O dezamăgire

Din ce în ce mai dezamăgit sunt de profesorul Marga. L-am cunoscut personal, pe vremea când era ministrul ţărănist al învăţământului. Un om rafinat, cultivat, cu o expresie de intelectual de rasă, pur-sânge. Am discutat cu el, mai degrabă aş zice că l-am ascultat. Impresia pe care mi-a făcut-o a fost foarte puternică.

La teren

Unul din locurile noastre preferate de joacă era „La teren”. Era vorba de un tăpşan înalt, situat oarecum vizavi de intrarea pe drumul Peleşului, plat, încadrat de fagi, pe care jucam noi fotbal sau tenis cu piciorul. Între doi dintre copacii ăia era o bară metalică, folosită de cei care locuiau în casele învecinate ca suport pentru bătut covoarele. În privinţa noastră, însă, era instrumentul ideal pentru diverse acrobaţii, unele destul de periculoase. De obicei însă, ne atârnam cu capul în jos, făceam tracțiuni ori pur şi simplu ne luptam între noi pentru cucerirea spaţiului dintre copaci şi ocuparea barei. Uite:

După fluturi

Punctul de pornire în escapadele pe care le făceam împreună cu băieţii din 23 August - strada copilăriei mele, era poiana Opler. De fapt, îi ziceam Oplerul Mare. Urcam pe nişte poteci din marginea lui şi ajungeam în Oplerul Mic. Pe lângă el şerpuia drumul forestier Valea Babei, care ieşea tocmai la Poiana Ţapului. Rareori ajungeam până acolo, obiectivele noastre erau cu totul altele: terenul de tenis din spatele Peleşului, D-ul, care era o adâncitură destul de întinsă, având forma literei D şi pe marginea căruia creşteau tufe imense de flox, cariera de piatră unde băieţii găsiseră două peşteri în care ne târam pe burtă ca să căutăm comori şi câte alte locuri pline de farmec şi mister.

Bebe

Asa cum am spus de multe ori, lucrurile au o evolutie a lor, pe care noi doar ne inchipuim ca o putem controla. Si de multe ori se intampla lucruri la care nu te astepti tocmai ca dovada a faptului ca tu nu controlezi nimic.

Faceti-va bine (29)

Broccoli

Denumire știinţifică: Brassica oleracea

Denumire populară: conopida broccoli.

Prezentare.  Broccoli  se  deosebește  de  conopidă  prin  partea  comestibilă  care nu este atât de aglomerată, ci mai rară, precum un chiorchine. Prin urmare, am putea spune  că  broccoli este o conopidă cu inflorescenţa mai  rară.  Această  inflorescenţă poate fi verde, galbenă sau violetă, neexistând deosebiri în ceea ce privește conţinutul și  consistenţa.  Broccoli este o legumă foarte fragedă și hrănitoare. Are calităţi medicinale  recunoscute  din ce în  ce  mai mult. Se  consumă  în  salate  (există  foarte multe reţete, bine puse la punct), dar și gătită cu carne, cu paste, cu ouă, cu brânză, cu orez.

Substanţe active importante: conţinut mare  de vitamina  C, vitamina K,  beta- caroten,  săruri  minerale, celuloză,  glucide. Recent s-au descoperit doi  compuși –  sulforafan  și  indol-carbinol  –  care  atestă  broccoli  ca  o  legumă  utilă  în  profilaxia cancerului de stomac și de sân.

Întrebuinţări. Preparatele din broccoli sunt recomandate în avitaminoze, anemii, deranjamente digestive, osteoporoză, în prevenirea cancerului de tract gastro-intestinal,  în combaterea hemoragiilor. Broccoli este cunoscută și ca un ușor, plăcut și eficient depurativ gastro-intestinal.

Lăsând gluma la o parte

Există un fel de joc pe care l-a practicat mama atât cu mine cât și cu ceilalți. Un fel de stratificare a existenței și așezare a ei pe nivele diferite, unul destinat lumii, cu regulile și uzanțele ei, altul profund, serios, din perspectiva căruia celălalt nu e decât butaforie. Cumva ca în cazul filmelor, unde spectatorii văd acțiunea și par să accepte că acolo, pe ecran, se petrece ceva absolut real, însă dacă rup puțin convenția, relizează că în spate sunt panouri, recuzită, aparate, scenariști și regizori.

Desene

Doua desene facute de Maria in America. Sigur, sunt mai multe, o sa mai urc din ele. Astea doua, insa, au un punct comun: sunt mancate. Mancate in sensul in care imi spunea mie tovarasa invatatoare prin clasa intai: "Raul, ai mancat o litera". Aici a mancat Maria o litera, si, in al doilea desen, niste picioare. Uite:

Conflictul

Presupun că mai există încă oameni care au auzit de un personaj numit Sirețchi. Eu unul am luat contact indirect cu el în liceu, când apăruse o culegere de probleme de mate care-l avea ca autor. Apoi am avut ghinionul să fac cu el în facultate un curs de analiză matematică. Pot spune cu mâna pe inima că tipul mi s-a părut din prima cel puţin nebun. Şi nebunia nu e deloc incompatibilă cu matematică. Bineînţeles că am intrat în conflict cu el destul de rapid. Nu mai ştiu exact ce făcusem, dar m-a luat la ochi şi asta avea să mă coste destule emoţii şi destui nervi.

