Hai ca pe-asta n-o stiati (5)

Anestezia

În Antichitate, oamenii se învăţaseră, probabil, să tolereze durerea provocată de boli de felul artritei. Uneori aveau de suferit intervenţii chirurgicale pentru repararea oaselor rupte; cu 4000 sau 5000 de ani în urmă se răneau în timp ce tăiau copaci, luptau sau construiau monumente megalitice şi piramide. Din vremuri foarte vechi s-a practicat trepanarea. Aceasta presupunea tăierea unei bucăţi a craniului, posibil în scopul eliberării duhurilor rele. Probabil că durerea era îngrozitoare, şi nu se ştie cum o suportau pacienţii. Mulţi se însănătoşeau, dar unii mureau la scurt timp după intervenţia traumatică.

Greaua viata a catelelor si a femeilor

Imediat ce Cindy a facut pui, Richi, autorul lor, a intrat in calduri. Nu stiu daca asa se intampla la fiecare nastere, femelele devenind ispititoare pentru masculi. Eu credeam initial ca Richi vrea sa omoare puii, ca sa scape de niste rivali - cam asa am vazut ca se intampla, spre exemplu, la leii din savane. Cand colo, cum i-a scos Lili putin pe amandoi prin jurul casei, cum individul a incercat sa se urce pe Cindy.

Pui de catea

Faceti-va bine (347)

Yucca

Denumire ştiinţifică: Yucca schidigera.

Prezentare. Yucca – un arbust din familia liliaceelor (agavaceele) – creşte în America Centrală. Yucca este o plantă verde în permanenţă. Inflorescenţa de yucca are forma unui racem foarte dezvoltat. Tulpinile au înălţime redusă, frunzele fiind situate în vârful ramurilor, sub formă de buchet. Pentru uz medicinal se foloseşte partea aeriană a plantei. 

 

Trei milenii de umor (52)

Un milionar american a înghiţit un os de peşte. Sufocîndu-se, a fost transportat la clinica unui vestit internist. Salvîndu-1 de la moartea prin sufocare, medicul i-a spus:  

—   O.K. Am terminat! Cum? Onorariul? Să-mi daţi a treia parte din suma pe care aţi gîndit-o pe cînd aveaţi încă osul de peşte în gît!

Solidarizarea cu Andrei Pleșu - un demers inutil

În primăvara anului 1991, într-o după-amiază plină de soare, stăteam la o bere cu un bun amic, pe terasa cabanei Schiori din Sinaia. Pe vremea aia citeam, ca orice român, toate ziarele şi revistele posibile. Aşa se face că aveam la mine, pe lângă Zig Zag, Baricada, Adevărul şi ce-o mai fi fost, un exemplar purulent din „România Mare”, publicaţie care se ocupa sistematic cu terfelirea tuturor celor care nu mergeau pe linia trasată de Ion Iliescu. De îndată ce oricare dintre aceştia călca pe bec, dovedindu-se ori pro-occidental, ori pur şi simplu anti-comunist, în revista lui VC Tudor apăreau articole kilometrice în cadrul cărora respectivul era numit microcefal, băutor fruntaş, vânzător de ţară, coadă de topor şi câte altele. Ei bine, în numărul pe care-l primisem eu în acea zi frumoasă de primăvară era împroşcat cu secreţii ministrul culturii. Titlul, întins pe două pagini, era următorul: „Andrei Pleşu - un bandit în guvernul României”.

Numele viermelui

In Noul Testament, Cristos vorbeste despre un anumit vierme care locuieste in gheena focului si care nu doarme niciodata, singura sa ocupatie fiind sa se infrupte din carnea celor care au ajuns acolo pentru faptele lor cele rele. Ulterior, in scrierile bisericesti, s-a incetatenit sintagma "viermele cel neadormit". Ei bine, pot spune ca nu demult, intr-un moment de maxima nervozitate, mi s-a revelat numele acestui vierme. Il cheama Bertil. Sa va explic cum sta treaba.

Mici intamplari cu animale (201)

S-a întîmplat să găsim păstrăvii în toane bune, adică porniţi pe vînătoare. Îndată ce sărutau musculiţele noastre mincinoase din pleasna undiţei, unda de cristal a Frumoasei răspundea din horbota şuvoiului fulgerarea argintie, şi unul după altul se zbăteau, aduşi spre mal, peştii cu puncte roşii. Mărunţişul se alegea cu o spaimă şi, eliberat îndată din prinsoarea delicată a cîrligului minuscul, ţîşnea spre adînc. În coşuri, culcaţi pe pat de urzici, s-au strîns destui. Frumuşei, mărişori, dar niciunul dintre cei voinici, pe care trebuie să-i joci şi să-i oboseşti pînă îi poţi aduce în gura minciocului. 

Faceti-va bine (346)

Vulturica

Denumire ştiinţifică: Hieracium pilosella; Hieracium transsilvanicum.

Prezentare. Vulturica – o erbacee perenă – este o specie din familia compozitelor. Dezvoltă un rizom, din care pornesc rădăcinile şi stolonii. Tulpina aeriană, lipsită de frunze  sau  cu  frunze  mici,  este  păroasă  şi  poate  ajunge  la  30  cm  înălţime.  Florile, grupate,  au  culoare  galben-aurie  şi  apar  în  perioada  mai  –  august.  Vulturica  este răspândită în zonele mai înalte, pe dealuri şi munţi, în locuri cu lumină multă. Pentru aplicaţii medicinale se recoltează partea aeriană a plantei, recomandându- se a fi utilizată în stare proaspătă. Se prepară infuzie, tinctură, extract, poţiune. 

Povestile lui Wilhelm Hauff (18)

Muc cel Mic (2)

   Ceilalţi slujitori ai împăratului nu-l vedeau însă cu ochi buni: nu le plăcea să împartă bunăvoinţa stăpînului cu un pitic care nu ştia altceva decît să alerge. Puseră deci la cale tot felul de uneltiri împotriva lui, dar toate dădeau greş, căci împăratul arăta o încredere nemărginită celei dintîi ştafete a sa, care îi ducea toate veştile de taină. (La asemenea înaltă cinstire ajunsese Muc!) 

Hai ca pe-asta n-o stiati (4)

Busola magnetică

    În legătură cu inventarea busolei circulă mai multe versiuni. O vre­me s-a crezut că aceasta s-a întâmplat în anul 2634 î.H. în China.

   Împăratul Huang Ti a încercat să atace un duşman învăluit într-o ceaţă groasă şi a construit un „car” pentru a găsi sudul, ceea ce i-a permis să găsească duşmanul. Această poveste este doar o legendă şi, în orice caz, un car care găseşte sudul nu este acelaşi lucru cu o busolă magnetică.

Femei comuniste (5)

Vă vedeţi practicînd o altă profesiune?

ELENA MARTINAŞ, buldozeristă la Grupul de şantiere Oltul inferior, Slatina

—        Nu! Rămîn la cea de constructor.

—        Dar, ce construiţi dv. aici?

—        Iaca, nişte hidrocentrale.

Cosmicomicariile lui Italo Calvino (9)

Dinozaurii

    Cauzele rapidei dispariţii a Dinozaurilor rămîn destul de misterioase. Ei au evoluat şi s-au înmulţit în Triasic şi Jurasic şi timp de 150 de milioane de ani au fost dominatorii de necontestat ai continentelor. Este posibil să nu se fi putut adapta marilor schimbări de climă şi vegetaţie care au avut loc în Cretacic. La sfîrşitul acelei perioade dispăruseră cu toţii.

Toţi în afară de mine — preciză bătrînul Qfwfq — căci şi eu am fost dinozaur cîtva timp: să zicem vreo cinci­zeci de milioane de ani — şi nu-mi pare rău: pe atunci, dacă erai dinozaur aveai conştiinţa că te afli pe calea cea bună, şi toată lumea te respecta.

Cateva poze mai mult sau mai putin fioroase

Faceti-va bine (345)

Volbura

Denumire ştiinţifică: Convolvulus arvensis.

Denumiri populare: rochiţa rândunicii, poala rândunicii, poala Maicii Domnului, adormiţea.

Prezentare. Volbura este o plantă târâtoare-agăţătoare, cu o tulpină lungă de un metru şi chiar mai mult. Este o plantă erbacee, perenă, des întâlnită în zona de câmpie şi deal – pe terenuri agricole, prin pârloage, pe marginea drumurilor. Face parte din familia convolvulaceelor. 

Mici intamplari cu animale (200)

Paznicul de vînătoare de la Bucin s-a grăbit să-mi scrie. Adică, vorbele erau ale lui, dar scrisul al muierii lui, care ştia oleacă de carte. Lupii, vulpile, rîşii, vidrele şi jderii erau tainul paznicilor — de Anul nou îşi puteau împuşca cîte doi mistreţi, dar de cerbi nu aveau voie să se atingă — şi iată că el, pazni­cul, a împuşcat un cerb. Putea să-l tăinuiască, dacă nu era om drept şi cu credinţă. Aşa, mi-a scris întîmplarea şi a cerut să-l dezleg.

Trei milenii de umor (51)

—   Nu-mi place starea dumneavoastră generală! Vă sfătuiesc ca să încetaţi a bea, a fuma, a mesteca tabac şi mai ales a pierde nopţile. De acum înainte să fiţi la ora nouă în pat, căci alt­fel nu mai garantez...

—  Opriţi-vă! Opriţi-vă, domnule doctor! Îmi ajunge cît mi-aţi spus. După spusele dumneavoastră, pricep că sunteţi înţeles cu soţia mea!

Povestile lui Wilhelm Hauff (17)

Muc cel Mic (1)

    În Nicheea, oraşul meu drag în care m-am născut, trăia odată un om căruia i se zicea Muc cel Mic. Eram copil pe vremea aceea, dar îmi aduc bine aminte de el. Poate, fiindcă din pricina lui am mîncat o dată de la tata o bătaie soră cu moartea. 

Hai ca pe-asta n-o stiati (3)

Banii de hârtie

Banii din hârtie erau folosiţi local şi informal în China încă din secolul al VII-lea, fiind adoptaţi la scară naţională în secolul al X-lea. Din această perioadă timpurie, din timpul dinastiei Song, au supravieţuit câteva bancnote imprimate cu blocuri de lemn. Monedele erau găurite la mijloc, pentru a putea fi ţinute la un loc într-un şir, dar mulţi negustori chinezi erau atât de înstăriţi încât cu greu şi-ar fi putut ţine banii la ei.

Educatie sanitara in comunism (4)

Doi prieteni, două greşeli

In fiecare dimineaţă, cînd se trezeşte din somn, îna­inte de a se îmbrăca şi a pleca la şcoală, Nicuşor se spală cu apă şi cu săpun pe faţă, pe urechi, pe gît, se piaptănă şi-şi perie părul.

Dar o deosebită atenţie dă Nicuşor spălatului din­ţilor. Nu există dimineaţă în care să nu-l vezi spălîndu-şi dinţii cu periuţa şi cu pasta de dinţi. El întinde pasta pe periuţă, apoi freacă dinţii de-a lungul lor, de cîteva ori.

Faceti-va bine (344)

Viţelarul

Denumire ştiinţifică: Anthoxanthum odoratum.

Denumire populară: părangină, iarba fânului.

Prezentare. Viţelarul – plantă mai puţin cunoscută chiar şi în cercurile naturiştilor – este o erbacee perenă din familia gramineelor. Creşte sub forma unei tufe gălbui (circa 50 cm înălţime), cu flori în formă de spiculeţe.