Neputința

Am fost la vechiul apartament de pe strada București - primul apartament în care am locuit după ce m-am mutat la Timișoara. Acolo am văzut pentru întâia oara zâmbetul Mariei - incredibilul zâmbet al bebelușului, cel care e bucurie pură, fericire, dăruire necondiționată. Acolo am trăit cei mai frumoși ani - cei în care aveam copil mic, în care pregăteam seară de seară vănița și spălam mica piele de înger, anii în care devenisem expert la înfășat și la plimbat cu căruciorul, la răzuit morcovi pentru supă, la preparat ceaiul și, mai târziu, la inventat povești cu animale.

Cristos, John Wayne si ciolanele

În perioada asta, creștinii (fie ei credincioși sau nu) își urează unii altora să fie mai buni. Foarte frecvent se trimit mesaje cu conținut moral, în care se face apel la exemplul lui Cristos, ori se redau întâmplări din cele aproape neverosimile cu oameni care se jertfesc pentru semenii lor etc. Fapte înălțătoare, exemple luminate, vin toate să contribuie la un fel de mare împăcare generală prilejuită de Învierea Domnului. 

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(18)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Regele Genialon îi întinse lui Trurl o cupă plină de ioni, sculptată splendid în valuri de probabilitate, care săltau cu fotoni contraparaleli, acesta la rându-i o umplu şi făcu un semn, după care a treia maşină se apropie de mijlocul peşterii şi, făcând o plecăciune, începu cu glas electronic, curgător şi modulat:

Din capturile lui Elliott Erwitt (6)

Secretul Pădurii Bătrâne (12)

Căruţaşul

   La 26 iulie l925, o zi foarte caldă, spre amiază, colonelul observă, departe, înaintând pe drumul din fundul luminişului, un car tras de un cal mare. Curios, se duse spre el şi în câteva minute îl ajunse. Era convoiul ciudat descris de vântul Evaristo în „Buletinul de ştiri”. Căruţaşul, cu o pălărie mare neagră pe cap, era mai înalt cu cel puţin o palmă decât colonelul. Şi calul era de dimensiuni ieşite din comun. Asemenea care, de altfel, nu se mai văzuseră niciodată; era format dintr-o ladă mare, toată lăcuită în negru şi închisă cu un capac. De departe părea un sicriu.

  

Educatie sanitara in comunism (11)

Gustarea buclucaşă

Trimestrul al treilea era pe terminate şi odată cu el se încheia şi anul şcolar. În vara aceea veniseră căl­durile parcă mai devreme ca oricând.

Costel era ascultat la toate materiile şi notele la teze erau mulţumitoare. Totuşi, elev conştiincios, cum era, zi de zi îşi pregătea cu sîrguinţă lecţiile care li se mai dădeau.

Din povestile lui Constantin Ţoiu(1)

După ce lovitura s-a dus

Crin sosea în ziua aceea în Bucureşti cu un tren de la miezul nopţii. Nu-l mai văzusem de patru ani, şi o carte poştală, singura din acest timp, cu scrisul lui dezordonat, acum răbdător aşternut, îmi anunţa întoarcerea. Nu încheiase cu „la revedere", nici cu „te îmbrăţişez"; scrisese apăsat, caligrafic: Salu­tări lui Titi.

Invrednicire (9)

Ziua tăcerii 

Există o zi, a spus grădinarul
când poţi vedea aievea monadele lui Leibniz

zbenguindu-se printre crini

şi lemniscata lui Bernoulli oglindindu-se cu nesaţ

în picăturile de rouă suspendate de spinii

cactuşilor Opuntia.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(17)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Ascultaţi, domnii mei, istoria lui Prohabicus, regele ţâmbrilor, deutonilor şi nătăgoţilor, pe care poftele sale l-au dus la pierzanie.

Prohabicus se trăgea din marele neam al ghinţanilor, neam împărţit în două mari ramuri: ramura drepţilor, care stăpânea, şi a stângilor, numiţi şi lastângacotitori, care fuseseră îndepărtaţi de la putere şi din cauza aceasta erau plini de ură faţă de domnitori. Părintele lui, pe nume Holerion, avusese o legătură morganatică cu o maşină obişnuită, care ştia să coasă brăţări la carâmbii cizmelor şi Prohabicus a moştenit din partea mamei înclinaţia spre cizmărie, iar din partea tatei timiditatea şi lascivitatea. 

Din capturile lui Elliott Erwitt (5)

O poveste a lui Bertram Chandler

Cuşca

Captivitatea este întotdeauna o experienţă umilitoare oricât de filozofic ar privi lucrurile prizonierul. Captivitatea este prin ea însăşi ceva neplăcut, dar captivul poate, cel puţin, să vorbească cu cei care l-au închis, poate să-şi exprime necesităţile şi, uneori, poate să discute cu ei de la om la om.

Captivitatea este de două ori umilitoare atunci când cei care te-au capturat te tratează, cu bună ştiinţă, ca pe un animal inferior.

Secretul Pădurii Bătrâne (11)

Buletinul de ştiri

  După câteva zile Matteo se întoarse la casă. În biroul său, colonelul îşi curăţa o cutie de compas.

