miercuri, 5 februarie 2014

Faceti-va bine(326)

Ulmul
Denumire ştiinţifică: Ulmus minor; Ulmus campestris.
Prezentare.  Ulmul  este  un  arbore  ce  poate  ajunge  la  30  de  metri  înălţime. Este puternic, cu tulpina acoperită de o coajă închisă la culoare, ramificat în partea superioară,  rezistent  la  schimbări  de  temperatură  şi  la  secetă.  Aparţine  familiei amentaceelor. Frunzele, aspre şi cu multe nervuri, au formă de elipsă. Ulmul înfloreşte primăvara, înainte de a înfrunzi, aşa cum se întâmplă cu mulţi alţi arbori din pădure. Florile  au  o  nuanţă  verde-roşietică  şi  se  dezvoltă  în  mănunchiuri,  iar  fructele  sunt aripate.  Ulmul  creşte  în  pădurile  de  deal  şi  de  câmpie,  dar  şi  în  parcuri  sau  chiar singuratic, pe câmp deschis. Pentru uz medicinal, de la ulm se recoltează scoarţa, din care se face un decoct. 

Substanţe  active  importante:  se  ştie  puţin  despre  compoziţia  cojii  de  ulm, dar, din practică, se cunoaşte că infuzia de coajă de ulm este astringentă, sudorifică, depurativă, tonică, diuretică.
Întrebuinţări. De remarcat faptul că preparatul din coajă de ulm are o proprietate ceva mai rară – este revulsiv, fapt ce permite tratarea unor afecţiuni la care se ajunge mai greu, cum ar fi reumatismul sau sciatica. De asemenea, cu zeama din coajă de ulm se intervine într-o altă boală grea – hidropizia (umplerea cu lichid, în mod continuu, a cavităţilor interne ale organismului). Totodată, preparatul din coajă de ulm este şi un bun dezinfectant, cicatrizant şi astringent şi, de aceea, este indicat în bolile de piele. Domenii principale de terapie – reumatism, sciatică, hidropizie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!