Am realizat, in sfarsit, de ce-mi vine atat de greu sa duc lucrurile pana la capat. Stiu acum de ce intotdeauna las cate ceva nefacut, un amanunt, ceva, uneori un fleac, dar care poate strica toata impresia. De multe ori o strica efectiv, cunosc cazuri destule. Sunt oameni care vad limpede ca ai tuns, sa zicem, iarba din curte si ca ai facut o capita de doi metri, dar inca si mai limpede vad ca pe langa gard au ramas niste fire netaiate. Pentru acest gen de oameni, exact firele alea ar fi fost cele mai importante, incat iti vine sa te intrebi: oare ar fi fost multumiti daca taiai doar acele fire si restul il lasai neatins?
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
miercuri, 6 februarie 2013
Ultravioletele lui Stalin
Copiii ăștia făceau tratament cu ultraviolete, în vremea lui Stalin, ca să compenseze lipsa luminii soarelui. Unii zic că asta se întâmpla doar în extremitatea nordică a URSS, unde pe timpul iernii nu era suficient soare. Alții vorbesc despre faptul că Stalin ar fi încercat să blocheze lumina soarelui, ca să se apere în acest fel de nu știu ce roboți aeropurtați trimiși de Hitler și care se deplasau pe bază de energie solară, drept pentru care copiii erau obligați să compenseze cu băi de ultraviolete. Dacă știe cineva care e realitatea și mă poate lumina, i-aș rămâne recunoscător.
O alegere
Exista de ceva vreme o campanie de potentare a calitatilor individuale dusa prin mesaje care iti cer sa te simti unic, extraordinar, puternic, plin de succes etc etc. E un fel de invitatie la autosugestie. Daca cineva isi spune non-stop ca este, sa zicem, neinfricat, pana la urma chiar se va comporta asa. Astfel de tehnici sunt cunoscute de mii de ani.
Mici intamplari cu animale (134)
Pe prima zăpadă din toamna aceea tîrzie,
cei doi paznici încercaţi au ocolit în zori şi
au constatat prezenţa unui urs. Urmă mare,
ieşită din hoinăreala
de noapte, aceeaşi urmă intrată iarăşi în
coasta rea cuprinsă în molidiş străvechi.
Goana a dat greş. Ursul a ieşit
pe un flanc, a scăpat fără împuşcătură şi
s-a dus. Altă nădejde de urs nu aveam în
ziua aceea. Ca să treacă vremea şi să-mi
astîmpăr curiozitatea, m-am gîndit să
cercetez locul unde a zăcut fiara. Lucrul era uşor,
urma pe zăpadă limpede; paznicii m-au dus
la aceea de astă-dimineaţă, lăsată de
ursul care se întorcea acasă.
Faceti-va bine (215)
Orezul
Denumire ştiinţifică: Oryza sativa.
Prezentare. Orezul este o
graminee anuală, mare iubitoare de umezeală. Tulpina plantei de orez este
dreaptă, cilindrică, noduroasă – mai ales spre bază. La o anumită înălţime de la
sol, această tulpină se ramifică. Înălţimea maximă a orezului din cultură este
de 1,30 metri. Frunzele orezului sunt lungi, liniare, cu peri pe ele.
Inflorescenţa este foarte dezvoltată – poate ajunge chiar şi la 30 cm lungime,
fiind în formă de ciorchine. Florile apar în iulie şi august. Fructul de orez
este o cariopsă. După cum se ştie, orezul este un aliment de bază pentru
aproape jumătate din populaţia lumii. Fiind un aliment foarte hrănitor, orezul
are şi o serie de proprietăţi medicinale. Pentru aplicaţii medicinale se prepară
apă de orez, mucilagii de orez, decoct, orez fiert.
Aventurile lui Tom Sawyer (28)
Venise
şi ziua de marţi, se lăsă şi seara. Târguşorul St. Petersburg tot cufundat în
jale zăcea. Copiii pierduţi nu fuseseră găsiţi. Oamenii se rugaseră pentru ei
din toată inima, şi cu preotul în biserică şi singuri acasă. Dar de la peşteră
tot nu sosea nici o veste bună. Cei mai mulţi dintre târgoveţi încetaseră
căutatul şi-şi reluaseră îndeletnicirile obişnuite, spunând că era limpede că
cei doi copii nu vor fi găsiţi niciodată. Doamna Thatcher căzuse greu bolnavă
şi aproape toată vremea aiura. Lumea spunea că ţi se rupea inima văzând-o cum
îşi cheamă copilul, cum înalţă capul de pe pernă şi ascultă aşa în neştire,
câte un minut întreg, pentru ca apoi să cadă iar obosită în culcuş, gemând.
Mătuşa Polly se cufundase într-o posomorâre statornică şi părul ei cărunt
aproape că albise de tot. În noaptea de marţi spre miercuri, locuitorii
târgului merseră la culcare mâhniţi şi fără de nădejde.
marți, 5 februarie 2013
Din povestile lui O. Henry (14)
Jeff Peters în
chip de magnet personal
Jeff
Peters fusese antrenat în atîtea proiecte de a face bani cîte reţete există
pentru gătitul orezului în Charleston, Carolina de Sud.
Cel
mai mult îmi place să-l ascult cum povesteşte despre zilele de început cînd
vindea frecţii şi sirop de tuse la colţul străzii, abia trăind de pe o zi pe alta,
împuşcînd francul.
— Am
ajuns o dată în Fisher Hill din Arkansaw, începu el, în costum din piele de
cerb, mocasini, păr lung şi un diamant de treizeci de carate pe care le-am luat
de la un actor din Texarkana. Nu ştiu la ce îi trebuia cuţitul de buzunar cu
care am făcut schimbul.
Tarzan of the apes (12)
Raţiunea umană
În
tribul lui Tarzan se găsea un membru care-i punea autoritatea la îndoială şi
anume Terkoz, fiul lui Tublat, dar acesta se temea atît de mult de ascuţişul
cuţitului şi de săgeţile mortale ale noului stăpîn, încît se mărginea să-şi manifeste
obiecţiile prin nesupuneri mărunte şi atitudini sîcîitoare. Totuşi Tarzan ştia
că Terkoz pîndea un prilej ca să-i smulgă, prin cine ştie ce neaşteptat act de
trădare, domnia, aşa că era mereu cu ochii în patru spre a nu fi luat prin
surprindere.
Noile aventuri ale traducerii cartii mele de povesti
Dupa ce am constatat ca nu prea sunt sanse ca prietenii de pe net sa-mi dea o mana de ajutor la traducere, asa cum am scris aici, aici si aici, mi-a venit o noua idee. Am luat din biblioteca o carte scrisa de un american, m-am uitat cine a tradus-o, am cautat numele persoanei pe internet si am gasit-o: are cont de Facebook, lucru foarte bun. I-am scris, i-am spus ce vreau si am asteptat. Dupa o zi, mi-a raspuns. Ii pare rau - zicea, dar e prinsa in mai multe proiecte si nu se poate apuca de al meu. Dar imi poate da adresa de mail si telefonul unei prietene, care e la fel de profesionista si care, din cate stie, nu are, in aceasta perioada, un program atat de incarcat. Bun, i-am multumit frumos si am cautat-o pe doamna cealalta.
De la Avraam la Zara
Există un fel de a te ruga la Dumnezeu care mie mi se pare pur
și simplu exagerat. Uite un exemplu:
„Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui
Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob și al seminției lor celei drepte, Cel ce
ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu
cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău
cel temut și slăvit, înaintea Căruia toate se tem și tremură din pricina
atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii
slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși.
Nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel
preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, Căruia îi pare rău de
răutățile oamenilor.”
Povestiri scurte si incredibile ale lui Tolstoi(2)
Filipok
Era odată un băieţel pe care îl chema Filip. Intr-o zi
văzu copiii îndreptîndu-se spre şcoală. Filip îşi luă căciula şi vru să se ducă
şi el cu ei. Dar maică-sa îl întrebă:
—
Încotro te duci,
Filipok?
—
La şcoală.
—
Eşti încă mic şi
nu poţi să te duci! Şi mama îl opri acasă.
Toţi copiii erau duşi la
şcoală. Tata a plecat încă de dimineaţă la pădure, iar mama s-a dus să lucreze
cu ziua. Au rămas acasă numai Filipok şi bunica sus pe cuptor. Lui Filipok i
s-a urît să stea singur. Şi cînd bunica a adormit, el s-a apucat să-şi caute
căciula. Pe-a lui n-a găsit-o şi a luat una veche de-a lui taică-său; pe urmă a
plecat la şcoală.
Unghiuri
In 1939, pe 5 februarie, a murit Gheorghe Titeica. In urma lui a ramas cate ceva: Gazeta Matematica, plus celebra culegere despre care am mai scris aici. Iata prima pagina din culegere, cu probleme referitoare la unghiuri:
luni, 4 februarie 2013
Artificii de logica
Noua problema care afecteaza grav imaginea Romaniei in exterior este prezenta in guvern a unor cercetati penal pentru fapte grave de coruptie. De fapt nu prezenta, ci mentinerea lor acolo de catre primul ministru.
Smecheria prin care incearca Ponta sa ne convinga de faptul ca Fenechiu trebuie sa ramana in fotoliul de ministru este una penibila. Anume: daca justitia il va gasi vinovat pe Fenechiu, el va fi dat afara din guvern. Daca-l va gasi nevinovat, individul va ramane ministru. Simplu, nu-i asa? Practic, aici avem o fortare a principiului care spune ca pana ce un om a fost gasit vinovat, el este nevinovat.
O poveste olandeza a lui Tudor Octavian
Istoria unui nasture
Avînd norocul să fie trimis într-o delegaţie comercială în Olanda,
un inginer din Bucureşti îşi cumpără un costum nou, la doi nasturi.
Asta se întîmplă în 1982.
În prima zi la Haga, omul pierde un nasture şi, pînă seara, se
simte prost atît la tratative, cît şi la cina de afaceri, socotind că se
observă lipsa nasturelui. La douăsprezece noaptea, cînd să se urce în liftul
hotelului unde fusese cazat, vede într-un colţ nasturele.
Fugitul lui Garleanu
Fugitul
Aduşi
în odaie, de către aghiotant, rămân amândoi în faţa ofiţerului de serviciu. Bătrâna e mărunţică, plecată puţin de şale;
de sub bariz de-abia i se zăreşte faţa suptă. Îşi are sumăieşul pe
umeri; mâinile şi le ţine una deasupra celeilalte.
Băietanul
e înalt, bine legat, dar cam galben la faţă. E
îmbrăcat într-un cojoc cu lâna miţoasă întoarsă în afară. Îşi tot trece căciula
dintr-o mână într-alta.
După un răstimp, vin lângă masa de după care
sublocotenentul îi priveşte. Flăcăul pleacă în jos capul şi spune:
— Eu
sunt Vasile al Lixandrei.
Faceti-va bine (214)
Oreşniţa
Denumire ştiinţifică: Lathyrus tuberosus.
Prezentare. Oreşniţa este o plantă perenă, erbacee, aparţinătoare de familia leguminoaselor.
Este originară din Orient. Creşte în flora spontană, de la câmpie şi
până la munte. Rădăcina oreşniţei este îngroşată,
iar rizomul este dezvoltat şi prezintă, la rându-i, îngroşări tuberculiforme.
Unele dintre aceste îngroşări sunt mari cât alunele. Tulpina, cu muchii, este
agăţătoare şi are o lungime de maximum un metru. În vârful frunzelor se găsesc
cârceii. Florile au o culoare roşu intens, sunt plăcut mirositoare şi se
dezvoltă pe toată perioada verii, fiind melifere. Fructul de oreşniţă este o păstaie.
Valoare medicinală şi alimentară au rizomii, tuberculii şi rădăcinile.
Aventurile lui Tom Sawyer (27)
Să
vedem acum ce au făcut în excursie Tom şi Becky. Au umblat împreună cu ceilalţi
pe sub bolţile întunecoase, privind minunile cunoscute ale peşterii, minuni
botezate cu nume destul de pompoase: "Salonul",
"Catedrala", "Palatul lui Aladin" şi aşa mai departe. Apoi
începuse joaca de-a v-aţi ascunselea, la care au luat parte cu însufleţire. În
cele din urmă, Tom şi Becky se cam săturaseră de zbenguială şi au pornit la
plimbare de-a lungul unei galerii întortocheate. Ţineau lumânările sus,
silindu-se să citească păienjenişul încâlcit de nume, date, adrese poştale şi
cugetări, zugrăvite ca o frescă, în fum de lumânare, pe pereţii stâncoşi. Tot
hoinărind şi flecărind între ei, aproape nici n-au băgat de seamă că ajunseseră
într-o parte a peşterii în care pereţii nu mai erau mâzgăliţi. Se iscăliră cu
fum sub un pervaz de piatră care ieşea din perete şi merseră înainte. Curând
ajunseră într-un loc unde un firicel de apă calcaroasă, picurând peste o
treaptă, alcătuise de-a lungul erelor o Niagară dantelată şi creaţă, din piatră
lucie şi nepieritoare.
Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(34)
S-a şi sfîrşit!
De-acum,
de o sută de ori se ridicase soarele, strălucitor sau mîhnit, din nemărginitul
hîrdău al mării ale cărei ţărmuri nu îngăduiau să fie zărite decît cu
anevoinţă; de o sută de ori se scufundase, scînteietor sau posomorît, în neţărmurita
baie a serii. De atîtea zile, puteam să contemplăm cealaltă parte a
firmamentului şi să descifrăm alfabetul ceresc al antipozilor. Şi fiecare
călător gemea şi grohăia. S-ar fi zis că apropietea pămîntului le înrăutăţea şi
mai mult suferinţa. „Cînd, ziceau ei, vom termina cu somnul zbuciumat de
talazuri, vînzolit de-un vînt ce sforăie mai tare ca noi? Cînd ne vom putea
îndestula cu carne care să nu fie sărată ca stihia ticăloasă ce ne ţine? Cînd o
să ne facem siesta într-un fotoliu nezgîlţîit?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)