   — Noutăţi? Noutăţi? întrebă vântul cu un ton care ar fi putut fi mai respectuos.

  — Nimic, răspunse Sebastiano Procolo. Lucrurile au mers prost, n-am putut face nimic şi mi-e şi teamă că m-am compromis.

Mașina de trăit(1)

Există oameni pe care-i poți asemui unor mașini de trăit. Pentru ei, a trăi nu este decât o ocupație oarecare, cum ar fi decorarea casei, ori curățenia de primăvară. Și ocupația de a trăi, precum oricare alta, poate deveni eficientă, cred acești oameni, prin aplicarea câtorva metode simple, din gama „planificare, organizare, control”. Viața, după ei, funcționează precum un proces de producție dintr-o fabrică: nu trebuie decât să alegi o cale și apoi să mergi pe ea, neabătut, făcând din mers corecturile necesare, pe baza regulamentelor verificate în timp de alte mașini de trăit. Astfel asigurat, poți să te apuci să trăiești. Și aceste mașini de trăit chiar trăiesc - așa cum mașina de găurit face găuri, mașina de tuns iarba tunde iarbă și mașina de cusut coase. 

Windows XP - true lies

Pe data de 8 aprilie, popularul sistem de operare Windows XP, lansat in 2001, a incetat, oficial, din viata. Utilizatorii vor fi obligati sa aleaga alte versiuni de Windows, cel mai probabil inlocuitorul lui XP urmand a fi, in urmatorii ani, Windows8. Asta nu inseamna ca XP nu mai poate fi folosit. Cine-l are, poate sa-l exploateze in continuare, diferenta fiind ca Microsoft nu mai ofera asistenta, ceea ce inseamna ca daca folosesti XP, esti mult mai expus decat inainte unor atacuri ale rauvoitorilor. Solutia ar fi destul de simpla: nu mai umblati aiurea, limitati-va la cateva site-uri sigure, nu mai dati click fara discernamant pe orice link primit in mail, instalati-va un antivirus si asigurati-va ca e intotdeauna la zi cu definitiile virusilor. Si documentati-va permanent, pentru ca sunt multe alte metode de a va proteja.

Flori și florii

Azi sunt Floriile şi în oceanul Internetului a început, ca în fiecare an, să vuiască un Tsunami de urări de tipul „Fie ca Domnul să va dea vouă, celor care purtaţi nume de flori, o zi plină de fericire, multe bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor”. Sigur că n-am nimic cu urările, este minunat ca oamenii să-şi dorească unii altora o mulţime de lucruri bune şi frumoase. Dar nu înţeleg ce legătură au Floriile cu florile.

Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri,
pe care le tăiau de prin grădini (Marcu 11,8)

Din capturile lui Elliott Erwitt (4)

Povestile lui Wilhelm Hauff (26)

Piticul Nas-Lung (4)

Dar nu plecă bucuros. Pentru el sosise ziua ruşinii şi a nenorocirii. Nu ştia cum să facă plăcinta. De aceea se duse în camera sa, plîngîndu-şi soarta. Atunci gîsca Mimi, care avea voie să umble prin cameră, se apropie de el şi-l întrebă care este cauza suferinţei sale.

—   Şterge-ţi lacrimile! îi spuse ea cînd auzi de plăcinta crăiasă. Bunătatea aceasta se afla deseori pe masa tatălui meu şi ştiu oarecum de ce-i nevoie pentru a o face; iei cutare şi cutare, pui atît şi atît, şi chiar dacă n-o să aibă tot ce-i trebuie, boierii n-or să fie prea năzuroşi.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(16)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (3)
Odată, Marele Constructor Trurl a fost chemat de regele Sugrumunc al Treilea, Stăpânul Fierasiei, care a vrut să afle de la el cum poţi să ajungi perfect şi care sunt transformările de corp şi de suflet, absolut necesare pentru asta. Atunci Trurl i-a răspuns cam aşa:

— Mi s-a întâmplat să ajung pe planeta Legaria şi, cum procedez de obicei, oprindu-mă la un han, am hotărât să nu-mi părăsesc odaia până ce nu fac cunoştinţă pe îndelete cu istoria şi obiceiurile legarienilor. Era iarnă, afară bătea un vânt zdravăn. În clădirea mohorâtă nu mai era nimeni în afară de mine.

Secretul Pădurii Bătrâne (10)

Noua santinelă

  Iată-ne la faimosul episod întâmplat la începutul lui iulie l925: Sebastiano îl luă cu sine pe băiat în pădure, cu intenţia de a-l abandona, ca să moară acolo.

  Ii poruncise lui Matteo să nu se apropie deloc de copil; lui Bernardi, să suspende strângerea lemnelor în pădure; toate duhurile trebuiau să stea închise în copacii lor şi să nu dea semn de viaţă. Astfel Benvenuto nu ar fi putut fi ajutat de nimeni.

Invrednicire (8)

CERTITUDINEA

Oh, spaima, insuportabila spaima

ca nu mai e timp sa cer indurare pentru vina

de-a le fi spus tuturor celor care au vrut sa ma asculte

ca mintea este facuta din tarana -