Faceti-va bine (98)

Dumbravnicul

Denumire ştiinţifică: Mellitis melissophyllum.

Prezentare. Dumbravnicul este o plantă de pădure ce poate ajunge până la 80 cm înălţime. Ca multe alte plante de pădure, dumbravnicul are un rizom care, în acest caz, este scurt, dar ramificat. Atât tulpina, cât şi frunzele sunt păroase (frunzele sunt păroase pe faţa inferioară). Dumbravnicul înfloreşte primăvara, în aprilie şi mai. Florile au culoare purpurie, dar pot fi şi roz sau albe. Dumbravnicul este o plantă meliferă, fiind una dintre plantele importante de la care albinele culeg excelenta miere de pădure – un adevărat medicament. Pentru terapii, valoroase cu adevărat sunt florile şi chiar şi frunzele – mult mai puţin însă. Uscată, planta de dumbravnic are un miros foarte plăcut, de cumarină, adică de fân proaspăt. Din acest motiv, dar şi datorită efectelor sale medicinale, dumbravnicul poate înmiresma camera de dormit.

Întrebuinţări. Dumbravnicul are efecte asupra nervilor, fiind indicat în reducerea suferinţelor provocate de cefalee şi chiar de paralizie. Este recomandat, de asemenea, în tratarea herniei, dar şi în calmarea durerilor de amigdale. Se folosește şi ca diuretic, remarcându-se şi efecte sale antiseptice.

Vechile instincte

Am scris cum ne-au fost furate televizoarele. Si acum, se intampla ceva foarte ciudat. Cum inchid ochii, cum vad figura lui Arnold. Cum care Arnold? Schwarzenegger, desigur. Ce poate sa insemne asta? Am un singur raspuns plauzibil: undeva in subconstientul meu as vrea sa fiu Arnold, sa traiesc ca in filme, iar acum sa ma duc rapid peste aia de la firma care a facut transportul, ca sa-i pedepsesc unul cate unul, pana la seful cel mare. Asta arata ca in subconstient am convingerea ca justitia din Romania e bullshit, ca nu are sens sa caut dreptate in vreun tribunal. Mi se pare foarte interesant: s-ar parea ca acolo, in profunzime, se manifesta vechile instincte ale primitivului care-si facea dreptate cu bata. Probabil ca instinctele astea nu se pierd niciodata, ele isi fac simtita prezenta exact precum cele ale lupului care se manifesta in Richi atunci cand el latra la luna.

Spaime si lacrimi

Au sosit lucrurile din Timisoara. O masina. Au descarcat-o si atunci am vazut ca lipsesc televizoarele. Au zis ca nu stiu nimic, ca trebuie sa fi ramas la locul de unde au incarcat, in Timisoara (adica la mine acasa). Numai ca eu am avut acolo pe cineva care a supravegheat incarcarea. Am sunat si mi-a spus ca da, televizoarele au fost incarcate. Asadar, am ramas fara televizoare. Am constatat apoi ca au disparut si alte lucruri, mai mici. Ce-as putea sa mai fac? La incarcare nu s-a facut proces verbal, asa ca nu am nicio dovada scrisa. Nu cred ca se mai poate face nimic. Dar in fine, asta nu ar fi un capat de tara. S-au dus si gata. Problema e alta, mult mai mare: aseara, Maria nu a putut sa adoarma de frica - plangea si spunea ca oamenii aia care ne-au furat televizoarele ar putea sa vina sa ne fure si pe noi. Ei bine, asta cum mai poate fi dreasa? Cum ar putea plati firma aia lacrimile si spaimele copilului meu? La ce tribunal pot sa ma duc cu asemenea plangeri?

Cea mai adanca filosofie

Am ajuns la concluzia ca un neamt poate fi un specialist excelent intr-un domeniu oarecare si ca acolo poate gandi foarte profund, dar, dupa ce isi termina treaba, inceteaza sa gandeasca. Societatea i-a pus la dispozitie cam tot ce este necesar ca el sa traverseze oceanul dintre locul de munca si casa fara sa fie nevoit sa gandeasca. Totul este gandit de altii. Si este gandit atat de bine, incat eu, ca neamt, nu mai trebuie sa ma gandesc la nimic. Eu trebuie sa am in vedere un singur lucru: ca exista un sistem de reguli si ca ele imi asigura posibilitatea de a nu gandi. Pretutindeni sunt semne care imi arata in ce directie sa o iau. Daca le respect, stiu sigur ca ajung acolo unde trebuie. Merg cu masina noaptea la ora trei si nu mai e nimeni, toata lumea doarme. Casa mea e la strada, pe partea stanga. Ajung in dreptul ei si nu am decat sa virez la stanga ca sa ma gasesc in fata garajului. Dar eu nu fac asta. Motivul? Simplu, e linie continua. "Dar nu vine nimeni", mi-as spune daca as fi roman. Insa nu sunt roman, nu gandesc, eu folosesc numai reflexul de a aplica regulile, asa ca imi continui mersul pana la primul giratoriu, intorc acolo regulamentar si vin acasa. Cam despre asta e vorba.

O viata noua

Astazi soseste camionul cu lucrurile din Timisoara. O sa am din nou cartile si oalele mele dragi. 

Ieri am bantuit 5 ore prin IKEA dupa niste paturi si saltele. Vin si alea azi, va trebui sa le montez. Ma pricep la montat paturi ca ministrul educatiei la limba romana, dar va trebui sa ma descurc. In urmatoarele doua zile ne mutam. 

Problemele pe care va trebui sa le infrunt sunt din cele mai variate. O sa trebuiasca sa tund iarba, sa plivesc, sa repar diverse maruntisuri... asta inseamna ceva ce n-am mai facut niciodata. Dar nu am incotro: asa-i cand incepi o viata noua.

Un exemplu de cult al personalitatii de acum cinci secole

În primii ani ai secolului al XVI-lea, astronomul şi matematicianul italian Galileo Galilei trecea printr-o perioadă foarte dificilă. Continuarea cercetărilor sale depindea de sprijinul generos al unor potentaţi luminaţi cărora, asemenea tuturor artiştilor şi oamenilor de ştiinţă renascentişti, le dedica sau le dăruia unele dintre invenţiile şi descoperirile sale. De pildă, Galilei însuşi îi prezentase ducelui de Gonzaga un instrument de utilitate militară – un fel de busolă – şi apoi scrisese o carte unde explica modul de întrebuinţare a busolei, pe care o dedicase familiei Medici. Şi ducele de Gonzaga, şi florentinii Medici s-au arătat recunoscători; datorită lor, savantul şi-a găsit mai mulţi discipoli. Dar indiferent de importanţa ştiinţifică a descoperirii, „sponsorii” vremii îi făceau mai degrabă daruri decât îi dădeau bani. Astfel, traiul zilnic se afla într-o permanentă instabilitate, iar omul însuşi, într-o permanentă dependenţă. Galilei s-a gândit la o soluţie.

Mărgele colorate din partea lui Mircea Diaconu

Odată cu învestirea Cabinetului Ponta se pune din nou problema criteriilor care stau la baza alegerii unei persoane care să ocupe un fotoliu de ministru. Îmi aduc aminte de vremurile în care la conducerea Apărării era un răcan scorțos, care nu știa decât să ragă la ostași și să dea ordine. Scandalul a fost imens în momentul în care în fruntea ministerului a fost numit un civil. Astăzi, însă, lumea consideră ceva firesc ca Armata să fie condusă de un civil. Cred că fiecare s-a convins că în fruntea unor instituții - ministere etc, trebuie să fie oameni care au în primul rând calități manageriale, dovedite în împrejurări anterioare.

De-ale lui Zoscenko(13)

LEMNELE

                 

                  Mereu am să-mi aduc aminte

                  De lemne, lemne — vorbe sfinte.

                                                               A. BLOK

 Întîmplarea asta adevărată s-a petrecut de Crăciun. Ziarele au relatat cu caractere mici, la rubrica faptelor diverse, că întîmplarea s-a pe­trecut în cutare loc şi în cutare zi.

Eu însă sînt un om nervos şi foarte curios. Nu m-am mulţumit cu relatarea aridă din ziar şi am dat fuga la adresa respectivă, l-am găsit pe omul în cauză, i-am cîştigat încrederea şi l-am rugat  să-mi relateze mai amănunţit toată po­vestea.

Şi am aflat totul la o sticlă de bere.

Din instructiunile lui Cortazar (3)

Instructiuni preliminare pentru cine vrea sa-si intoarca ceasul

Gandeste-te la asta: cand ti se daruieste un ceas, ti se daruieste, de fapt, un mic infern desavarsit, un lant de trandafiri, o inchisoare de aer. Nu ti se da numai ceasul - la multi ani si speram sa te tina, e o marca buna, elvetiana, cu montura de rubine; nu ti se da numai acest marunt cioplitor in piatra, pe care sa ti-l legi la incheietura mainii si sa-l porti mereu cu tine. Ti se daruieste - si ei, vai, nu stiu asta - un alt fragment fragil si precar din tine insuti, ceva care-ti apartine dar nu e corpul tau, pe care trebuie sa ti-l legi de trup cu cureaua lui ca un brat mic si deznadajduit atarnandu-ti de incheietura mainii. Ti se daruieste datoria de a-l intoarce in fiecare zi, obligatia de a-l intoarce ca sa fie mai departe un ceas; ti se daruieste obsesia de a fi atent la ora exacta afisata in vitrinele magazinelor de bijuterii, la radio, la serviciul telefonic. Ti se daruieste frica sa nu-l pierzi, sa nu ti se fure, sa nu-ti cada pe jos si sa se sparga. Ti se daruieste marca lui si asigurarea ca e o marca mai buna decat celelalte, ti se daruieste tendinta de a-ti compara ceasul cu celelalte ceasuri. 

Nu ti se daruieste un ceas, in realitate tu esti cel daruit, cel oferit cadou pentru ziua de nastere a ceasului.

Gura pacatosului

A aparut si explicatia pentru care Dan Voiculescu (Felix), zis si Varanul, insista pana la dementa cu suspendarea lui Basescu: teama ca presedintele va impiedica, in limitele prerogativelor care ii revin, tentativele USL de a pune in functii importante diverse personaje compromise. A spus-o chiar Victor Alistar, dupa ce Ponta l-a retras din cabinet: "Exista un risc real ca Traian Basescu sa nu semneze decretul de numire in functie." Gura pacatosului adevar graieste.

Dupa caderea democratica a Cabinetului Ungureanu, Basescu l-a numit premier pe Victor Ponta, din partea USL - conglomerat din care face parte si partidul Varanului Felix. Puterea a trecut la Opozitie; partidele din USL si-au pus oamenii in Guvern; Varanul si-a plantat omul de incredere la agricultura, acolo unde are interese financiare uriase. Cu toate astea, Voiculescu iese pe sticla si vorbeste de suspendarea lui Basescu. In felul asta, el nu face decat sa confirme faptul ca interesele mafiote ale USL pot fi zadarnicite de presedinte. Dovada, cum am spus, a furnizat-o chiar Alistar, care a recunoscut ca Basescu nu ar fi semnat investirea unui ministru cu probleme de compatibilitate si moralitate. 

Cred ca ne asteapta sase luni interesante din punct de vedere politic.

Despre Balaur

Undeva, oricum departe, este Balaurul. Există cu adevărat, sau este doar o legendă, n-ai de unde să ştii. Tot ce poţi să faci este să te gândeşti la el, să te întrebi dacă o fi aşa cum ţi-l zugrăvesc unii şi alţii, să îţi imaginezi ce s-ar putea întâmpla dacă ţi-ar apărea în faţă într-o seară de toamnă. Sau de primăvară. Te întâlneşti din când în când cu oameni care l-au văzut. Unii îţi spun că e îngrozitor, alţii că nu e decât o fiinţă timidă. Unii s-au luptat cu el şi au fost învinşi, iar acum sunt bântuiti în cel mai cumplit mod cu putinţă. Alţii doar l-au înfruntat din priviri şi au scăpat - din motive necunoscute, Balaurul s-a întors şi a plecat în lumea lui.

Otravirea, rastignirea, genocidul, falsificarea, exterminarea

Va mai amintiti de un individ pe nume Gheorghe Funar? El a fost candva primar de Cluj, a fost seful unui partid numit PUNR, a candidat la presedintia Romaniei cu o brosura in mana, zicand ca acolo e scris totul si dupa ce-l vom vota vom afla ce scrie, dupa care a fost senator PRM. In 2008, a disparut de pe scena politica, intrucat romanii s-au mai desteptat si au scos din parlament cloaca PRM. Eu unul as fi crezut ca s-a dus, acest Funar, sa isi vada de sticletii lui, prin vreun sat ardelenesc plin de romani adevarati duhnind a trascau. Da' de unde! Am avut surpriza sa constat ca individul nu are liniste si scrie pe diverse site-uri. Ce scrie? Pai ce sa scrie, aceleaqsi elucubratii cu care se indeletnicea si acum cinci ani si acum zece si acum 15 si acum 20. Prezint aici o mostra, in care se vede nu numai ce pasarele are omul asta in cap ci si cat de multa intelegere a fenomenului politic dovedeste. Priviti:

Greseli de analfabet la ministrul educatiei

Vad in presa niste lucruri care mi se par absolut neverosimile. Ma refer la unii dintre membrii Cabinetului Ponta, care s-ar putea afla in diverse conflicte de interese. Mircea Diaconu director de teatru, si-a angajat nevasta fara concurs la teatrul pe care-l conduce. Daniel Constantin, mana dreapta a lui Voiculescu (Felix), va conduce Ministerul Agriculturii, care are un proces cu Voiculescu (Felix) pe bani foarte multi. Victor Alistar va fi ministru, cu toate ca Agentia Nationala pentru Integritate si Curtea Constitutionala l-au declarat incompatibil. Andrei Marga, respectabil profesor transformat in simplu latrau anti-basist, este numit la Externe, cu toate ca nu are niciun fel de legatura cu diplomatia. Corina Constantinescu, ministru al educatiei, este rector al unei universitati private, si membru in CSM - asadar clar incompatibila cu pozitia de ministru. Oameni cu probleme sunt pusi ministri de Ponta si fortele aflate in spatele lui. Intrebat fiind ce parere are despre lucrurile astea, Crin Antonescu raspunde cam asa: "Voi o tineti mai departe cu ANI, noi o tinem mai departe cu Mircea Diaconu". Adica noi ne bagam ceva in institutiile statului. Sincer, e ceva foarte ciudat la mijloc.

O poezie a lui Dimitrie Stelaru

Inger vagabond

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodata Fericirea,
Noi n-am avut alt soare decît Umilinta;
Dar pîna cînd, înger vagabond, pîna cînd
Trupul acesta gol si flamînd?

Reguli nemtesti

Aici in Hannover si, cu siguranta, in intreaga Germanie, se traieste dupa principiul "Lasa-l pe fiecare in legea lui, nu te baga, pentru cei care nu fac ce trebuie exista servicii specializate". Spre exemplu, daca o individa opreste masina in mijlocul intersectiei si incepe sa-si faca unghiile de la picioare cu oja, nimeni nu va incerca altceva decat sa dea un claxon si apoi, vazand ca pe ea o doare la doi metri in fata degetelor mari de la picioare, cu totii vor cauta sa o ocoleasca, lasand-o acolo linistita. Si nu, nu va fi decat un claxon stingher, hai doua, nici vorba de un cor imens, ca in intersectiile patriei mele, nu va bloca nimeni claxonul pe ON cu ajutorul batei de baseball pe care o are in portbagaj, nu se va da nimeni jos la tipa aia, nu va organiza nimeni o trupa de soferi vanjosi care sa ia pe sus masina cu oja cu tot. Nici vorba, maximul pe care il vor face aici va fi sa sune la politie; politia va sosi in doua minute, o va legitima pe tipa, o va trage de-acolo si va debloca intersectia.

Apoi, cu totii zice-vor: "Ce bine ca avem politie, ce bine ca avem reguli, ce bine ca traim in Germania".

Mici intamplari cu animale (34)

O prietenie originală

Cîţiva vînători din Sibiu se întorceau într-o dimineaţă de iulie de la o pîndă de căpriori. Ajungînd în apropierea comu­nei Amnas, în hotarul căreia vînaseră, în mijlocul drumului, la o distanţa ca de trei sute de metri, văd ceva cu adevărat de necrezut. Poate distanţa e prea mare şi se înşală. Se apropie, ajung pînă la o sută de metri, ajung şi mai aproape. Acum nu mai putea fi înşelare. Se juca o vulpe cu un cîine. Vulpea, deplin crescută, cîinele, alb, cu ceva mai mic decît ea. Da, era joacă în toată legea. Alergau unul după celălalt, se ajungeau, se tăvă­leau în ţărîna drumului, săreau unul în jurul celuilalt, se hîrjo­neau, se prindeau cu gura fără să-şi facă vreun rău, evident în joacă.

Faceti-va bine (97)

Dudul

Denumire ştiinţifică: Morus alba / Morus nigra.

Denumiri populare: agud, frăgar.

Prezentare. Dudul face parte din familia moraceelor. Se cunosc două specii de dud: cel ale cărui fructe sunt albe (Morus alba) şi cel ale cărui fructe sunt negre la exterior şi roşietice la interior (Morus nigra). Dudul este un arbore puternic, cu o înălţime de până la 15 metri. Are frunze mari, lobate, fiind utilizate în hrănirea viermilor de mătase. Lemnul – bun pentru construcţie – este căutat şi de producătorii de băuturi alcoolice deoarece, pe lângă faptul că se lucrează bine, are şi calităţi aromatizante şi de pigmentare. În cazul dudului, valoare medicinală au frunzele (nu contează dacă sunt de la dudul alb sau dudul negru), din care se prepară o infuzie.

Un nou adjectiv

Propun limbii române adoptarea adjectivului „gordian”, introducerea lui în DEX şi utilizarea pe scară extinsă cu accepţiunea de „radical şi ingenios”. Nuanţa asta se va vedea mai bine din exemple.
Îmi amintesc de Mihai Sârbu, una dintre figurile emblematice ale oraşului meu natal - Sinaia. Omul muntelui, şeful Salvamont, mare iubitor de natură şi de animale, prieten adevărat, pe care ştiai că te poţi bizui... O să scriu în curând mai multe despre el. În anii 90, organiza în munţi tabere de cercetaşi, la care aş fi dus-o negreşit pe Maria dacă ar fi fost născută. În fiecare zi, venea acolo un urs, atras de mirosul de mâncare şi asta ar fi putut deveni o problemă. Soluţia simplă ar fi fost închiderea taberei. Dar copiii, împreună cu Mihai, au găsit soluţia gordiană: undeva, într-un loc anume ales, la oarecare distanţă de tabără, puneau mâncare cât să se sature ursul, care îşi lua porţia şi se ducea în lumea lui, fără să mai deranjeze pe nimeni.

Casa noua

Ieri, de 1 Mai muncitoresc, am luat cheile. De la casa, evident, casa in care vom locui de-acum inainte, Dumnezeu stie pana cand. Zona superba, verdeata, liniste, aer curat, 10 minute de scoala... Niciodata n-am vazut-o pe Maria atat de fericita. Nu stiu ce sa mai scriu, mai bine pun poze. Uite:

Imprejurimi

Dincolo și dincoace de geam

Când aveam circa 7 ani, locuiam cu ambii mei părinţi şi cu Babaca - bunica din partea lui tata, într-o vila superbă din Sinaia. Ocupam acolo un apartament cu două camere şi trebuie că era tare greu pentru ai mei să se descurce cu un bătrân şi cu un copil într-un spaţiu atât de mic. Dormeam într-un pat de copii, aşezat sub geam. Dacă priveam pe geamul ăla, vedeam o pantă străjuită de un nuc, pe care o denumeam „Prăpastia”.