Alive

Intalnesc uneori niste oameni atat de nenorociti incat nici nu-mi vine sa cred ca sunt aievea. Oameni care nu au absolut nimic din ceea ce ar trebui sa aiba cineva care traieste la cel mai de jos prag admisibil. N-au casa, n-au familie, dorm pe unde apuca, sunt plini de boli, nu urmaresc decat sa aiba cu ce se imbata. Cauta prin gunoaie, se imbraca din mila altora, daca au parte de ea, nu mai au amintiri, nu mai au sperante. Si cu toate astea traiesc. Intrebarea pe care mi-o pun cand ii vad e una singura: de ce continua ei sa traiasca? Practic nu au niciun motiv, au doar un fel de inertie in a se autodistruge. Probabil ca nici macar nu sunt constienti de asta. Intre unii din ei si un caine comunitar aproape ca nu e nicio diferenta, ba poate cainele e chiar mai uman.
Ei bine, ce-i tine pe oamenii astia in viata?

Pomenirea

Saptamana trecuta, la pomenirea de un an pentru mama, cum stateam eu in biserica rezemat de un zid si asteptam sa inceapa slujba, m-am trezit cu tanti Florica langa mine. Mi-a zis ca pomenirea se face abia dupa liturghie, ca ea a uitat, cand am vorbit la telefon, sa-mi spuna sa vin mai tarziu, ca e Sfantul Ion si se face liturghie etc. Ii tot dadea cu treaba asta asa ca eu, cu perversitatea care ma caracterizeaza, am inceput sa ma arat foarte nemultumit ca nu mi-a spus, ca eu trebuie sa plec la Timisoara, ca liturghia se termina la 12 si afara ninge si ca daca stiam alta era socoteala (care-o fi fost aia, habar nu am).

Faceti-va bine (28)

Brebenelul

Denumire știinţifică: Corydalis cava.

Denumiri populare: brebenea, breabăn.

Prezentare. Brebenelul este o plantă care înflorește primăvara, acoperind solul pădurilor de la deal și câmpie cu un strat vegetal viu, multicolor și frumos mirositor. Sub numele de brebenel sunt cunoscute mai multe specii de plante cu trăsături comune, adică  sunt  erbacee  perene, au  structură  asemănătoare  și  relativ  aceiași  compuși chimici activi. Brebenelul face parte din familia papaveraceelor. Tulpina este suculentă și rareori trece de 20 cm înălţime. Rizomul este dezvoltat și, de cele mai multe ori, gol pe dinăuntru. Florile, în culori albe, gălbui, roz, violete, purpurii, sunt melifere. Pentru  trebuinţe  medicinale  se  recoltează rizomii. Din tulpini  și  flori  se  poate obţine un suc.

Substanţe active importante: coridalină, coricavină și bulbocapnină. Bulbocapnina este o substanţă toxică.

Întrebuinţări.  Preparatele  de  brebenel  au  acţiune  asupra  sistemului  nervos, făcând  unele reglaje în  buna  funcţionare  a  acestuia.  De  asemenea,  preparatele de  brebenel  sunt folosite în afecţiuni cardiace, mai ales pentru reducerea tensiunii arteriale. Aceste preparate au influenţă pozitivă și asupra funcţionării tractului gastro - intestinal. Ca plantă medicinală, brebenelul este încă puţin cunoscut în ţara noastră, deși compușii săi activi arată că merită toată atenţia. 

Manipulare

A fost o vreme in care suprema dovada ca un lucru s-a petrecut cu adevarat era o fotografie. Fotografiile nu mint niciodata, se spunea. A obtine o imagine era insa, pe atunci, lucru dificil. Personajele vietii reale nu asteptau sa instalezi tu trepiedul, sa potrivesti distantele si luminozitatea. Asa incat o crima, spre exemplu, nu putea fi surprinsa decat din intamplare. Intamplare care se si petrece, de altfel, intr-un celebru film al lui Antonioni - ma refer la Blow-Up.

Imagine din Blow-Up

Un exceptional poem al poetului anodin Bogdan Toma, scris pentru fiul sau intr-un moment de reverie si extaz

NIMIC
Sint ucenicul tau, fiul meu!

Sa privim clipele,
Sa intelegem ca fiecare clipa ce trece e apusa
Iar clipa viitoare deja a si trecut
Legata indisolubil de moartea timpului.
Potrivit acestei legi, noi deja am existat
Doamne, ce frumos am mai existat!

Răspunsul

La Praid, acum trei ani, am locuit la o pensiune aparţinând familiei Kelemen. Case frumoase, curte mare, bucătărie complet echipată, camere curate şi primitoare. Niciun reproş.
După câteva zile, a mai sosit o familie, nişte oameni foarte la locul lor, din Bucureşti. Aveau un puşti de vreo trei ani, pe nume David. Maria, nici una nici două - în mare prietenie cu el. Iată câteva poze:

Trei poezii ale lui Charles Bukovski

Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:

Monstrul

Imi apare pe flux urmatoarea stire: "Monstrul din tramvaiul 41 este functionar al unei banci". Mama, ce palpitant! Un monstru circula cu tramvaiul 41! Pe mine m-au atras intotdeauna monstrii, oarecum asa cum o atragea Hannibal Lecter pe Clarice in "Tacerea mieilor". De la Ramaru incoace, nu prea am mai auzit de monstri, asa incat acum, cand am citit tiltul acela, pot spune ca am simtit aproape o multumire, combinata cu compasiunea pentru victimele monstrului din tramvai. Mi-am lasat putin imaginatia sa zboare. Mi-am inchipuit cum umbla monstrul prin tramvaie scotand niste maraieli groase si infundate, cum prinde cate un calator singuratic si cum il eviscereaza ca pe un hering, cum duce acasa parti din trupul victimei si le pune la conservat in borcane cu spirt. "Ah, imi spuneam cu satisfactie, am ajuns si noi la nivelul de monstruozitate american, dupa mai bine de 60 de ani de asteptare". Apoi m-am apucat sa citesc articolul. Ce credeti ca facea monstrul din tramvai? Intepa femei cu un ac! Da, un ac cu gamalie, cel mai odios instrument din arsenalul monstrilor!

Acum, desigur ca o sa ma intrebe  unii si altii: "Ti-ar placea sa te intepe unul in tramvai cu un ac cu gamalie? Sau sa o intepe pe fiica-ta?" Eu le raspund de pe-acum: nu, nu mi-ar placea deloc si daca l-as prinde ca face chestia asta l-as pune la pamant si l-as intepa eu pe el pana ar arata ca un model facut cu traforajul. Altii o sa vorbeasca de panica ingrozitoare a femeilor intepate, care s-au gandit imediat ca au fost infectate cu HIV etc. Si totusi..."Monstrul din tramvaiul 41"...parca mi se pare exagerat. Vorba nu stiu cui de prin politica romaneasca: daca asta e un monstru, atunci doctorul Mengele ce mai e?

Faceti-va bine (27)

Brândușa de toamnă

Denumire știinţifică: Colchicum autumnale.

Prezentare. Erbacee micuţă cu flori liliachii, cu înălţime până la 13 cm, brândușa  de  toamnă  aparţine  familiei  iridaceelor.  Are  o  dezvoltare  deosebită  și  îndelungată, ajungând la înflorire abia toamna târziu. Brândușa de toamnă crește în zonele de deal, în  locuri umede. 

Usi batante

In 2009 am mers cu Maria la Praid. Toata lumea spunea ca acolo e un fel de loc miraculos, unde se duc copiii cu astm bronsic si se vindeca in zece-douasprezece zile. Nu, Maria nu avea probleme de genul asta, insa racea destul de des. M-am apucat de diverse chestii naturiste, printre care catina cu miere, insa am zis ca nu strica si o vacanta la Praid. Asa ca am ales pe net o pensiune si ne-am dus. Cand am ajuns, bineinteles ca ni s-a explicat ca daca nu stam exact 12 zile, totul e de pomana. Insa eu nu m-am descurajat si le-am zis ca decat deloc, tot mai bune sunt zece zile. 

Acuitatea privirii

Prin anii 2001, director fiind eu la Protocolul de Stat din Sinaia, ma tot pisa o domnisoara, Aura si nu mai stiu cum, care vindea aspiratoarele cu apa Rainbow. Din cauza preturilor mari, aceste aspiratoare erau destinate in primul rand firmelor. Si cum eu aveam spatii mari in administrare, un asemenea aspirator chiar ca ar fi fost bun.

Discriminare

Ieri, la Budapesta, asteptand sa apara familia care sosise cu un zbor de la Paris, am avut prilejul sa privesc fel de fel de echipaje sosite cu diverse avioane. Pilotii aratau in general ca in filme, cu chipuri aspre, chiar dure, unii as zice ca erau barbati frumosi (atat cat pot eu sa apeciez frumusetea masculina). Stewardesele insa....Chiar nu mai stiu ce sa cred. Intotdeauna mi-am imaginat ca ele sunt alese pe aceleasi criterii pe care sunt selectate participantele la concursurile de frumusete. Si de multe ori, zburand cu diverse linii aeriene, am vazut stewardese care corespundeau acelor standarde. La repuloterul Ferenc Liszt mi-a fost dat sa vad, insa, aproape in exclusivitate femei de 40 de ani, cu expresii de gospodine care nu se uita decat la telenovele, unele dintre ele bondoace, altele cracanate, pe care costumele impuse stateau ca pe gard. Chiar nu vreau sa fiu rautacios, chiar sunt convins ca fiecare are aceleasi drepturi. Dar imaginea de la repuloterul budapestan m-a facut sa ma gandesc ca s-a trecut in extrema cealalta: ca sa nu para ca fac discriminari, liniile aeriene angajeaza numai anti-frumuseti. Nu m-as mira sa fie asa, am constatat si in alte imprejurari ca acolo unde exista pericolul ca o minoritate sa fie discriminata, se ajunge la discriminarea majoritatii.