Corecţie maternă
Se pare că
şi unele animale ar cunoaşte vorba veche „joarda-i ruptă din rai", cînd au
grija creşterii puilor. Cînd puii nu-s cuminţi şi ascultători, nu le strică o
mică păruială. Am văzut odată o ursoaică cum îşi „pălmuia" puiul, care nu
se grăbea destul să se îndepărteze de omul cu primejdie. Dar întîmplarea aceea
am descris-o în altă parte. Acum îmi aduc aminte de un incident din familia
cucoanei vulpe.
Tîndăleam cu
puşca în spate, fără rost, de-a lungul marginii unei păduri. Intr-o
asemenea înserare blîndă din prima lună a verii, drumul spre casă parcă e prea
scurt... Văd ceva sur-roşcat mişcînd încet în iarba mare din
marginea pădurii, ca la treizeci de paşi înaintea mea. Mi se pare că ar fi un
iepure care se pregăteşte să iasă la bogăţia de hrană a vreunei trifoişti.
Nu-i iepure. Cînd se ridică mai înalt, văd că-i vulpe, suptă şi jerpelită, aşa
cum sunt vulpile cu pui. In loc să sară speriată în pădure, stă şi mă priveşte
ţintă, apoi deodată face cîteva sărituri repezi spre mine. N-am avut vreme să
mă mir şi să mă întreb ce ar fi asta. Colo unde s-a oprit din sărituri văd şi
eu acum un pui de vulpe mărişor, cu părul lînos. Bătrîna îndată începe a-l lovi
cu labele, a-l pălmui în toată legea, îl şi buşeşte de cîteva ori cu botul,
apoi sare în desime urmată de bulgărul de păr roşcat.
Cînd ţi-e
dat să vezi asemenea scene din viaţa animalelor eşti ademenit să le
interpretezi şi uneori aluneci pe cărarea fabuliştilor, punînd grai în gura
sălbătăciunilor, cu toate că ştii că nu-i nimic real în închipuirea ta. Fără
îndoială mama-vulpe a administrat o corecţie puiului neascultător. In
închipuirea mea mi se pare că i-a grăit cam aşa în limba ei: „Ticălos ce eşti!
Nu ţi-am spus să nu pleci de lîngă mine, ci să stai la coada mea, ca fraţii tăi?
Haide, şterge-o, că te pomeneşti cu blăniţa ciuruită! Mai na-ţi vreo două, ca
să ţii minte!"
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu