Faceti-va bine (303)

Şofranul

Denumire ştiinţifică: Crocus sativus.  

Prezentare. şofranul face parte din familia iridaceelor şi provine din Asia. Este  o  erbacee perenă  de  mici  dimensiuni.  Tulpina  şofranului  este  consistentă,  uşor lemnificată şi se ramifică în partea superioară. Frunzele sunt lungi, liniare, iar florile, violet-deschis, prezintă nişte striaţii, nişte linii roşietice. şofranul este o plantă de cultură. Valoare medicinală au florile, mai exact spus stilele şi stigmatele florilor de şofran (stilele şi stigmatele sunt părţi ale pistilului), din care se extrage o substanţă galbenă ce conţine uleiuri eterice cu miros specific. Din florile şofranului se prepară infuzie, pulbere şi tinctură. 

Substanţe   active   importante:   două  substanţe  specifice   –   picrocrocina   şi crocina.

Întrebuinţări. Preparatele obţinute din şofran se utilizează atât pentru afecţiuni interne, cât şi externe. şofranul este un tonic recomandat atât pentru tractul gastro - intestinal, cât şi pentru sistemul nervos central. Are acţiune şi asupra spasmelor. De asemenea, preparatele pe bază de şofran au rol însemnat în reglarea menstruaţiei. De remarcat faptul că preparatele de şofran sunt, în acelaşi timp, tonice şi sedative, calităţi ce echilibrează funcţiile şi activitatea întregului organism. De altfel, prin tradiţie, şofranul  este  considerat  un  agent  al  stării  de  bine,  chiar  al  bunei  dispoziţii.  Printre altele, şofranul „topeşte” mâncărurile grele din stomac, uşurând digestia. Este indicat şi  în  tuse  violentă  prelungită,  în  astm  şi  spasme  bronhice.  Femeile  cu  experienţă consideră  şofranul  drept  un  remediu  de  încredere  într-o  afecţiune  chinuitoare,  tipic feminină – menstrele dureroase, însoţite de dureri lombare. Se spune despre şofran că acţionează şi împotriva anumitor cancere. Ideea este preluată din străvechea şi experimentata medicină populară din Extremul Orient. şofranul are aplicaţii şi în stomatologie. Astfel, el poate însoţi pasta de dinţi în întreţinerea şi tratarea gingiilor şi a rădăcinilor dinţilor. De pildă, se recomandă şofranul în frecţiile gingivale, pentru revigorarea gingiilor, precum şi în calmarea unor dureri şi corectarea unor anomalii din cavitatea bucală. şofranul se foloseşte şi pentru condimentarea mâncărurilor, precum şi pentru a colora unele produse alimentare, fiind un colorant natural foarte sănătos, cu atât mai mult cu cât are virtuţi medicinale de excepţie.

Calităţi medicinale are şi şofrănaşul (Carthamus tinctorius), o erbacee din familia compozitelor. Această plantă are florile roşii, dispuse în capitule, flori care dezvoltă, de  asemenea,  puteri  medicinale  (în  întărirea  imunităţii  organismului,  de  exemplu). Seminţele  şofrănelului  sunt  însă  mult  mai  importante  prin  faptul  că  au  în  conţinutul lor circa 35 – 40% substanţe uleioase, folosite în industrie, dar şi în programele de alimentaţie sănătoasă, naturistă.