Micul print(18)

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise acarul.

- Ce faci aici? zise micul prinţ.

- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i poartă când la dreapta, când la stânga.

Şi un rapid străluminat, bubuind ca tunetul, cutremură cabina acelor.

- Sunt tare grăbiţi, zise micul prinţ. Ce anume caută?

- Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie, zise acarul.

Şi al doilea rapid străluminat trecu, bubuind, în partea cealaltă.

- Se şi întorc? întrebă micul prinţ.

- Nu sunt aceiaşi, zise acarul. Aceştia vin în locul celorlalţi.

- Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau?

- Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli, zise acarul.

Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat.

- Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ.

- Nu urmăresc nimic, zise acarul. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau şi cască. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre.

- Numai copiii ştiu ce caută, rosti micul prinţ. Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă, şi dacă cineva le-o ia, încep să plângă...

- Au noroc, zise acarul.

*

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise neguţătorul.

Era un neguţător de hapuri perfecţionate, care potolesc setea. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei.

- Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ.

- Aduc o mare economie de timp, zise neguţătorul. Experţii au făcut un calcul. Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână.

- Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute?

- Fiecare face ce vrea...

„Eu, îşi spuse micul prinţ, dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute, aş porni în linişte spre o fântână.”

Cap19 Cap1