Din seria "Cantecele uitate" (4)

Legendele Olimpului (18)

Prometeu 

          Zeus era stăpânitor deplin. Nimic nu‑i mai stătea în cale. Vrerea lui era lege şi poruncă pentru toţi zeii. Doar cei de jos, de pe pământ, îi făceau uneori necazuri, căci ba cârteau, ba ridicau pumnul spre cer şi‑ameninţau...

Mai ales când se abăteau molimi sau revărsări de ape, cutremure, sau foc sau moarte adusă de năvălitori, oamenii se‑ndârjeau cumplit:

— El, numai el trimite totul! îi este ciudă că nu vrem să ne supunem zeilor, întotdeauna, cum vor ei. Şi‑i este teamă că‑ntr‑o zi vom cuceri Olimpul său, cum proroceşte Prometeu...

Mici intamplari cu animale (89)

Treceam într-o dimineaţă prin piaţa Clujului, unde vin să­tenii cu produsele lor. Văd ciorchine de oameni în jurul unui ţăran şi mă apropii şi eu. Omul, care era dintr-un sat de pe Cîmpia Transilvaniei, adusese la vînzare o marfă neobişnuită. Nici el nu ştia ce ar fi anume, şi lăsa pe cei din jur să hotă­rască ei, ba că-i piele de pui de tigru, ba că-i de leopard. Era o blană de rîs. Am cercetat-o şi eu; încă nu era bine uscată. Poate că aş fi cumpărat-o dacă nu ar fi fost prost jupuită şi sfîrtecată în cîteva locuri. Eram însă curios să aflu cum a ajuns blana de rîs în mîna unui om dintr-un sat, aflat la o depărtare de cel puţin o sută de kilometri de vreun munte în care s-ar putea ţine rîşi. L-am poftit să-i fac cinste într-o crîşmuliţă din apropiere şi acolo mi-a povestit întîmplarea.

Viroza

Odata pe an, cand se raceste vremea, fac un fel de viroza nenorocita, care ma tranteste la pat. Frisoane, transpiratii, tuse, greutati in respiratie si alte simptome vin sa-mi amarasca doua-trei zile de toamna. 

Aseara, m-a palit din nou. Numai ca de data asta a fost atat de crancena, incat am crezut ca mor. N-are sens sa descriu tot ce mi s-a intamplat, e de-ajuns sa spun ca la un moment dat am strigat, de sub plapuma, "mama, vin si eu".

Acum sunt OK - se pare ca am scapat si de data asta.

Posturi cu accent pe u

Sticla cu gatul larg

E toamna, asa ca se cuvine sa preparam cateva retete esentiale. Una dintre ele este la indemana oricui si se numeste, simplu, "Macese cu miere". Iata cum se prepara aceasta miraculoasa reteta, cu ajutorul careia am tinut-o pe Maria departe de gripe, viroze si alte neplaceri asemanatoare.

Se culeg macese dintr-un loc cat mai putin poluat. Se spala, se taie moturile, se cresteaza cu cutitul, obtinand in final ceea ce se vede in poza:

Aventurile lui Cepelica(26)

Prinţul Lămiie la cursele de care împiedicate

Prinţul Lămîie pusese la cale o serbare măreaţă.

– Trebuie să-mi distrez supuşii – se gîndea prinţul Lă­mîie – aşa n-o să mai aibă timp să se gîndească la necazu­rile lor.

Organiză o mare cursă de cai, la care luau parte toţi Lămîii de la curte, de rangul întîi, doi şi trei (în calitate de că­lăreţi fireşte, nu de cai). Caii trebuiau să alerge înhămaţi – aşa prevedea regula­mentul – la care împiedecate. Înainte de plecarea în cursă, Lămîii puneau nişte frîne puternice, foarte grele, la roţile care­lor şi însuşi prinţul controla dacă frînele funcţionau cum trebuie. Şi funcţionau atît de bine, încît roţile erau complect în­ţepenite: caii se sforţau înzecit şi chiar însutit ca să poată urni carele din loc. Cînd prinţul dădu semnalul de plecare, bieţii cai îşi înfipseră potcoavele în pămînt, îşi încordară picioarele şi începură să se opintească din răsputeri, în timp ce-şi muşcau zăbalele spumegînd. Dar carele nu se clintiră c-o şchioapă. Atunci Lămîii scoaseră de la carîmbul cizmelor cravaşele împletite, biciuindu-i cu sălbăticie.

Faceti-va bine (162)

Linariţa

Denumire ştiinţifică: Linaria vulgaris.

Denumiri populare: bumbac de câmp, inişor, bumbăcăriţă.

Prezentare. Linariţa este o erbacee din flora spontană, remarcată atât datorită florilor sale galbene, cât şi numărului foarte mare de frunze în formă lanceolată. Aparţine familiei scrofulariaceelor. Linariţa înfloreşte începând din partea a doua a verii şi până toamna târziu. Creşte de-a lungul drumurilor, căilor ferate, prin terenuri înţelenite, la marginea păşunilor şi a pădurilor, în locuri părăsite. Pentru terapii medicinale se foloseşte partea aeriană a plantei, dar mai ales vârfurile cu flori, din care se prepară infuzie, decoct, extract.

O viziune a lui Buzzati

Sărmanul copil!

Aşa cum obişnuia în fiecare zi, doamna Clara îşi duse copilul în vârstă de cinci ani în parcul de pe malul râului. Era cam ora trei după-amiaza, pe o vreme nici frumoasă nici urâtă, cu un soare ce apărea şi dispărea şi c-un vânticel ce adia din când în când dinspre râu.

