Despre lipsa de educatie

Am urcat pe acest blog o serie de articole grupate sub titlul generic "Romania needucata". In fiecare dintre episoade am plecat de la cate un caz concret, in general al unui personaj public, care fie a ajuns sa ocupe pozitii la care nu-l indreptateste nimic, fie a dobandit o imagine complet deformata in mintea oamenilor. Am pus toate pe seama lipsei de educatie a romanilor. Ce nu am facut, a fost sa precizez foarte limpede ce inteleg eu prin lipsa educatiei.

Romania needucata (12)

Cazul Mircea Diaconu(2)

Mircea Diaconu a fost votat de mult mai multi oameni decat ar fi avut nevoie ca sa ajunga europarlamentar. El a luat, conform rezultatelor comunicate de BEC, 6,81  % din voturile romanilor. Am mai scris despre el aici. Acum insa, dupa rezultatul incredibil obtinut de individ, trebuie sa fiti de acord ca el merita un nou articol.

Cu superstiția la biserică

Cei care îi acuză pe credincioşi (creştini sau nu), că ar fi „îndobitociţi”, nu realizează, prin asta, o critică a creştinismului sau a religiei în general. Ei critică un anume tip de comportament care, aparent, este urmare a asumării oarbe a unei doctrine dar, în realitate, este urmarea necunoaşterii în profunzime a acelei doctrine. O să mă refer, ca model, la credinciosul creştin ortodox care face întotdeauna şi fără abatere ceea ce îşi închipuie el că-i cere doctrina lui Cristos, fără a avea pentru asta altă călăuză decât propria interpretare a textelor sfinte.

Ciorapii și referendumul

Zice Pleşu: „Nu votul trebuie boicotat, ci candidaţii de proastă calitate, care nu au competenţa şi demnitatea necesare pentru a fi prezenţi în Parlamentul European. A nu merge la vot înseamnă a lăsa loc liber militanţilor fanatizaţi, acelor părţi ale electoratului sensibile la manipulare şi fraudei electorale în general.  Pe baza unui boicot prost înţeles, am ajuns să fim reprezentaţi la Bruxelles de oameni ca Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor. Aşadar, sunt pentru mersul la vot. Greva cetăţenească mi se pare o idee candidă şi de care va profită cine nu trebuie.”
Un comentator îi răspunde: "La referendumul de demitere a lu' Băselu era ok boicotul, acum nu mai e..."

Un demers inutil al lui Andrei Plesu

„Lumea crede că alegerile europene nu sunt importante, că mai importante sunt alegerile locale de care depinde direct soarta noastră. E fals. Ne-am luptat să intrăm în comunitatea europeană şi am reuşit. Am făcut asta întâi pentru că ţine de identitatea noastră naţională şi, în al doilea rând, pentru că vrem să jucăm un rol în această comunitate. Dacă vrem să jucăm un rol, atunci trebuie să fim prezenţi la vot. Cine se simte european, cine vrea să facă lucruri în favoarea interesului personal şi a interesului naţional trebuie să meargă la vot. Nu contează cu cine votaţi. Trebuie, însă, să votaţi”

Niste monstri

Dupa cum era de asteptat, dupa plecarea lui Joe Biden, a inceput balacarirea lui in canalele si rigolele media. In plus, forumurile sunt pline de elucubratii legate de jidovime, de illuminati, de marea oculta si marea finanta etc. America este facuta praf si pulbere, pentru ca, evident, manipulatorilor marii turme de manevra pro PSD-PC nu-i convine ca vicele american l-a imbratisat pe Basescu si l-a numit prieten drag. Aceasta turma trebuie asmutita continuu contra lui Basescu si, prin ricoseu, in tot ce misca si pare a fi in favoarea lui Basescu.

Vazduhistii

Peste patru zile sunt alegeri pentru Parlamentul European. Vor ajunge acolo, prin vointa alegatorilor romani, niste politicieni de-ai nostri, cei mai multi, dupa cate vad, dintre cei care tot acolo au fost si in ultimii cinci ani. Ei bine, alegatorii romani vor vota din nou in perfecta necunostinta de cauza. Daca Becali n-ar fi in puscarie, romanii l-ar face din nou europarlamentar. Daca Nastase ar fi liber si ar candida, n-ar avea nicio problema sa castige un euromandat. Adrian Severin, rusinea europarlamentarismului romanesc, s-ar duce din nou la Bruxelles daca fostul lui partid l-ar pune pe liste. Asta este situatia si trebuie sa ne resemnam: un popor needucat ca al nostru nu va vota in cunostinta de cauza, ci pe baza unor criterii de multe ori halucinante. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens(2)

Chiar dacă nu poţi scăpa de moarte, poţi totuşi să îi grăbeşti sosirea. Moartea este o opţiune – acesta este un alt adevăr fundamental. Intotdeauna, în orice clipă, ai posibilitatea să alegi moartea. Chiar dacă textele creştine învaţă că sinuciderea este un păcat care nu se iartă, moartea rămâne o opţiune. Poţi alege această variantă din mai multe motive. Poţi să fii atât de bolnav, încât să nu existe pentru tine nicio altă variantă de îndepărtare a suferinţei. Sau poţi să fii prizonier al unor oameni care te torturează zi de zi, aşa că sinuciderea ţi se poate părea o izbăvire. Poţi să te sinucizi salvând în felul aceste nişte vieţi. Nu cred că interdicţia creştină poate fi luată în serios în asemenea situaţii.

P3

Invrednicire (17)

MOTHERFUCKER

Nu trebuie să faci nimic din cele ce ţi-au rămas nefăcute

Nu le-ai făcut până azi, gata, ajunge,

renunţă la ele chiar acum, motherfucker:

din cauza lor nu le-ai făcut, nu din cauza ta.

Pastrarea calmului

Despre sinucidere si lipsa unui sens(1)

O să mor. Un adevăr atât de simplu... Toţi murim, asta e una din legile fundamentale. Murim fiecare, mai devreme sau mai târziu, fiecare în legea lui. In singurătatea lui. Nimeni nu poate să-şi împartă moartea cu altcineva. Nimeni nu poate să moară în locul altuia. Murim aşa cum am trăit – singuri.

Simpsons at their best

Credinciosul moale

Există un soi de credincioși care au darul de a te aduce în pragul infarctului prin felul în care pun problemele. Pe mine nu mă deranjează să am dispute pe teme de credință, de multe ori îmi fac o reală plăcere. Dar dacă mi se întâmplă să dau peste câte unul de soiul respectiv, îmi vine să-mi iau lumea-n cap. Norocul e că, mai ales de când nu mai am viață socială, dau tot mai rar peste ei. Dar ce face, în fond, un astfel de om? Răspunsul este uimitor de simplu: se lasă moale. De aia o să mă refer la cei de genul lor cu apelativul "credincioșii moi". 

Invrednicire (16)

Craciunul perpetuu
De ce imi cereti sa astept atatea luni
ca sa fie Craciunul?
De ce trebuie neaparat sa vina Decembrie si sa fie frig?
Cine a inventat obiceiul asta absurd?
Nu, oameni buni, nu mai suport regula voastra stupida,
eu vreau sa fie Craciunul chiar acum
si maine sa fie din nou, si-n fiecare zi sa fie.

Carnatul cu barba

Ieri a fost finala concursului Eurovision. Castigatorul a fost un individ numit Tom Neuwirth, care s-a prezentat sub numele de scena Conchita Wurst. Voce foarte buna, piesa racnita, in stilul ala enervant al ultimilor ani - ma refer la crescendo-urile cvasi-permanente, care sugereaza apropierea unei apoteoze, subliniate de ridicarea mainilor si uralele salii. In plus, carnatul respectiv si-a pus cercei, peruca si s-a imbracat cu o rochie stransa pe corp. Fiind nebarbierit, a fost supranumit "femeia cu barba".

Povestile lui Wilhelm Hauff (29)

Tînărul englez (2)

Seria petrecerilor de iarnă urma să se încheie cu un mare concert executat atît de orchestra oraşului, cît şi de cîţiva talentaţi prieteni ai muzicii din Grünwiesel.

Primarul cînta la violoncel, doctorul era un maestru al fagotului, farmacistul — deşi fără o tehnică deosebită sufla din flaut, nişte domnişoare din oraş învăţaseră cîteva arii şi totul era admirabil pregătit. La un moment dat, străinul cel bătrîn îşi exprimă părerea că, deşi concertul se anunţa remarcabil, lipsa unui duet se făcea evident simţită, căci la orice concert era indispensabil să se execute şi o bucată muzicală de acest gen. 

Incredibilul magician

Duplicitatea

Asumarea propriilor opțiuni politice se dovedește a fi o grea piatră de încercare pentru foarte mulți români. Cred că aici e vorba despre o teamă irațională, moștenită din vremuri îndepărtate, când românii nu găseau alt mod de a supraviețui decât acela de a se comporta ca niște curve. E plină „înțelepciunea” populară de zicale și îndemnuri la duplicitate, începând cu celebrul „capul plecat sabia nu-l taie” și până la „zi că el și fă ca tine” sau „fă-te frate cu dracu' până treci puntea”. Toate astea se pot condensa într-un unic îndemn: „spune într-un fel și fă în altul”. E vorba de o mentalitate profund greșită, un fel de vătămare gravă a conștiințelor, de care românii nu sunt conștienți. Mai mult, ei sunt mândri de duplicitatea asta, considerând-o semn al inteligenței. O inteligență și ea prost înțeleasă, pentru că aici e vorba despre viclenie și nimic mai mult.

Invrednicire (15)

Shift Del

Iţi promit, îţi promit

că atunci când fi-va să fie - şi nu mai e mult,

o să mă îmbrac, în tăcere,

cu hainele pe care le purtam când eram copil

si pe care le-am păstrat cu sfinţenie în adâncul dulapului,

o să fac ordine pe birou, o să spăl

vasele din bucătărie,

o să tund iarba din curte şi o să repar

streaşina stricată de prea multele ciorovăieli ale vrăbiilor.

Cum se deplaseaza ratonul