Windows XP - true lies

Pe data de 8 aprilie, popularul sistem de operare Windows XP, lansat in 2001, a incetat, oficial, din viata. Utilizatorii vor fi obligati sa aleaga alte versiuni de Windows, cel mai probabil inlocuitorul lui XP urmand a fi, in urmatorii ani, Windows8. Asta nu inseamna ca XP nu mai poate fi folosit. Cine-l are, poate sa-l exploateze in continuare, diferenta fiind ca Microsoft nu mai ofera asistenta, ceea ce inseamna ca daca folosesti XP, esti mult mai expus decat inainte unor atacuri ale rauvoitorilor. Solutia ar fi destul de simpla: nu mai umblati aiurea, limitati-va la cateva site-uri sigure, nu mai dati click fara discernamant pe orice link primit in mail, instalati-va un antivirus si asigurati-va ca e intotdeauna la zi cu definitiile virusilor. Si documentati-va permanent, pentru ca sunt multe alte metode de a va proteja.

Flori și florii

Azi sunt Floriile şi în oceanul Internetului a început, ca în fiecare an, să vuiască un Tsunami de urări de tipul „Fie ca Domnul să va dea vouă, celor care purtaţi nume de flori, o zi plină de fericire, multe bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor”. Sigur că n-am nimic cu urările, este minunat ca oamenii să-şi dorească unii altora o mulţime de lucruri bune şi frumoase. Dar nu înţeleg ce legătură au Floriile cu florile.

Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri,
pe care le tăiau de prin grădini (Marcu 11,8)

Din capturile lui Elliott Erwitt (4)

Povestile lui Wilhelm Hauff (26)

Piticul Nas-Lung (4)

Dar nu plecă bucuros. Pentru el sosise ziua ruşinii şi a nenorocirii. Nu ştia cum să facă plăcinta. De aceea se duse în camera sa, plîngîndu-şi soarta. Atunci gîsca Mimi, care avea voie să umble prin cameră, se apropie de el şi-l întrebă care este cauza suferinţei sale.

—   Şterge-ţi lacrimile! îi spuse ea cînd auzi de plăcinta crăiasă. Bunătatea aceasta se afla deseori pe masa tatălui meu şi ştiu oarecum de ce-i nevoie pentru a o face; iei cutare şi cutare, pui atît şi atît, şi chiar dacă n-o să aibă tot ce-i trebuie, boierii n-or să fie prea năzuroşi.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(16)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (3)
Odată, Marele Constructor Trurl a fost chemat de regele Sugrumunc al Treilea, Stăpânul Fierasiei, care a vrut să afle de la el cum poţi să ajungi perfect şi care sunt transformările de corp şi de suflet, absolut necesare pentru asta. Atunci Trurl i-a răspuns cam aşa:

— Mi s-a întâmplat să ajung pe planeta Legaria şi, cum procedez de obicei, oprindu-mă la un han, am hotărât să nu-mi părăsesc odaia până ce nu fac cunoştinţă pe îndelete cu istoria şi obiceiurile legarienilor. Era iarnă, afară bătea un vânt zdravăn. În clădirea mohorâtă nu mai era nimeni în afară de mine.

Secretul Pădurii Bătrâne (10)

Noua santinelă

  Iată-ne la faimosul episod întâmplat la începutul lui iulie l925: Sebastiano îl luă cu sine pe băiat în pădure, cu intenţia de a-l abandona, ca să moară acolo.

  Ii poruncise lui Matteo să nu se apropie deloc de copil; lui Bernardi, să suspende strângerea lemnelor în pădure; toate duhurile trebuiau să stea închise în copacii lor şi să nu dea semn de viaţă. Astfel Benvenuto nu ar fi putut fi ajutat de nimeni.

Invrednicire (8)

CERTITUDINEA

Oh, spaima, insuportabila spaima

ca nu mai e timp sa cer indurare pentru vina

de-a le fi spus tuturor celor care au vrut sa ma asculte

ca mintea este facuta din tarana -

Cosmicomicariile lui Italo Calvino (12)

Spirala

Pentru majoritatea moluştelor, forma organică vizibilă nu prezintă mare importanţă în viaţa membrilor unor specii, dat fiind că nu se pot vedea unul pe celălalt şi nu percep decît vag pe ceilalţi indivizi sau mediul în­conjurător. Acest lucru nu exclude existenţa, indepen­dent de orice legătură cu vizibilitatea, a striaţiilor viu colorate sau a formelor care ne apar frumoase (ca de exemplu la numeroase cochilii de gasteropozi).

 

Femei comuniste (7)

Traiţi bine?

CONSTANŢA SEMENIUC, preşedintele C.A.P. Tîrgu Trotuş, judeţul Bacău

—       N-aş spune că ne plîngem.

Cu o asemenea întrebare se intră repede în vorbă. Mai ales cînd îţi alegi „eroul“ din auto­buzul cu care descinzi în sat. Se întîmplase să stăm alături, pe aceeaşi banchetă. Fire deschisă, răspunsese fără s-o bîntuie niscai suspiciuni. Şi se recomandase: Constanţa Semeniuc.

 

Educatie sanitara in comunism (10)

Unde mi-e căciula

Ceasornicul deşteptător sună îndelung. Răducu se răsuci, îşi trase mai bine plapuma peste cap şi continuă să doarmă.

Părinţii intrau în schimbul doi, plecaseră deja.

Ileana, surioara dintr-a şasea învaţă după amiază. S-a făcut ora şapte. Văzînd că nu se trezeşte, trase pla­puma de pe el şi-l obligă să se scoale. Răducu, somno­ros cum era, pierdu minute bune pînă se trezi, apoi făcîndu-se că se spală, zăbovi alte cîteva minute în baie.

Invrednicire (7)

Drumul de o mie de Li
Iata, mi-a spus strainul, a sosit clipa
sa pleci pe drumul de o mie de Li al vechilor intelepti chinezi.
Cu un pas il vei incepe, desigur, asa incep
toate drumurile -
un pas urias pentru tine, calatorule,
dar vai, neinsemnat pentru universul discursului.

Supă de rață

A trecut ceva vreme şi nu am mai divulgat niciuna din reţetele mele culinare secrete. Aşa că mă grăbesc să va dezvălui astăzi taina supei de rață. Mare atenţie, apar nişte cantităţi şi nişte durate care trebuie să fie respectate la nivel de gram şi centilitru (respectiv zecimi de minut), altfel nu mai iese supă de rață ci supă de găină. Aşadar:

Secretul Pădurii Bătrâne (9)

Şoarecele şchiop   

   Acolo unde se sfârşeşte Pădurea Bătrână (după Corno, care marchează vârful crestei), muntele se termină brusc prin mici văi prăvălite din pământ roşu surpat. Este Valle Secca, ce dă în Valle di Fondo, la şase kilometri de sat. Apa a scobit râpe adânci şi triste, iar din când în când, fără motive aparente, se prăvălesc pietre în jos, urmate de lungi surpături de bolovănişuri care mor încet-încet. Ziua şi noaptea tăcerea e întreruptă de aceste sinistre foşnete.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(15)

Regele se declară satisfăcut de învăţămintele cuprinse în poveste şi-l întrebă pe Trurl:

— Spune-mi, te rog, stimate constructor, maşina povesteşte oare ceea ce tu ai învăţat-o, sau izvoarele ştiinţei sale sunt în afara ta? Şi apoi, îndrăznesc să subliniez că istoria pe care am auzit-o, frumoasă şi instructivă, nu zic, nu mi se pare totuşi încheiată, pentru că n-am auzit nimic despre ce s-a întâmplat mai departe cu Numeroşii şi cu regele lor cel prostănac.

Hai că pe asta n-o știați (8)

Filigranul 

Filigranul este o urmă slabă care devine vizibilă pe o foaie de hâr­tie când aceasta este ţinută la lumină. Arată mai deschisă la culoare decât restul hârtiei, fiindcă acolo coala este mai subţire.

Cel mai vechi filigran a fost creat din întâmplare la fabrica de hârtie Fabriano din Italia, unde se fabrica hârtie încă din 1260. Pentru scoaterea apei din hârtia umedă se folosea o matriţă, şi din aceasta ieşea o sârmu­liţă. 

Din capturile lui Elliott Erwitt (3)

Invrednicire (6)

Dimineata devreme

Am atatea de facut in dimineata asta si tu

ma tot strigi sa vin inapoi langa tine

in asternutul nesomnului

ca sa mi te cuibaresti la piept

si eu sa-ti mangai parul mirosind precum umbra

pasarii uriase si mute care a plutit azi noapte pret de o clipa

in dreptul ferestrei.

Despre vinovăție

Există o formulă pe care o folosesc toţi mafioţii din politică, indiferent de partidele din care fac parte şi care sună aşa: „orice om este nevinovat până când justiţia va decide altfel”. Cu alte cuvinte Fenechiu, să zicem, până să fie condamnat a avut toată îndreptăţirea să rămână ministru şi să se comporte ca şi cum chiar ar fi fost nevinovat.

Secretul Pădurii Bătrâne (8)

Evaristo

  N-a fost cea mai mare amărăciune a lui Matteo în zilele acelea. In seara următoare, alunecând de-a lungul lui Valle di Fondo, el întâlni alt vânt, cu o putere mai mare.

    — Ce faci tu aici? întrebă Matteo pe un ton grosolan.

  — Sunt vântul văii, dacă-mi dai voie, făcu celălalt, mă numesc Evaristo.

Povestile lui Wilhelm Hauff (25)

Piticul Nas-Lung (3)   

     În acel oraş, ca pretutindeni, erau puţine suflete miloase care să vină în ajutor unui nenorocit, care mai era şi slut pe deasupra. Şi, astfel, nefericitul pitic răbdă toată ziua de foame şi de sete, iar seara fu nevoit să se aciueze pe treptele tari şi reci ale unei biserici. Dar cînd razele soarelui îl treziră a doua zi dimineaţa, el chibzui cum să-şi câştige pîinea, căci taică-său şi maică-sa îl alungaseră. Era prea mîndru ca să slujească drept momeală la un bărbier, nu voia să fie privit ca un caraghios pentru bani; dar de ce să se apuce? Atunci îşi aminti că, sub înfăţi­şarea de veveriţă, învăţase să gătească foarte bine; credea pe drept cuvînt că putea întrece mulţi bucătari; se hotărî deci să-şi folosească cunoştinţele.