie a maxilarului inferior. In jumătatea dreaptă lipsea un molar, osul era uşor concav şi prezenta o îngroşare foarte pronunţată. In jumătatea stîngă dinţii erau foarte uzaţi. Era evident că maxilarul a fost fracturat şi apoi s-a vindecat.

Povestile lui Wilhelm Hauff (12)

Povestea mîinii tăiate (2)

Am aşteptat cu nerăbdare sosirea nopţii. Am pornit-o cu mantia pe braţ spre Ponte Vecchio, la acelaşi ceas ca şi în noaptea trecută. Cînd răsună cea din urmă bătaie a orologiului, din beznă se desprinse o umbră care se îndreptă spre mine. Era, fără doar şi poate, omul pe care-l întîlnisem în ajun.

— Ai mantia? m-a întrebat el.

— Da, domnule, i-am răspuns, dar mă costă o sută de ţechini.

 — Ştiu, spuse el. Ţine patru sute!

Un mic exercitiu de logica

Vreau sa spun din capul locului ca eu ma bucur foarte tare ca USL s-a rupt. Nu ma bucur pentru PSD sau pentru PNL ci pentru Romania, care statea sub o permanenta amenintare din cauza existentei acestui hibrid politic care detinea 80% din tortul puterii. Asa ca exercitiul logic care urmeaza n-are nicio legatura cu dreptatea PNL sau cu dreptatea PSD (ambele partide pretind ca dreptatea e de partea lor). Ia uite:

Faceti-va bine (337)

Ventrilica

Denumire ştiinţifică: Veronica officinalis.

Denumire populară: stratorică.

Prezentare.  Ventrilica,  o  erbacee  cu  tulpină  păroasă,  culcată,  dar  cu  lăstari verticali, face parte din familia scrofulariaceelor. Ramurile verticale poartă pe ele florile, grupate  sub  formă  de  ciorchine.  

Romania needucata (3)

Cazul Ion Cristoiu

Ion Cristoiu este primul dintre asa-numitii analisti politici pe care i-am citit cu entuziasm dupa Revolutie. In publicatia pe care o conducea, intitulata Zig-Zag, acest domn avea obiceiul sa umple saptamanal o pagina format A3 cu cate un editorial pe teme de actualitate. Analizele lui erau logice si luminau faptele, de obicei, din unghiuri la care ne te gandisesi. Pentru un om cu formatia mea, editorialele lui Cristoiu se transformau intr-un fel de demonstratii ale unor teoreme, care mi se pareau fara cusur.

Femei comuniste(3)

De ce sînteţi director?

OTILIA INDRE, director al Întreprinderii de confectii „Mondiala” Satu Mare

— De multe ori m-am întrebat şi eu... Ştiu eu exact ce anume să vă răspund?... Nu m-am născut director şi nimeni nu s-a născut de-a gata pentru vreo funcţie.

Poate că un prim răspuns îl veţi putea căpăta parcurgînd biografia mea, cea a unui copil (m-am născut în l943), mai exact al celui de-al treilea copil din cei 4, din familia unui fost muncitor ceferist. Zorii noi pe care mi i-a creat orânduirea socialistă au făcut să pot termina Facultatea de Industrie Uşoară din cadrul Insti­tutului politehnic din Iaşi, promoţia l966. Primii 3 ani de stagiutură i-am făcut la întreprinderea textilă „Ardeleana”. 

1973 - Vizita de lucru a lui Ceausescu la Mondiala Satu Mare

Mici intamplari cu animale (195)

Accidente la capre negre

Dintre vieţuitoarele mari de la noi caprele negre şi-au ales ţara cea mai aspră, ţara stîncăriilor care împung în bolta ceru­lui. Anotimpurile blînde sunt acolo mai scurte, iernile-s înde­lungate, viscolele năprasnice, hrana rară. Şi apoi terenul şi îm­prejurările, care fac să le pîndească multe accidente. Este adevărat că întreaga alcătuire a trupului, simţurile, îndemînările caprelor negre s-au adaptat modului şi locului lor de trai. Inving greutăţile vieţii, înconjură accidentele, dar acestea cer totuşi multe victime. Avalanşele, prăbuşirile de stînci şi de bolovani, alunecările în abisuri, rîurile de grohotişuri mişcă­toare care pornesc sub copite oricît de prinzatoare şi de harnice sunt acestea, toate sunt primejdii care nu pîndesc animalele din regiunile de jos. In colecţiile vînătorilor vedem adeseori trofee de capră neagră cu unul sau cu amîndouă coarnele frînte. Cum la caprele negre coarnele nu se înnoiesc, ca la cervide, urma unui accident, prăbuşire în care s-a frînt cornul, e purtată viaţa întreagă, cornul nu se mai reface. Dar vînătorii au prilejul să constate accidente şi de altă natură.