luni, 25 noiembrie 2013

Mici intamplari cu animale (175)

Familie de arici
Era o seară caldă de mai. Şedeam în cerdacul casei; în faţă se afla curtea mică, îngustă care despărţea grădina de zarza­vat de cea de pomi roditori. Nu se auzea decît glasul privighe­torilor care îşi făcuseră, vreo două, cuiburi în gardul viu ce împrejmuia aşezarea din margine de sat. Doar o pereche de ţărci, care nu se saturaseră încă de pălăvrăgeală, mai schimbau din vreme în vreme cîte o cîrîitură în vîrful unuia dintre plopii din apropiere.
Aud deodată, dinspre grădina de zarzavat, un glas neobiş­nuit, ţîţîitor şi un fel de grohăit uşor. După cîteva momente observ un ghem, urmat de patru ghemuşoare, înaintînd de zor — dar fără mare spor — înspre livadă, trecînd peste curte. Cu botişoarele la pămînt, mişcîndu-se cînd în dreapta, cînd în stînga, păreau că ar căuta ceva pe jos. Era o familie de arici.
Grădina cu pomi era împrejmuită cu o reţea de sîrmă, în care se găsea, la o înălţime de zece-doisprezece centimetri de la pămînt, o spărtură mică. Se vede că familia de arici cunoştea bine locurile, fiindcă a ţinut de-a dreptul spre spăr­tură, fără să caute o altă trecere în livadă.
Aricioaica s-a ridicat în picioarele dinapoi şi a trecut repede prin gaură. Trei dintre pui au urmat-o fără zăbavă, trudindu-se puţin. Al patrulea, mai prostuţ, n-a găsit trecătoarea şi a început să umble disperat încoace şi încolo pe lîngă împrej­muire, repede, cît îl ţineau picioarele scurte, şi ţîţîind într-una. A trecut aşa vreo jumătate de minut. Tocmai mă ridicasem ca să ajut puiul să treacă şi el peste piedică, cînd observ că unul dintre puii care trecuseră se întoarce la spărtură şi revine în curte. Credeam că am să văd familia întreagă întorcîndu-se, dar s-a întîmplat altceva. Puiul care s-a întors s-a grăbit lîngă frate-său încurcat, a început să-l miroasă ţîţîind şi el neîncetat. Apoi a plecat, s-a oprit în faţa spărturii şi a trecut prin gaură în livadă. Fratele lui l-a urmat numaidecît.
Mult mi-am purtat prin cap scena aceasta de cîteva minute. Mă ducea gîndul să-mi închipui că bătrîna i-a poruncit puiu­lui să meargă să-şi ajute fratele. Dar o asemenea tîlcuire ar fi mult prea îndrăzneaţă.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!