In casa bunicilor (17)

Nănoaia

A venit Nănoaia — cea cu gutuile — în vizită la bunici. Nănoaia e mai bătrână decât bătrâneţea. De aceea, sania Nă­noaiei intră în ogradă, ca dricul, şi trage la scară.

— Nănoaia, — zice bunica către bunicul.

— Lasă că-ţi mai ţine de urât, Elencule, — zice bunicul, şi se duce la birou, închizând uşa după el.

— Da' tu unde-mi pleci, potaie?

— Mă duc să-mi fac lecţiile, bunică.

Din cazurile lui Sherlock Holmes (1)

Scandal în Boemia

          Pentru Sherlock Holmes, ea este întotdeauna Femeia. Foarte rar l-am auzit numind-o altfel. In ochii lui, ea domină și eclipsează întregul sex feminin. Nu că ar fi simţit el vreun sentiment înrudit cu iubirea pentru Irene Adler. Pentru mintea lui rece, precisă, dar admirabil de echilibrată, toate sentimentele - şi mai ales iubirea — erau respingătoare. Era, ca să zic aşa, cea mai bună maşină de raţionat şi de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. Nu vorbea niciodată de pasiunile dulci decât cu ironie şi dispreţ. Erau lucruri admirabile pentru observator — excelente pentru dezvăluit motivele şi acţiunile bărbaţilor. Dar ca gânditorul profesionist să admită astfel de tulburări în temperamentul lui delicat şi ajustat cu rafina­ment însemna să introducă un factor care l-ar fi distras şi ar fi putut arunca îndoieli asupra tuturor rezultatelor lui mentale. Nici nisipul într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe una din lupele lui de înaltă performanţă n-ar deranja mai tare decât un sentiment puternic într-o fire ca a lui. Şi totuşi, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar acea femeie era defuncta Irene Adler, de dubioasă şi îndoielnică amintire.

Din povestile lui Victor Eftimiu (5)

Răsplata Profetului

     Nu ţi s-a întîmplat vreodată, scumpe cititorule, să iu­beşti pe cîte cineva, să-l aperi de cîte ori e vorbit de rău şi la urmă să vezi că toată dragostea ta a fost în zadar? Te miri cum îţi răsplăteşte cel pe care ţi l-ai crezut prieten! Ba de multe ori, chiar năzuinţele noastre ne înşală. Îţi jertfeşti toată viaţa ca s-ajungi la o ţintă şi vezi că ceea ce ai visat n-a fost vrednic de atîta luptă. Palatul muncit o viaţă-ntreagă se năruieşte într-o clipă.

Un pictorial incendiar

A nu recunoaște că ai greșit

Acum ceva vreme, uitându-mă la textul scris de un amic virtual şi atârnat pe peretele lui de Facebook, am depistat o eroare: scrisese „ce bine e să fi independent”, în loc de „ce bine e să fii independent”. Eroare pe care, de altfel, o comit foarte mulţi oameni în zilele noastre, în aşa măsură încât tare mă tem că nu mai e mult şi Academia va propune noi reguli de ortografie, printre care şi cea care elimina complet cel de-al doilea i şi cel de-al treilea i. Vom vedea atunci în cărţi dialoguri de tipul:

Cateva portrete ale lui Berenice Abbott

Marin Preda si diferentele dintre sat si oras

Cîți oameni cunoaştem?

     Trebuie să mărturisesc că nu văd în Bucureşti în cîteva luni atîta lume cîtă văd în cîteva zile ori de cîte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existenţă a orăşeanului comparată cu aceea a omului care trăieşte într-un sat. Trebuie să te saturi de oraş ca să începi să reflectezi la modul de viaţă în comunităţi mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliţei, care te vede cînd pleci de-acasă şi cînd te întorci. Dacă nu eşti atent, ţi se aud şi şoaptele, fără să mai vorbim că toată lumea ştie cum îţi creşti copiii, cum te porţi cu părinţii şi cum îţi iubeşti nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva înspăimîntat de ideea că viaţa sa personală s-ar desfăşura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi şi spectator şi actor.

Faceti-va bine (275)

Schinduful

Denumire știinţifică: Trigonella foenum graecum.

Denumire populară: sfindoc.

Prezentare. Schinduful este o plantă erbacee anuală, originară din zona Mării Mediterane. Face parte din familia leguminoaselor. Tulpina – ramificată, cilindrică, poate ajunge la maximum 75 cm înălţime. Frunzele sunt alterne, trifoliate. Florile au culoare ușor gălbuie sau liliachie și apar în lunile iunie și iulie. 

Flanela lui Ursachi

Îți amintești desigur flanela violetă,
flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem
în cea mai frumoasă din serile noastre;

Despre datorie (2)

CRITON(2)

SOCRATE Admitem oare că nu trebuie în niciun fel să săvîrşim cu bună ştiinţă o nedreptate? Sau putem crede că într-un anume fel ne e îngăduit s-o săvîrşim, iar în altul nu? Ori poate admitem — aşa cum am căzut de acord adesea, că săvîrşirea unei nedreptăţi nu este, în niciun fel, nici ceva bun, nici ceva frumos? Să se fi spulberat oare în aceste puţine zile toate vechile noastre convingeri dobîndite împreună? Am putut noi, Criton, la anii noştri, bătrîni cum suntem, să ne amăgim atîta vreme cu credinţa că discutăm serios, cînd de fapt noi eram aidoma unor copii? Sau poate totuşi ce ne spuneam noi pe atunci rămîne adevărat mai presus de orice, indiferent dacă mulţimea spune aşa sau altfel şi indiferent dacă trebuie să trecem prin încercări mai grele sau mai uşoare ca aceea de acum, şi anume că pentru acela care săvîrşeşte o nedreptate aceasta este, fără excepţie, ceva rău şi înjositor? Ce crezi, admitem acest lucru sau nu?

Setea de sânge și bani a unei principese

O frumoasă ştire soseşte din SUA, unde o doamnă pe nume Irina şi soţul ei au fost arestaţi pentru organizarea de lupte ilegale de cocoşi. Bineînţeles că acolo se paria la greu şi doamna Irina câştiga o grămadă de bani. Poliţia statului Oregon - stat pe teritoriul căruia doamna Irina deţine o fermă împreună cu soţul ei pe nume John Wesley Walker, i-a înhăţat pe cei doi, care riscă puşcărie până la 5 ani şi confiscarea fermei. Poliţiştii au găsit la fermă dovezi privind organizarea luptelor de cocoşi, inclusiv dispozitive metalice speciale care le sunt montate cocoşilor pe picioare, pentru ca rănile pe care şi le produc în timpul luptelor să fie mortale.
Partea cea mai frumoasă a ştirii este că doamna Irina nu este o persoană oarecare, ci fiica regelui Mihai I de România. Ori asta mie mi se pare că spune ceva despre familia regală.

Eliberarea lui Becali

Aflu cu satisfacţie că judecătorii nu i-au permis lui Becali să se ducă acasă pentru trei luni. El va rămâne în puşcărie până la ispăşirea pedepsei pe care a primit-o pentru faptele lui. În acelaşi timp, văd în presă că a apărut un individ care se oferă să execute el pedeapsa în locul lui Becali, susţinând că respectivului infractor ar trebui să i se spună Maria-Ta şi nu să stea la puşcărie.

Despre datorie (1)

Eu nu va zic mai mult: cititi de la un cap la altul acest dialog al lui Platon, luati aminte si apoi ganditi-va la mizeria morala a unor Nastase, Antonescu, Voiculescu, Ponta etc.

CRITON

SOCRATE Ce-i cu tine aici atît de devreme, Criton? Sau o fi tîrziu?

CRITON E foarte devreme.

SOCRATE S-a luminat de ziuă?

CRITON Abia mijesc zorile.

SOCRATE Şi cum de s-a înduplecat paznicul închisorii să te lase să intri?

CRITON Am fost de-atîtea ori pe-aici, Socrate, încît mă ştie bine; şi-apoi, l-am îmbunat şi eu cu ceva.

Din spatele portii negre (7)

Lampa

Dimineaţa însorită, moare pe turle pe la nămiezi. 0 înserare precoce umbreşte lumea şi se îngroaşă. La 4 şi jumătate ciorile ţin sfat zgomotos în ulmii din faţa celulelor, croncănesc în cor, se ridică-n aer grămezi şi cad iarăşi în arbori, ca într-o groapă un pământ aruncat în vînt, odată cu o sută de lopeţi.

Pe clopotniţa plumburie, învelită de curând, alte ciori se aşează pentru noapte, pe reliefurile religioase ale frizei de sus, cele mai de sus adăpostite de streaşina rece. Ele îşi caută atitudinea repaosului, ca nişte bolnavi, îşi găsesc cu greu cel mai comod echilibru, pe care şi-l părăsesc mereu protestând, ca şi cum îngerii pe creştetul cărora sălăşluiesc se mişcă, le smulg aripile negre şi le muşcă de gheare.

In casa bunicilor (16)

Duminica

— Trai, nineacă, zice bunica de cu sâmbătă seara. Mâni, ai să te umfli de lene.

Dar îl deşteaptă ca şi luni, marţi, miercuri, joi, vineri şi sâmbătă.

— Hait, scoală. Du-te la Hală cu bunicu-tău.

Duminică dis-de-dimineaţă bunicul târguieşte la Hală. Numai viscolul l-ar putea opri, adică bunica. Dar afară ninge liniştit. Bunica asistă la pregătirile de ducă.

— Închide şoşonii lui bunicu-tău.

Bunicul are blană de nurcă.

— Ajută lui bunică-tău să-şi puie blana.

Bunicul are fular de mătasă ecoseză, căciuliţă de lutru şi gu­ler la fel.

O poveste cu vrăjitoare a lui Cehov

Păcătosul din Toledo

„Celui ce va arăta unde se află vrăjitoarea care se ascunde sub numele de Maria Spalanzo, sau celui ce o va aduce vie sau moartă în faţa judecătorilor, i se vor ierta toate păcatele.”

Iscălită de episcopul Barcelonei şi de patru jude­cători, această înştiinţare se putea citi pe toate zidu­rile cetăţii, într-una din acele zile, demult apuse, care vor rămâne de-a pururi o ruşine de neşters în istoria Spaniei, şi poate chiar în aceea a omenirii.

Disperarile tanarului Cioran (7)

Asupra tristeții

Dacă melancolia este o stare de reverie, di­fuză şi vagă ce nu atinge niciodată o adîncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea cîştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte. Carac­terul de concentrare al tristeţii rezultă din fap­tul că ea se naşte aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe cînd în melancolie nimeni nu are precizat în conştiinţă un determinant ex­terior. Ştiu de ce sunt trist, dar nu ştiu de ce sunt melancolic. 

Somnul de veci (23)

DOUĂZECI ȘI TREI    

 Holul blocului de apartamente era pustiu de data asta. Pe sub palmierii din hârdaie nu mă aştepta niciun gangster ca să-mi dea ordine. M-am suit cu liftul automat până la etajul meu şi-am apucat-o pe coridor, urmărit de melodia surdă a unui aparat de radio din dosul unei uşi. Simţeam nevoia să beau ceva şi mă grăbeam s-o fac. N-am aprins lumina din odaie. M-am dus direct la bucătărioară şi m-am oprit brusc după câţiva paşi. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc şi-am ascultat. Mirosul din aer era un parfum, un parfum greu şi greţos.

Faceti-va bine (274)

Scânteiuța

Denumire știinţifică: Anagallis arvensis.

Prezentare. Scânteiuţa este o plantă ușor de recunoscut și prin faptul că tulpina și ramurile sale sunt la nivelul solului, numai rareori fiind erecte. Florile de scânteiuţă sunt roșii sau albastre, dezvoltându-se pe tot parcursul verii și la începutul toamnei – planta aceasta având o lungă perioadă de înflorire. Scânteiuţa este mai degrabă o buruiană decât o plantă de fâneaţă. Face parte din familia primulaceelor.  Pentru nevoi medicinale se recoltează toată planta, în perioada ei de maximă vegetaţie, adică puţin înainte de înflorire. Prin prelucrare se obţin extracte, tincturi, macerate, cataplasme, pulbere. 

Duhul fericirii

„Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce” zice Cristos în evanghelia lui Ioan. La fel e şi cu fericirea: nu ştii când vine, nici unde dispare. Când o prinzi, trebuie s-o trăieşti la maxim, poate că nu te mai întâlneşti cu ea atât de curând.
Eu, unul, sunt vizitat rar de duhul fericirii, care suflă şi el unde voieşte, precum vântul. Când lipseşte multă vreme, mă gândesc că nu am niciun rost pe pământ. Mă văd ca pe o fiinţă demnă de tot dispreţul şi mă întreb dacă n-ar fi mai bine să dispar.