Ulmul
Denumire ştiinţifică: Ulmus minor; Ulmus campestris.
Prezentare. Ulmul este
un arbore ce
poate ajunge la
30 de metri
înălţime. Este puternic, cu tulpina acoperită de o coajă închisă la
culoare, ramificat în partea superioară,
rezistent la schimbări
de temperatură şi
la secetă. Aparţine
familiei amentaceelor. Frunzele, aspre şi cu multe nervuri, au formă de
elipsă. Ulmul înfloreşte primăvara, înainte de a înfrunzi, aşa cum se întâmplă
cu mulţi alţi arbori din pădure. Florile
au o nuanţă
verde-roşietică şi se
dezvoltă în mănunchiuri,
iar fructele sunt aripate.
Ulmul creşte în
pădurile de deal şi de câmpie,
dar şi în
parcuri sau chiar singuratic, pe câmp deschis. Pentru uz
medicinal, de la ulm se recoltează scoarţa, din care se face un decoct.
Substanţe active
importante: se ştie puţin
despre compoziţia cojii
de ulm, dar, din practică, se
cunoaşte că infuzia de coajă de ulm este astringentă, sudorifică, depurativă,
tonică, diuretică.
Întrebuinţări. De remarcat faptul că preparatul din coajă de ulm are o proprietate ceva
mai rară – este revulsiv, fapt ce permite tratarea unor afecţiuni la care se
ajunge mai greu, cum ar fi reumatismul sau sciatica. De asemenea, cu zeama din
coajă de ulm se intervine într-o altă boală grea – hidropizia (umplerea cu
lichid, în mod continuu, a cavităţilor interne ale organismului). Totodată,
preparatul din coajă de ulm este şi un bun dezinfectant, cicatrizant şi
astringent şi, de aceea, este indicat în bolile de piele. Domenii principale de
terapie – reumatism, sciatică, hidropizie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu