Soluții pentru păstrarea aureolei(2)

Să zicem că într-o zi te întâlneşti cu semizeul şi mergeţi împreună la o cafea. Ca de obicei, în timpul discuţiilor, semizeul îţi povesteşte ce-a mai făcut câte unul din oamenii inferiori cu care s-a întâlnit el şi pe care i-a descoperit neîntârziat a fi proşti, boi, lipsiţi de caracter etc. Sigur că nu dai atenţie acestor epitete, în fond şi tu le foloseşti adesea şi dacă te gândeşti bine, oamenii care nu vorbesc decât cum scrie în manualele de conversaţie sunt rarissimi. Aşa că porţi cu semizeul o discuţie normală, plăcută, odihnitoare.

Trece timpul şi, într-o zi, te sună semizeul să te roage ceva: întrucât i-a fost lovită maşină în parcare, a trebuit s-o ducă la service şi, cum se întâmplă de obicei, exact atunci s-a ivit împrejurarea că trebuie să zboare de urgenţă într-o ţară străină. Ai putea fi tu atât de bun să-l duci la aeroport? Bineînţeles că faci lucrul asta, că doar şi tu ai mai apelat la semizeu şi poate că o să mai apelezi. Te duci frumuşel să-l iei de acasă la ora stabilită, el iese, îşi pune geamantanul în portbagaj, se urcă lângă tine şi demarezi. Până la aeroport ai de mers vreo jumătate de oră, treci prin centrul oraşului, oraşul e foarte aglomerat, aşa că ai prilej să te enervezi cât de curând: o babă cu fuste înflorate trece agale prin loc nepermis, un tuciuriu dezbrăcat până la brâu conduce o căruţă cu un cal, plină cu fierătanii culese de prin şantiere şi nu poţi să-l depăşeşti, la un semafor unde ai aşteptat parcă prea mult, când să porneşti că s-a făcut verde, îţi mai trec prin faţă două maşini cu şmecheri care forţează galbenul etc. La un moment dat, se face verde şi tu eşti al doilea, iar cel din faţă a adormit pe el. Închizi manualul de conversaţie, claxonezi şi zici, gesticulând: "da' mişcă odată, vită cretină!". Ăla se trezeşte şi pleacă, treci şi tu şi numai ce-l auzi pe semizeu în dreapta: "băi băiatule, dar ce urat vorbeşti!"

Nu că-i culmea culmilor? Adică el zice de câte ori are prilejul că X e un bou, Y e un prost şi tot aşa, dar dacă zici şi tu ceva de tipul asta, vorbeşti urât! Şi asta în condiţiile în care el le spune liniştit, la o cafea, pe când tu le zici la nervi, în trafic (ştiut fiind că traficul potenţează tot ce are omul mai fioros în străfundurile fiinţei). Şi atunci îi spui semizeului: "eşti bun să-mi explici şi mie, ca să nu mor prost, care e diferenţa între a-i zice unuia cretin şi altuia bou?". "Dar cine a zis de cineva că-i bou?" întreabă el. "Chiar tu, mereu zici de ăla că-i bou, de ăla că-i tâmpit etc". Şi aici vine lovitura: "Nu-i adevărat, eu nu zic aşa ceva, de unde ai scos-o?"
"Cum nu zici măi? De zeci de ori te-am auzit". "Da?" - se miră semizeul. "Te rog să-mi dai un singur exemplu dacă zici că m-ai auzit tu. Dă-mi un singur exemplu de situaţie în care i-am zis eu cuiva bou sau prost sau cum mai vrei tu"
Păi să nu opreşti maşina şi să-l dai jos? Fapt e că tu eşti un om care nu-şi încarcă memoria cu fleacuri de tipul ăsta. Nu ţii minte când, despre cine şi în ce împrejurare a folosit semizeul cuvântul "bou". Aşa că nu ai de unde să scoţi un exemplu. Tu ai reţinut principiul, generalitatea: semizeul zice de alţii că sunt boi etc. Nu ai un exemplu precis, nu poţi să-i spui decât cel mult că ultima dată când v-aţi întâlnit aţi mers la cafenea şi acolo a vorbit urât de cineva, ai uitat de cine.
Aşa că semizeul rămâne în continuare fără pată. El, de fapt, chiar uită ce a spus, el are despre sine o anumită convingere: vorbeşte frumos. Pe baza acestei convingeri, crede cu adevărat că nu avea cum să spună "bou" despre cineva. "Înţelegi? - îţi va zice el - eu nu vorbesc aşa în general, deci nu aveam cum să fi vorbit urât atunci, la cafenea, când zici tu." Restul, pentru semizeu, e pălăvrăgeală. Iar dacă insişti, devii meschin, penibil etc. Dacă îi aminteşti că mai era cineva la masă cu voi şi propui să-l întrebaţi, pentru că sigur îşi mai aminteşte şi acela cum s-a exprimat semizeul, devii plictisitor sau enervant. "Întreabă-l tu, n-ai decât. Crezi că eu nu am nimic mai bun de făcut? Dacă asta e scopul vieţii tale, să îmi dovedeşti mie că e cum zici tu, du-te şi întreabă-l, fă anchetă printre ospătari, da anunţ la ziar, dar pe mine te rog să mă laşi în pace".

P1