Vâscul
Denumire ştiinţifică:
Viscum album.
Prezentare. Nelipsit din decorul
sărbătorilor de iarnă, vâscul este o plantă medicinală recunoscută de multă vreme.
Dezvoltarea sa este perenă, iar modul de vieţuire semiparazit.
Face parte din familia lorantaceelor. Tulpina vâscului este ramificată
puternic. Frunzele sunt mici, eliptice, consistente, rămânând verzi tot timpul anului.
Vâscul înfloreşte în martie-aprilie, florile fiind unisexuate – mascule şi
femele. Fructul este o bobiţă de culoare albă sau gălbuie.
Substanţe active
importante: saponine, acid aleanolic, acetilcolină, substanţe minerale,
aminoacizi liberi, zaharuri, inozitol, precum şi vâscotoxina, acidul viscic şi viscina
– care sunt compuşi specifici. Aceşti compuşi specifici au acţiune
anticancerigenă. Cea mai mare cantitate de vâscotoxină este în fructe, care
sunt foarte toxice şi nu se utilizează în niciun preparat medicinal.
Întrebuinţări. Vâscul este căutat de către cei cu suferinţe cardiace, fiind
vasodilatator, antispasmotic, hipotensiv. Vâscul se remarcă prin faptul că produce
dilataţie la nivel coronarian, dar şi periferică. Este indicat în
arterioscleroză, hipertensiune arterială, în alte suferinţe cardiace, dar şi în
tahicardie, astm, tuse convulsivă, afecţiuni renale determinate de hipertensiune,
epilepsie, convulsii, isterie, menopauză şi simptomele acesteia, prostată. Cu vâsc
se tratează şi sughiţurile. De asemenea, vâscul contribuie la înviorarea circulaţiei
sângelui în artere, acţionând benefic şi în cazul bolilor de plămâni. O menţiune
aparte se poate face cu privire la rolul vâscului în combaterea şi frânarea
dezvoltării tumorilor, chiar şi a celor canceroase. Vâscul este un medicament
al inimii şi al sistemului acesteia, dar şi al reglării proceselor intime din
organism, cum ar fi cele celulare (cazul tumorilor, al cancerelor) sau
endocrine (cazul menopauzei şi efectelor acesteia). Tratamentul cu vâsc se va
face numai sub supravegherea specialistului, planta fiind toxică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu