Cazul Ion Cristoiu
Ion Cristoiu este primul dintre asa-numitii analisti politici pe care i-am citit cu entuziasm dupa Revolutie. In publicatia pe care o conducea, intitulata Zig-Zag, acest domn avea obiceiul sa umple saptamanal o pagina format A3 cu cate un editorial pe teme de actualitate. Analizele lui erau logice si luminau faptele, de obicei, din unghiuri la care ne te gandisesi. Pentru un om cu formatia mea, editorialele lui Cristoiu se transformau intr-un fel de demonstratii ale unor teoreme, care mi se pareau fara cusur.
Cu timpul, Cristoiu a inceput s-o dea in bara. A facut predictii, a anuntat unele lucruri ca fiind sigure, cu riscul ca viata sa-i dea peste cap teoriile - ceea ce s-a si intamplat, a interpretat incorect anumite fenomene. Imi amintesc cum cu ocazia puciului de la Moscova din 1991, cand comunistii rusi au incercat sa-l debarce pe Gorbaciov, Cristoiu a scris un editorial pe aceasta tema. In timp ce romanii priveau cu groaza coloanele de tancuri defiland pe strazile Moscovei, Cristoiu scria linistit ca evenimentele sunt semnul infrangerii lui Gorbi si ca nu mai exista nicio sansa pentru democratie, urmand ca URSS sa se intoarca la sistemul dinainte, cu altcineva in locul tradatorului Gorbaciov. Dar in nici doua zile, Boris Eltin, urcat pe tanc in Piata Rosie, anunta infrangerea pucistilor, salvand perestroika si ridiculizand astfel, ca efect colateral, demonstratiile lui Cristoiu.
Incepand din acel moment, am inceput sa ma cam indoiesc cu privire la flerul celui care avea sa capete, cu timpul, supranumele de "Maestrul". Mi-am dat seama ca editorialele lui sunt construite intotdeauna dupa un calapod: cand in Romania se intampla ceva, se formeaza imediat doua tabere, unii fiind pro si altii contra, dar adevarul nu e nici la unii nici la altii, ci la maestrul Ion Cristoiu. In plus, tututuror le scapa intotdeauna anumite amanunte care desi par neimportante se dovedesc a fi capitale, asa cum demonstreaza Maestrul, ca un adevarat Sherlock Holmes. Cu trucurile astea, Cristoiu a reusit sa reziste 25 de ani in prim planul scenei jurnalistice si sa pacaleasca o multime de romani needucati, care s-au luat dupa analizele lui.
Cel mai recent exemplu de dat spectaculos in bara l-a furnizat Cristoiu in ultimele zile. In tot ce a scris si in toate interventiile lui pe la posturile de televiziune care il invita in studiouri ca pe un guru, el a sustinut sus si tare ca USL nu o sa se rupa. Argumentele sale, deja plictisitoare, au sunat cam asa: "inca odata, ascultati ce va spun: nu se rupe", "sunt batran, va spun inca odata: nu se rupe, interesele sunt prea mari" etc, etc. Dar iata ca USL s-a rupt si acum Maestrul minte de incheaga, pretinzand ca el a salutat ruperea inca inainte de a se produce etc. Cand Varanul a organizat suspendarea presedintelui, acelasi Cristoiu a sustinut ca Basescu este terminat, ca demiterea nu poate da gres, intrucat cei implicati nu accepta sa-si piarda privilegiile din cauza justitiei libere etc, dar CCR a rasturnat situatia si Basescu a ramas la Cotroceni. Si exemplele ar putea umple zeci de pagini.
Un jurnalist care face asemenea analize ar trebui, in opinia mea, sa nu mai fie crezut de nimeni. Numai ca poporul needucat nu-si bate capul cu astfel de amanunte. Poporul este mintit zi de zi de politicieni, asa ca nu sanctioneaza faptul ca este mintit si de jurnalisti. Poporul needucat are nevoie de astfel de oameni. Seriozitatea si profesionalismul sunt plictisitoare. Cum ar fi ca editorialele sa fie scrise de sociologi care stiu ce spun, care vad conexiunile dintre lucruri nu pentru ca sunt batrani ci pentru ca au informatii corecte? Cine ar citi astfel de analize? Putini oameni. Asa ca Maestrul, dupa ce sta jumatate de zi, cum spune el, in biblioteca, cealalta jumatate o petrece scriind editoriale si palavragind la televizor, unde interpreteaza lucrurile fara prea mult succes. Iar romanii needucati il asculta cu gurile cascate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu