Cei care urmaresc stirile, au aflat: actorul Dan Puric a fost la o emisiune a unui post care critica guvernul si a facut afirmatii de genul "suntem condusi, de 24 de ani, de o sleahta de securisti si mafioti". Represaliile au sosit rapid: postul de televiziune a fost amendat de catre CNA cu 70. 000 lei. Ieri, Dan Puric i-a adresat o scrisoare deschisa presedintei CNA, Laura Georgescu. O urc si eu aici si sper sa o faca tot mai multa lume, pentru ca, intr-adevar, ceea ce se petrece imi aminteste cu fiori pe sira spinarii de anii mineriadelor. Stiam ca istoria se repeta, dar nu ma asteptam sa dureze atat de putin.
SCRISOARE
DESCHISĂ
În
atenţia d-nei Laura Georgescu, Preşedinte al C.N.A
Dragă
doamnă,
Vă
scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoţie, nu din frică politică pentru
funcţia importantă pe care o aveţi, ci din frică creştină că nici de data
aceasta, probabil, n-o să mă înţelegeţi şi am să vă pierd pentru totdeauna. Şi
atunci, totuşi, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea, tot creştină, vă rog să reţineţi,
că poate vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din ţara asta, citind
această scrisoare, se va lămuri. Ştiu că sunteţi foarte supărată pe mine pentru
că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost şi suntem “conduşi”, mai bine zis
distruşi politic, economic, cultural şi, mai ales sufleteşte, vă rog să reţineţi
ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu
om, apoi pentru o ţară întreagă, de o “şleahtă de securişti mafioţi”!
Trebuie
să recunosc acum, privind cu detaşare în timp, că termenul “mafiot”, pe care
l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei,
onoarea ei şi, mai ales, legile ei nescrise dar respectate. Cei care ne
mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, nişte suflete
chinuite. Ştiu că aţi afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică”, cum
că şi dumneavoastră faceţi parte din rândul lor. Personal, am fost cam
zdruncinat, fiindcă nu mă aşteptam la o asemenea “solidaritate”!
Şi
totuşi, doamnă, lăsaţi-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susţineţi, cu care
pesemne vreţi să vă confundaţi ideologic şi sufleteşte până la aneantizare, au
făcut multe lucruri cum nu trebuie, în această ţară. Au asasinat cu sânge rece
oameni şi, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu
sângele lor nevinovat şi declarată astfel Revoluţie. Apoi s-au grăbit, ca
nimeni alţii, să-şi prăduiască fără niciun scrupul propria ţară, s-o vândă pe
nimic străinilor. Cine sunt ei, dragă doamnă, v-aţi întrebat vreodată? De ce v-aţi
alăturat lor? Ce v-a determinat?
Da,
ştiu că şi ei vorbesc româneşte,
dar nu sunt români, sunt “mutanţi ideologici”. Nu v-aţi prins? Şi ruşii, şi
bulgarii, şi ungurii şi toţi cei care au cunoscut experimental comunist au
asemenea specimene. Cum să dai în propria ţară? Ce suflet îţi trebuie să faci
asta? V-aţi gândit vreodată că tinerii noştri, în aceşti ultimi ani, nu au avut
şansa să înveţe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că ţăranul roman îşi
bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără şi că azvârle
laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilaţi,
deveniţi muribunzi , condamnaţi cu cinism la agonie socială? La tinerii
dezorientaţi, descurajaţi, umiliţi şi cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să
privească nici măcar cerul? La viitorul lor ucis, v-aţi gândit vreodată,
doamnă? La bieţii oameni goniţi de sărăcie, obligaţi să fie sclavi pe “plantaţiile
occidentale”, lăsându-şi copiii la bunici şi la rude? La numărul mare de
sinucideri din rândul acestor mici nevinovaţi, făcute din disperarea singurătăţii?
Da,
dragă doamnă, gândiţi-vă şi la singurătatea tragică a acestui popor! Mai
înainte de a fi dimpreună şi deodată cu cei pe care îi apăraţi, şi cu mândrie
vă prezentaţi ca din rândurile lor făcând parte, mai bine aţi încerca să faceţi
un pas către cei mulţi, care suferă în tăcere, încă. Încă, dragă doamnă! Căci
nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Şi mă rog
ca furia ei să nu vă prindă! Se ridică poporul, dragă doamnă, şi dumneavoastră
vă ocupaţi de amenzi?
Spuneţi-le
încet, docil, poate chiar în şoaptă, băieţilor care vă înconjoară şi votează în
unanimitate, că vremea lor a trecut. Un duh nou cuprinde ţara, dragă doamnă,
iar duhul acesta nu vă va recunoaşte. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple,
grăbiţi-vă! Începeţi cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparenţă. Lăsaţi-i
în pace pe tinerii jurnalişti care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovada că
organismul sănătos al ţării există. Cât despre mine, uitaţi-mă! În schimb, vă
rog din tot sufletul, nu uitaţi cele pe care vi le-am spus. Nu-i niciun pic de
ură în ele, ci doar o panică de suflet creştin, că încă un om se poate pierde.
Cu aleasă consideraţie,
Dan
Puric"
Cu aleasă consideraţie,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu