Acum, cand ruperea ULS este oficiala, situatia politica este aproximativ cea din 2004: la putere se afla PSD+PC, in Opozitia de dreapta PNL si PDL, plus cateva mici formatiuni. In aceste conditii, care sa fie castigul nostru dupa doi ani de concubinaj (sau, mai bine zis, cardasie) intre PNL si PSD? Pentru noi, romanii, castigul este nul. Tot ce se adauga este o noua teapa trasa electoratului care n-a inteles nici acum ca nimeni nu face politica pentru oameni si ca proiectele care tot apar, periodic, sunt fete ale aceleiasi triste realitati.
Pentru PNL au fost destule avantaje: oamenii acestui partid au ocupat, timp de doi ani, functii din care au putut fura linistiti pentru ei si pentru partid. Asta e cadoul pe care l-a facut Antonescu liberalilor: doi ani de acces la sursele de imbogatire. Cine a furat cat trebuie, acum poate pleca in opozitie linistit (atat cat poti sa fii de linistit dupa ce stii ca ai comis ilegalitati). Cine a furat prea putin, nu poate fi multumit sa paraseasca mica felie de putere pe care a primit-o gratie apropierii PNL de grupul organizat pe nume PSD.
Ce si-a zis Antonescu? Proasta guvernare uselista i se poate pune in carca si lui, asa ca acum ar fi momentul sa mearga in Opozitie, ca si-asa acolo nu e nimeni cu sanse reale la prezidentiale. Cu totii se vor aduna in jurul lui - devenit peste noapte liderul dreptei - si-l vor purta in triumf catre Cotroceni. Bani de campanie s-au strans destui in acesti doi ani, mesaje pentru populatia needucata sunt o sumedenie, sustinerea lui Basescu este obtinuta, ce mai, castigarea alegerilor e aproape o formalitate. Numai ca socoteala de-acasa, dupa cum se stie, nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Nu cred ca populatia needucata il va asculta mai degraba pe Antonescu decat pe Ponta. Si, mai mult, ma indoiesc ca PDL va accepta atat de usor sa bata palma cu liberalii.
Oricum ar fi, separarea liberalilor de comunisti este un pas mare din punctul de vedere al oamenilor care percepeau zi de zi apasarea si pericolul exercitate de colosul uselist. O putere de 80%, apropiata de unanimitatile de tip comunist, nu putea supravietui prea mult. Ma gandesc la un sat aflat la poalele unui munte pe varful caruia sta in echilibru o stanca imensa. Daca s-ar prabusi, ar rade satul de pe suprafata pamantului. Ea insa nu cade, sta acolo, oamenii s-au obisnuit cat de cat cu ea, insa asta nu inseamna ca se simt linistiti: pana la urma, inevitabilul se poate produce in orice clipa. La fel cu USL asternut ca o uriasa molima peste Romania - oricand se poate produce un derapaj extrem de grav, care sa arunce tara inapoi cu zeci de ani. Incercari, de altfel, s-au facut destule. Ei bine, dupa iesirea liberalilor din combinatie, oamenii pot rasufla usurati: pericolul a devenit cu mult mai mic. Ponta si ai lui vor incerca in continuare sa construiasca modelul neo-comunist de guvernare, insa cu doar cateva procente peste 50% in parlament, le va fi cu mult mai greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu