Secretul Pădurii Bătrâne (7)

Coliba 

   Trec deseori, prin văile pustii, dorinţe funeste, de origine necunoscută. Ele cresc în singurătate, infiltrându-se în adâncul sufletului: ca să te năpădească, e de ajuns uneori să fi contemplat prea mult pădurile în zilele cu vânt de la nord, sau să fi văzut nori în formă de con, sau să fi trecut pe anumite cărări inexplicabile care o apucau spre nord-vest. Aşa i se întâmplă colonelului Procolo. Se născu într-o seară în el o idee care se amplifică puţin câte puţin: dorinţa ca Benvenuto să moară.   

Invrednicire (3)

Conjugarea

De ce imi ceri sa-mi pese de respiratia ta

mai mult decat de urma lasata de zborul unei libelule

in aerul proaspat al diminetii,

la ora cand ferigile vorbesc limba iepurilor de camp

iar regina albinelor intelege, intr-o strafulgerare,

Teorema lui Pitagora?

Povestile lui Wilhelm Hauff (24)

Piticul Nas-Lung (2)

   Visă ceva ciudat. I se păru că baba îl dezbracă şi îl în­veleşte în piele de veveriţă, că el începe să sară, să se caţăre ca o veveriţă, că se plimbă cu celelalte veveriţe şi cu cobaii, care erau nişte făpturi foarte cuminţi şi aşezate, şi că face cu ele slujbă la bătrînă. La început fu folosit numai ca lustra­giu, adică trebuia să ungă cu ulei nucile de cocos pe care baba le purta ca papuci, să le frece pînă începeau să strălucească. Deoarece în casa părintească fusese adeseori pus la asemenea treburi, era îndemânatic; cam după un an — aşa visă el mai departe — îl folosiră la treburi mai grele; împreună cu alte veveriţe trebuia să prindă firicelele de praf din soare, iar cînd se strîngeau destule, să le cearnă prin cea mai fină sită de păr.

  

Din capturile lui Elliott Erwitt (2)

Invrednicire (2)

Cutitul
E numai bun cutitul acesta,
cu lama lui irizata reflectand cele o suta de culori ale curcubeului,
cu manerul de corn, sidefiu,
care te face sa iti simti palma precum miezul de nuca.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(13)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (1)

Odată veni la Trurl un străin de departe. Cum coborî din lectica fotonică, puteai să-ţi dai seama dintr-odată că e o persoană neobişnuită, de pe alte meleaguri, pentru că acolo unde toţi aveau mâini el avea numai un zefiraş uşor parfumat, acolo unde alţii îşi ţin picioarele, el avea numai nişte scântei minunate ca nişte curcubee, în loc de cap avea o pălărie foarte scumpă; de vorbit parcă vorbea dintr-un soi de mijloc, căci, în întregul lui, străinul acesta nu era decât o sferă perfect rotundă, încinsă cu un bogat şnur de plasmă. 

Coșmaruri

Secretul Pădurii Bătrâne (6)

Umbra

    Într-o noapte (2l iunie) a fost sărbătoare în pădure. Procolo îşi dădu singur seama, către zece seara.

<Notă> În anumite nopţi senine, cu lună plină, se fac serbări în pădure. E imposibil să se stabilească precis când şi nu există semne frapante care să te avertizeze. Se intuieşte din ceva special care în asemenea ocazii există în atmosferă. Mulţi oameni, ba chiar majoritatea, nu-şi dau seama niciodată de aceasta. Alţii, în schimb, intuiesc imediat. Nu e nimic de învăţat. E o chestiune de sensibilitate: unii o posedă de la natură; alţii nu o vor avea niciodată. Şi vor trece nepăsători, în acele nopţi norocoase, de-a lungul pădurilor întunecate, fără să bănuiască măcar ce se întâmplă acolo înăuntru.

  

Educatie sanitara in comunism (9)

Sacrificiul

—  Unde mergi Bogdan ? îl întrebă George.

—  Ia, mă duc prin pădure; poate s-au copt fragii.

—  Să n-o păţeşti din nou..

— Nu mi-e teamă, sînt cu Rex, îi răspunse Bogdan mândru de prietenul său — un „pui de lup“ de toată frumuseţea.

Povestea lor este cunoscută în tot satul. De aceea îl prevenise George şi tot de aceea îi răspunsese sigur de el, Bogdan.

O poveste a lui Silviu Genescu

Adio, Lizette!

Era o ploaie lentă, lipsită de agresivitatea averselor neaşteptate din vară, dar ştia să macine. Dacă nu s-ar fi ghidat după busolă, locotenentul ar fi putut jura că mergeau în cerc de trei zile. Şi în plus, pădurea părea fără sfârşit, ca o emanaţie confuză şi apăsătoare. Decorul era mereu acelaşi: copaci gârboviţi de ploaie, umbre şi forme estompate de valul de apă care se scurgea din cerul cenuşiu. După ce-şi îngropaseră paraşutele, se afundaseră în pădure îndepărtându-se cât puteau de repede de patrulele lansate de nemţi pe urmele lor. Din tot echipajul, reuşiseră să părăsească bombardierul în flăcări doar ei doi.

