Şcoală de înot
De îndată ce au ieşit din găoace şi s-a uscat puful de pe ei, puii de raţă
intră cu mama lor în apă şi înoată minunat. Ai crede că lucrurile se petrec la
fel şi cu puii de vidră, mamifer pentru care apa e în cea mai mare parte mediu
de viaţă şi elementul care o hrăneşte. Se pare însă că vidra s-a desprins de
neamul ei terestru — bursuc, jder, beică...— prea degrabă, deşi cu milioane de
ani înainte, pentru ca puii să fi moştenit instinctiv modul de viaţă acvatic,
cu toate că corpul şi labele lor li s-au adaptat la înot. Se întîmplă că vidre
ţinute în captivitate, prinse de pui foarte mici, nu se îndeamnă să intre în
apă, nu ştiu să prindă peşte, deşi îl mănîncă cu plăcere pe cel dat de mîna
omului. La început vidra-mamă trebuie să-şi îndemne puii ca să intre în apă şi
apoi să-i înveţe să vîneze peşte. Paznicul Achim, care avea în grijă o apă cu
păstrăvi, mi-a povestit o scenă petrecută între o vidră şi doi pui mărişori,
cam de trei luni.
