Urzica
Denumire ştiinţifică:
Urtica dioica.
Denumiri populare:
urzică de pădure, urzică creaţă.
Prezentare. Urzica este o erbacee
perenă din familia urticaceelor. Tulpina şi frunzele sunt acoperite cu perişori
urticanţi, a căror atingere provoacă băşicarea pielii şi mâncărimi. Poate ajunge şi până la un metru înălţime. La maturitate,
tulpina de urzică este fibroasă. Urzica poate fi întâlnită pe terenuri virane
mai puţin expuse la soare, la marginea pădurilor, prin gardurile dintre
gospodării, în locuri părăsite joase şi umede, pe locuri de case dezafectate şi
stâni dezafectate.
Substanţe active importante: un grup de vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esenţial,
ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic şi acid formic, mucilagii,
lecitină. Perişorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină, dar şi o substanţă
ce determină contracţia muşchilor netezi. Se spune că urzicăturile ar fi
provocate de amestecul de acetilcolină şi histamină. Din punct de vedere al compoziţiei
chimice, urzica rămâne încă un teren necunoscut – multe alte substanţe din
compoziţia acesteia nu au fost încă identificate şi studiate.
Întrebuinţări. Urzica
este considerată o plantă medicinală excepţională. Are proprietăţi diuretice, astringente,
antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante,
detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante,
antitusive, dar şi hrănitoare. În tabloul afecţiunilor în care urzica are
aplicaţii terapeutice sunt cuprinse nu mai puţin de 20 de denumiri, fapt rar
întâlnit printre plantele medicinale. Urzica este, practic, una dintre cele mai
complete plante medicinale. O descoperire
importantă este cea privind rolul urzicii în stimularea creşterii părului, în revigorarea
podoabei capilare. Cu suc de frunze proaspete de
urzică se poate face o detoxifiere majoră a organismului. De asemenea, urzica
impulsionează activitatea ficatului, precum şi pe cea din tractul
gastro-intestinal. Preparatele de urzică se aplică în dizenterie, reumatism, litiază
renală, gută, bronşite, hemoroizi, hemoragii interne, hemoragii uterine, tulburări
digestive, avitaminoze, diabet zaharat, răni greu vindecabile, ulcer varicos,
supuraţii, obezitate, eczeme rebele, psoriazis, seboree, mătreaţă, precum şi în
cura depurativă şi revitalizantă de primăvară. Urzica este un element hrănitor
de un mare ajutor în refacerea organismului. Alte afecţiuni
în care urzica are un rol benefic notabil: diabetul, afecţiunile hepatice şi
biliare, deranjamentele stomacale şi intestinale, inflamarea căilor
respiratorii.
Urzica moartă
Denumire ştiinţifică:
Lamium album.
Denumire populară:
urzică albă, sugel alb.
Prezentare. Urzica moartă
este o erbacee perenă, din familia labiatelor, înălţimea ei ajungând până la 70
cm. Are un rizom şi chiar stoloni subpământeni. Tulpina şi frunzele sunt
păroase. Urzica moartă înfloreşte în lunile aprilie, mai şi iunie, florile
fiind albe sau uşor gălbui. Urzica moartă creşte
în flora spontană şi este uşor de identificat. Poate fi întâlnită în locuri
umbroase sau relativ umbroase – pe marginea drumurilor, la margine pădurilor,
pe taluzuri, în tufărişuri, pe lângă ziduri şi garduri vechi. Pentru uz
medicinal se recoltează partea aeriană a plantei, din care se prepară infuzie şi
decoct.
Substanţe active
importante: săruri de potasiu, acid galic, ulei volatil, saponine,tanin, glucozide.
Întrebuinţări. Preparatul de urzică moartă este astringent, diuretic,
uşor sedativ, expectorant, emolient, vasoconstrictor, antiinflamator, depurativ.
Se foloseşte în curele de tratament împotriva hipertrofierii prostatei, în curele
împotriva insomniei, în bronşite, abcese, ulcere, cistită, menstruaţii
dureroase (spălături vaginale), varice, plăgi supurante. Urzica moartă este utilizată
atât în tratamente medicinale, cât şi în industria farmaceutică – pentru
producerea de medicamente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu