Faceti-va bine (343)

Viţa de vie

Denumire ştiinţifică: Vitis vinifera.

Prezentare. Viţa de vie este unul dintre cei mai cunoscuţi arbuşti, fiind, se pare, printre cele mai vechi plante cultivate de om. Face parte din familia vitaceelor şi se remarcă prin lungimea impresionantă a ramurilor sale, până la 20 de metri. Viţa de vie are o rădăcină foarte puternică. Tulpina, adică butucul viţei de vie, se remarcă prin consistenţă, grosime şi multe noduri. Ramurile sunt relativ subţiri, lemnificate şi flexibile, târâtoare, agăţătoare. Aceste ramuri se mai numesc şi lujeri. Frunzele viţei de vie au formă de inimă, rareori fiind lobate. Viţa de vie înfloreşte primăvara, inflorescenţele fiind sub formă de racem. Florile au, de obicei, o culoare galben-verzuie. Fructele nu sunt altceva decât binecunoscutele bobiţe (bace), dispuse în struguri. 

Însorirea păianjenului

Aflu de la fiică-mea că atunci când unii dintre colegii ei de şcoală îşi serbează ziua cu invitaţi - fie la ei acasă, fie într-un loc special (club, sală etc), angajează un party planner. Ştiţi ce face ăla? Vine cu un fel de orar pe care îl impune pe tot timpul petrecerii, aşa încât copiii parcă ar fi la şcoală, la repetiţii pentru spectacolul de sfârşit de an. Ceva mai odios eu nu-mi pot imagina.

Ziua Femeii

In timpul zilei de ieri, am meditat pe tema semnificatiei sarbatoririi zilei de 8 martie. O zi ca oricare alta, in care nu s-a intamplat niciodata nimic fundamental pentru istoria omenirii. Din punctul asta de vedere nu putem compara Ziua Femeii, sa zicem, cu Pastele. Dar nu o putem compara nici cu trecerea intr-un nou an, cand macar se petrece ceva important. Pur si simplu, o zi ca oricare alta a devenit sarbatoare aproape planetara, printr-o hotarare a ONU. Si cred ca nu-i deloc rau ca s-a intamplat asa.

Povestile lui Wilhelm Hauff (16)

Caravana ajunsese la marginea pustiului şi călătorii priviră cu bucurie întinderile verii şi desişul pomilor, de a căror plă­cută înfăţişare duseseră lipsă atîtea zile. Într-o vale frumoasă se afla caravanseraiul pe care îl aleseră ca adăpost pentru noapte şi, cu toate că acolo nu era un loc destul de tihnit şi de răcoros, toţi se simţeau mai veseli şi mai încrezători ca oricînd, căci gîndul de a fi scăpat de toate primejdiile şi greu­tăţile călătoriei prin pustiu le deschisese inimile şi-i îmbia la glume şi petreceri.

Dennis Stock - poze din secolul trecut

Educatie sanitara in comunism (3)

Gheara

Cu numai cîteva sute de ani în urmă, oricît ni s-ar părea de ciudat, obiceiul spălatului era necunoscut omului. Chiar şi în lumea celor sus-puşi, a înstăriţilor şi a păturilor conducătoare, apa era socotită bună numai pentru băut sau pentru gătitul mîncării.

Niciunuia dintre nobilii împodobiţi cu cele mai scumpe mătăsuri şi cele mai fine dantele, nu i-ar fi trecut prin minte că apa poate fi folosită şi pentru spălatul corpului.

Faceti-va bine (342)

Virnanţul

Denumire ştiinţifică: Ruta graveolens.

Denumire populară: rută.

Prezentare.  Virnanţul  este  o  erbacee  cu  dezvoltare  medie,  aparţinând  familiei rutaceelor. În mod obişnuit, planta are o înălţime de 50 cm, dar poate ajunge şi până la un metru. Tulpina este lemnificată şi are numeroase ramificaţii. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în vârful ramurilor. Fructul este o capsulă. Virnanţul se întâlneşte mai rar în flora spontană, fiind cultivat, prin grădini, ca plantă ornamentală. 

Hai ca pe-asta n-o stiati (2)

Microscopul 

Un microscop compus este un microscop care are mai mult de o lentilă. Primul microscop compus a fost construit de un optician olandez din Middleburg, Zacharias Janssen, în 1595. Este posibil ca Janssen să fi fost ajutat de tatăl lui, Hans. Nu este de mirare că microscopul a fost inventat în Olanda; olandezii cunoşteau proprietăţile lentilelor simple şi duble şi înţelegeau, prin urmare, principiile pe care se bazează microscopul.

Cosmicomicăriile lui Italo Calvino(8)

Pe cît punem pariu?

   Logica ciberneticii, aplicată la istoria universului, este pe cale de a demonstra că Galaxiile, Sistemul solar, Pămîntul, viaţa celulară nu puteau să nu se nască. Cibernetica arată că universul se formează printr-o serie de „retroacţiuni“ pozitive şi negative, întîi prin forţa de gravitaţie care concentrează mase de hidrogen în norul primar, apoi prin forţa nucleară şi forţa centrifugă care o echilibrează pe prima. Din clipa în care procesul se pune în mişcare, el se desfăşoară după logica acestor „retroacţiuni“ în lanţ.

Povestile lui Wilhelm Hauff (15)

Cum a scapat Fatme (2)

   În amiaza celei de-a şaptea zile de la plecarea sa, Mustafa intră pe porţile Bassorei. Trase de îndată la un caravanserai şi acolo întrebă cînd începe tîrgul de robi ce se ţine în fiece an. Primi însă răspunsul cumplit că întîrziase cu două zile. I se mai spuse că era păcat că întîrziase, fiindcă pierduse prilejul de a vedea două roabe, aduse chiar în ultima zi a tîrgului, atît de frumoase, încît ispitiseră pe toţi cumpărătorii. Aceştia se certaseră şi se bătuseră pentru ele şi roabele fuseseră vîndute la un preţ atît de ridicat, încît numai cel care le cumpărase nu era speriat de preţ. 

Mici intamplari cu animale (198)

Celebrul Munchhausen povestea, pentru cei cărora le plac minciunile vînătoreşti gogonate, cum pot fi prinşi uşor iepurii iarna. Pe ger cumplit, se aşază un felinar undeva pe cîmp. Vin iepurii la lumină, aproape, dar din cauza ei încep să le curgă lacrimile. Curg lacrimile şiroi, se fac ţurţuri pînă la pămînt: iepurii sunt imobilizaţi, încătuşaţi de sloiurile de gheaţă. Citi­torul rîde şi, evident, nu crede asemenea bazaconie.

Dar iată că s-a întîmplat aievea ceva ce transformă min­ciuna lui Munchhausen în exagerare numai.

Faceti-va bine (341)

Vineriţa

Denumire ştiinţifică: Ajuga reptans.

Denumire populară: vineţică.

Hai ca pe-asta n-o stiati (1)

Praful de puşcă

Se crede că praful de puşcă a fost inventat în jurul anului 900 (posibil mai devreme), în mod accidental, de către alchimiştii chinezi. Aceştia au combinat nitrat de potasiu, mangal şi sulf şi, când au aprins acest amestec, au creat o explozie însoţită de o emanaţie de gaze şi un nor de fum alb. La început, chinezii au utilizat această invenţie întâmplă­toare pentru a transmite semnale şi a face artificii. Au observat că prin aprinderea prafului de puşcă în interiorul unui container expansiunea rapidă de gaze poate duce la aruncarea unui obiect la o distanţă consi­derabilă, dar nu au văzut aplicabilitatea acestei proprietăţi.

O intalnire a lui Marin Preda

Bătrînul învăţător

Mi-a intrat în casă bătrînul învăţător. A dat bună ziua şi mi-a spus că s-a invitat singur, lucru care nu mai era necesar de constatat. Aşa era, nimeni nu-l invitase şi nici prieteni nu eram. N-a fost învăţătorul meu. I-am făcut însă un portret neştiut de el în cîteva capitole şi şi-a recunoscut numele într-o nuvelă în care apăreau detalii cu totul întîmplătoare legate de per­soana lui. A citit-o şi el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe uliţa satului:

Trei milenii de umor (50)

Medicul consultă pacientul şi spune cu voce tare:

—   Deci febră, dureri în gît, dureri de cap, frisoane, stare ge­nerală proastă! Ei, ce ne facem? Ce ne facem?

—   Poate, sugerează pacientul, poate mergem împreună la alt medic?

Iubirea față de draci

Învăţătura creştină spune că omul păcătos se duce dracului. La propriu, adică după ce moare, el ajunge în iad, unde este pedepsit pe îndelete, la infinit, pentru faptele rele comise în scurta lui viaţă. Modul în care este pedepsit nu ne este cunoscut foarte bine. Îndeobşte, reprezentările vechi ale iadului ne arată oamenii răi arzând în cazane cu smoală, sub care focul este înteţit permanent de către draci. La vremea când se imaginau aceste lucruri, oamenii nu auziseră de electricitate, spre exemplu, altfel sunt sigur că s-ar fi vorbit şi despre torturi cu şocuri electrice etc. Nu ştiu dacă iadul ţine cont de evoluţiile tehnologiei, aşa încât mă opresc aici.

Mici intamplari cu animale (197)

O capcana neobisnuita

Trenul industrial urca încet şi gîfîind de-a lungul rîului Lăpuşna din Gurghiu. Pe un ger de douăzeci de grade ducea spre munte muncitori de pădure. Pe o platformă se găsea şi pazni­cul de vînătoare. La un moment dat, oamenii văd în faţa tre­nului un animal zbătîndu-se pe şină. Cum trenul nu era în­gîmfat şi nici orar foarte precis nu avea, maşinistul a oprit. 

Faceti-va bine (340)

Vindeceaua

Denumire ştiinţifică: Stachys officinalis; Stachys germanica.

Prezentare. Vindeceaua este o erbacee din familia labiatelor. Are un rizom scurt şi rădăcini numeroase. În perioada de maximă vegetaţie, tulpina – uneori ramificată în partea superioară – ajunge până la un metru înălţime şi este acoperită cu peri. Frunzele au un peţiol pronunţat, forma lor fiind eliptică sau lanceolată.

Povestile lui Wilhelm Hauff (14)

Cum a scăpat Fatme(1)    

     Fratele meu Mustafa şi sora mea Fatme erau aproape de aceeaşi vîrstă; el avea cu vreo doi ani mai mult. Se iubeau ne­spus şi se străduiau sa facă tot ce era cu putinţă ca să-i uşureze tatălui nostru, cam şubred, povara bătrîneţelor. Cînd Fatme a împlinit şaisprezece ani, fratele meu a dat o serbare. Le-a poftit pe toate prietenele ei, le-a ospătat cu bucate alese în grădina tatălui meu, iar pe înserat le-a chemat să facă o mică plimbare pe mare, într-un caiac pe care îl închiriase şi îl îm­podobise minunat. Fatme şi prietenele ei se învoiră bucuroase, căci vremea era frumoasă, iar priveliştea oraşului, mai ales seara, văzută dinspre mare, e minunată.

    

Postul Pastelui

Astăzi începe o lungă perioada de privaţiuni pentru creştinii ortodocşi, catolici, reformaţi, evanghelici şi neoprotestanţi din toată lumea. Aceste privaţiuni nu sunt la fel de mari pentru toţi. Postul catolic, după cum se ştie, e mult mai relaxat - credincioşii mănâncă de toate, mai puţin carne (peştele nu intră aici). Ortodocşii, în schimb, se abţin de la toate produsele de origine animală şi, în plus, de la ulei şi vin. Practic, până pe 20 aprilie, doar de două ori se admite o masă cu pește: de Buna Vestire şi de Florii. În plus, duminicile se dă „dezlegare” la ulei şi vin.