În care Olga se ceartă cu bunica şi aude vocea oglinzii fermecate
Aş vrea, cu voia dumneavoastră, să vă spun povestea unei fetiţe pe care o cheamă
Olga şi care, pe neaşteptate, s-a uitat la ea însăşi cu ochii altuia, ca şi cum
s-ar fi uitat la o persoană străină.
S-a văzut, adică, aşa cum nu te poţi vedea niciodată, cum poţi vedea doar o
fetiţă din faţa ta, să zicem o soră ori o prietenă. Aşadar, fetiţa Olga s-a privit multă
vreme, şi lucrul acesta a ajutat-o să scape de acele neajunsuri pe care altă
dată ea nu le băga în seamă.