O spaima

Neîndurători sunt îngerii,

Şi incoruptibil, judecătorul;                       

Puternic e soborul,

Şi nepărtinitor, tribunalul;

Cumplite sunt ameninţările,

Şi crude pedepsele;

De temut este sentinţa,

Şi publice sunt reproşurile;

De foc sînt fluviile,

Şi de netrecut rîurile;

Adînci sunt tenebrele,

Iar întunericul nu îngăduie nicio vizită;

Ucigătoare este groapa,

Şi veşnică spaima;

Tartarul se întinde jur împrejur,

Şi nimeni nu scapă din strînsoarea negurilor!

Uşurează mulţimea de chinuri

Care rămîn pregătite pentru mine,

Fiu al Gheenei, demn de a fi aruncat

Ca podoabă a morţii veşnice!

Îngăduie-mi să ispăşesc pentru împăcarea mea

În milostenia ta binevoitoare,

Pentru ca supliciile de nesuportat, înfricoşătoare,

Să nu se dezvăluie ochilor mei.

Din Cartea de rugăciuni a Sf. Grigore din Narik (aprox anul 1000)