luni, 24 februarie 2014

Trei milenii de umor (48)

Dialog la azilul de bătrîni. Medicul îl bate pe umăr pe un pensionar:
Te rog să primeşti felicitările mele. Ai o sănă­tate de fier şi vei atinge cu bine vîrsta de optzeci şi cinci de ani.
O, domnule doctor! Dar eu am deja optzeci şi cinci de ani!
Ei vezi? Nu ţi-am spus eu? Ai şi ajuns la optzeci şi cinci de ani. Felicitări!


Ce părere aveţi? întreabă o pacientă de la ţară. Dispare negul dacă îngrop o pisică la miezul nopţii după gardul ci­mitirului?
Doctorul a dat din cap aprobator:
Bineînţeles. Insă numai cu o singură condiţie: negul să fie pe pisică.

Degeaba! oftează compătimitor medicul, consultîndu-şi un bun amic. Cred că medicina nu mai poate face nimic. Du­rerile tale de la piciorul stîng sunt simptome caracteristice vîrstei!
Glumeşti, doctore! Dreptul nu-i tot atît de bătrîn ca şi stîngul şi nu mă doare?

Medicul dispune completarea fişei medicale a noului său pa­cient şi dictează rezultatele consultului în limba latină.
Boala de care sufăr eu, întreabă curios pacientul, este chiar atît de rara?
Nici vorbă de aşa ceva! Cimitirele sunt pline de ase­menea cazuri.

Un pacient vine prost dispus la medic şi-i relatează aces­tuia:
Auziţi ce-a putut să mi se întîmple. Plecăm de-acasă în trei, nevasta, soacra şi eu. Ajungem în parc. Acolo soacra alunecă pe o coajă de banană şi cade lată.
Pentru numele lui Dumnezeu!
Staţi că mai urmează. Se răstoarnă de pe asfalt şi cade în lac.
Îngrozitor!
Dar abia acum urmează grosul. Cu chiu, cu vai, o trag afară. Atunci îmi dau seama că de spaimă şi-a pierdut graiul. E mută, domnule doctor, mută ca un peşte.
O nenorocire!
Staţi! Urmează cel mai înfiorător moment, dom­nule doctor. Ştiţi bine că o nenorocire nu vine niciodată sin­gură. Acum vorbeşte din nou...

In timp ce pacientul se dezbracă, medicul ridică capul şi strîmbă din nas:
Cred că ar fi cazul să faceţi o baie!...
Vai de mine, domnule doctor! Eu fac zilnic baie!
Da? Atunci, vă rog să schimbaţi apa!

După ce-a consultat pacientul, oculistul îi spune: ,
Trebuie să evitaţi băutura. Alcoolul slăbeşte substanţial ve­derea.
Atunci eu sunt o fericită excepţie. Dacă beau vreo două - trei sticle de vin, încep să văd chiar dublu!

Pentru vizita generală, conchide profesorul, în care nu mi-a scăpat niciun amănunt, vă rog sa plătiţi două lire. Pacientul ridică capul surprins:
Eroare, gravă eroare, domnule profesor! înseamnă că vizita dv. generală n-a fost chiar atît de completă. Dacă nu vă scăpa niciun amănunt, aţi fi observat că n-am la mine decît 4 şilingi şi 2 penny.

Un vizitator pătrunde în sala de aşteptare a unui medic scoţian. Acolo dă peste băieţaşul gazdei. Vizitatorul întreabă:
Unde este taică-tău?
In cabinet, răspunde băieţaşul. Are o pacientă suferindă do diabet, tulburări pulmonare şi-n plus are şi isterie. Ştiţi te înseamnă isterie?
Nu. Explică-mi tu!
Încă trei lire în plus la nota de consultaţie!

Medicul către soţia pacientului, care îl priveşte dezolată.
I-aţi pus termometrul?
Da, domnule doctor. Îl ţine de alaltăieri sub braţ şi continuă să tuşească!

Pacientul avea o mină ndurerată i totodată speriată:
Domnule doctor, vă implor sa-mi spuneţi adevărul, fie el oricît de crud. Ce am? De ce sufăr?
Ei bine, dacă vreţi adevărul pur, recunosc că nici eu n-am habar!

Într-un cabinet parizian, pacientul, un tînăr, se îmbracă. Ridicînd din umeri, medicul îi spune:
Împotriva bolii dumneavoastră eu sunt neputincios. Aveţi  o boală moştenită de la părinţi...
Aşa? — intervine tînărul. Grozav, n-am ce zice! Ştiţi însă ce? Vă rog, domnule doctor, să-i trimiteţi nota de plată tatălui meu!

Un pacient suferea de o tuse înfiorătoare. Tuşea atît de tare încît întreg corpul i se scutura. Medicul i-a prescris o reţetă. La farmacie, din nebăgare de seamă, reţeta a fost confun­dată şi pacientul a primit în schimb un purgativ puternic. Peste trei zile pacientul se prezintă la medic.
Cum te simţi? — îl întrebă medicul. Ţi-a trecut tusea?
Tusea nu mi-a trecut, domnule doctor, în schimb nu mai îndrăznesc să tuşesc!
P47

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!