Din capturile lui Elliott Erwitt (1)

O stare de care m-am invrednicit

Poemul fara sens
Ce-ti mai ramane de facut
cand vine moartea
decat s-o canti intr-un lung poem
fara premise, fara concluzii, fara inteles
dar mai cu seama fara de speranta -
litanie contopindu-se in marele suvoi
al bocetului universal?

Secretul Pădurii Bătrâne (5)

Sallustio

   l5 iunie a fost ziua când colonelul ordonă începerea tăierilor în Pădurea Bătrână. După ce fusese definitiv evitat pericolul lui Matteo, Sebastiano Procolo porunci să se taie o fâşie de copaci spre centrul pădurii; se deschidea astfel o trecere utilă pentru eventualul transport al altor trunchiuri din capătul văii.

   

Povestile lui Wilhelm Hauff (23)

Piticul Nas-Lung (1)

—   Stăpîne! Greşesc cei care cred că numai pe vremea lui Harun-al-Raşid, stăpînitorul Bagdadului, au fost zîne şi vrăjitori, greşesc cei care spun că sunt închipuite povestirile despre isprăvile duhurilor şi ale stăpânilor lor, isprăvi ce se cunosc din cele istorisite prin pieţele oraşelor. Zîne sunt şi astăzi, şi nu prea demult eu însumi am fost martorul unei întâmplări în care, fără doar şi poate, s-au amestecat duhurile, după cum am să vă povestesc.

Hai ca pe-asta n-o stiati (7)

Ceasul

Încă din perioada preistorică, oamenii au născocit modalităţi de indicare a timpului. Monumentele megalitice clădite în Europa în Neolitic aveau puncte aliniate cu poziţia Soarelui la răsărit şi la apus în zilele semnificative ale anului, îndeosebi la solstiţiul de vară şi la solstiţiul de iarnă.

Mai târziu s-au utilizat lumânările pentru marcarea orelor. In aer nemişcat, o lumânare arde cu viteză constantă, drept care poate fi însem­nată cu repere orare. Cam în acelaşi fel se putea folosi clepsidra pentru a observa trecerea unei ore. Ecranul solar a fost, la rândul său, larg utili­zat în vechime.

Iubirea dintre om si animal

Churchill

Femei comuniste (6)

Astazi, un nou extras din cartea "101 interviuri cu femei", scoasa in 1978 de Editura Politica. De data asta, e vorba de o culme a interviului: reporterul pune o intrebare de sase cuvinte, iar femeia comunista intervievata raspunde cu aproape 900 de cuvinte. Dupa care interviul se "incheie". Ia uite:

Poate fi egală femeia cu bărbatul?

Maria Gîlmeanu - secretar al Comitetului judeţean Dîmboviţa al PCR

— Categoric. Cea mai bună demonstraţie: noul statut al femeii în România socialistă ca şi participarea egală, nu alături, ci împreună cu bărbatul, la toate înfăptuirile anilor noştri. Dacă ar fi să amintesc numai judeţul nostru, şi demonstraţia apare în toată plenitudinea ei. 

O manipulare de rasul curcilor

Dau, in cuprinsul unei postari de pe blogul cuiva pe care-l citesc cand si cand doar pentru a vedea daca si-a mai revenit in simtiri in ce priveste corecta interpretare a evenimentelor de pe scena politica, dau, asadar, peste urmatorul paragraf:

"Am fost ieri la un concert al lui Clint Black, un solist country de mare talent, dupa parerea mea. In pauzele dintre cintece, omul a rememorat unele detalii anecdotice din viata lui. Fusese, in tinerete, pescar, constructor, lucrator intr-o uzina care producea momeala pentru pesti. E interesant ca nimeni din public nu s-a gindit sa-l intrebe ce anume il recomandase ca sa devina muzician."

Secretul Pădurii Bătrâne (4)

Eliberarea lui Matteo

   Colonelul Procolo nu numai că află toate acestea, dar fu chiar informat, nu se ştie de cine, că Bernardi avea intenţia, pentru a împiedica tăierile în Pădurea Bătrână, să-l elibereze pe vântul Matteo şi să-l dezlănţuie împotriva lui. Sebastiano Procolo ar fi fost pierdut.

  

Educatie sanitara in comunism (8)

Mărul de aur

Petrişor se tupilă pe lîngă gardul livezii şi prin ruptura din sîrmă împletită care scăpase ochiului ager al paznicului, se strecură nevăzut în plantaţia de iona­tani a C.A.P.-ului, care tocmai dădeau în pîrgă. Fuseseră bine îngrijiţi — ciontaţi şi stropiţi la timp —, iar acum arcuiau sub povara plăcută a merelor, ca de aur. Nu se copseseră încă, dar asta nu conta. Auzise el pe Nicuşor dintr-a treia, că gustase din merele bunicului, şi tare bune mai erau.