Şi nici copilul nu era un copil prea frumos, din contra, se putea spune despre el că era un copil trist, slăbuţ, plăpând, tras la faţă şi tare palid. Chiar verzui, încât tovarăşii lui de joacă, ca să-l necăjească, îl chemau Lăptucă. De obicei, copiii palizi, aveau, în schimb, doi ochi mari şi negri, strălucitori, pe feţişoara lipsită de viaţă, având astfel o expresie patetică. Micuţul Dolfi, însă, avea doi ochişori inexpresivi cu care privea în dreapta şi în stânga fără a spune nimic.

Gramatica si telefonie

In vremea lui Ceausescu ma amuza foarte tare o expresie pe care o folosea mai toata lumea in legatura cu ajungerea la o anumita varsta. Anume, la implinirea a 20, 30, 40 etc de ani (as zice ca la implinirea unui numar de ani divizibil cu 10), aproape fiecare roman isi anunta prietenii ca "schimba prefixul". Asadar, prima cifra din numarul anilor ar fi fost prefixul, asa, ca si cum varsta ar fi fost un numar de telefon. Sau, poate, ideea le venise din gramatica, unde prefixele se lipesc la inceputul cuvintelor pentru a le da noi sensuri. In acest caz, desigur ca ne-am putea gandi si la sufixe, care se lipesc la sfarsitul cuvintelor, drept pentru care sufixul s-ar schimba in fiecare an, in vreme ce prefixul doar odata la zece ani. Frumos, nu? Plastic.

Reintoarcerea

In mai 2011, postam pe blog o poveste scurta si dramatica, despre Evelina, colega Mariei de la Montessori, care fusese diagnosticata cu o boala foarte grava. Uite aici postarea.

Aflu azi cu bucurie si usurare, ca Evelina s-a facut bine. A invins boala si s-a intors la scoala. 

Fara sa vreau, imi vin in minte versurile colindului: "O, ce veste minunata"!

Evdelina in curtea scolii, acum cateva zile

O viziune despre Cioran

Mici intamplari cu animale (88)

În iernile grele şi îndelungate se întîmplă ca lupii, care în lăr­gime nu-şi mai pot agonisi hrana care să le astîmpere foamea crîncenă, să intre în sate. Le cad atunci victime mai ales cîinii de prin curţi, oile din ţarcurile deschise. Întîmplările de acest fel sunt atît de dese şi cunoscute, încît ar avea puţin interes să încrestăm cazurile observate.

Mai rar se întîmplă să se aventureze după pradă pînă la aşezările omeneşti rîşii şi pisicile sălbatice, fiare care au o viaţă mai ascunsă şi întîlniri rare cu omul, de care se feresc cît pot mai mult. Şi totuşi, şi acestea îndrăznesc să intre uneori în sate şi în curţi.

Povesti cu si despre sex(6)

O companie americana de zbor, Flamingo Air, a dat lovitura in materie de oferte atractive: curse speciale cu plecare din Cincinnati pentru cei care doresc sa faca sex in avion. E simplu: achiti 425 $, te sui in avion cu partenera (partenerul), primesti sampanie, cos cu flori etc, avionul decoleaza, faci sex cat te tin curelele, dar nu mai mult de o ora, pentru ca dupa 60 de minute avionul aterizeaza in apropierea unui club exclusivist.

Aparatul de zbor este un Piper Cherokee 6 si este pilotat de un domn pe nume MacDonald, care este si filosof si o persoana romantica, dupa cum reiese din interviurile pe care le ofera presei.

Ce mi se pare demn de retinut este ca 80% dintre rezervarile pentru astfel de zboruri sunt facute de femei, care se dovedesc astfel niste experimentatoare mult mai imaginative decat barbatii. As fi curios sa aflu care ar fi procentul in cazul unor oferte de tipul "Sex in cusca tigrului", "Sex sub rotile trenului", ori "Sex pe catafalc".

Iata-l pe capitanul MacDonald, la bordul aparatului sau, impreuna cu o doamna careia ii place sa faca sex in avion.

Aventurile lui Cepelica(25)

Unde e vorba de Lămîilă care nu se pricepe la aritmetică 

Intr-una din dimineţi, Lămîilă care-i aducea lui Cepelică mîncarea aşeză pe pămînt strachina şi, după ce-l privi cu asprime, îi zise:

– Bătrînului îi merge prost. E tare rău bolnav.

Cepelică ar fi vrut să afle amănunte, să-i pună întrebări.

Dar Lămîilă îi spuse doar că Cepeloi nu putea să se ridice de pe pat şi adăugă:

– Pune-ţi lacăt la gură. Nu care cumva să afle cineva că ţi-am dat de veste. M-ar zvîrli pe drumuri şi am acasă o mulţime de guri de săturat.

Festivalul toamnei

La sfarsitul saptamanii trecute, de vineri pana duminica, hanovrezii au organizat un asa numit "Festival al toamnei" la Herrenhauser Garten. Ne-am dus si noi la spartul targului, adica duminica pe la 4, in conditiile in care toata actiunea se termina la 6. Oricum nu ma asteptam la mare lucru, ma gandeam ca n-ai ce vedea in afara de legume, vinuri si dovleci. Dar surprizele s-au tinut lant. Inca inainte de intrare, am fost intampinati de cativa membri ai Filarmonicii din Hanovra, care ne-au incantat auzul cu piese celebre, cum ar fi Zaraza si Valurile Dunarii. Uite:

Din seria "Cantecele uitate" (3)

Faceti-va bine (161)

Limba mielului

Denumire ştiinţifică: Borrago officinalis. 
Prezentare. Limba mielului este o erbacee din familia boraginaceelor. Are o tulpină ramificată care, în prima perioadă de vegetaţie a plantei, este suculentă. Frunzele, de formă eliptică, peţiolate, uşor îngroşate, au un gust deosebit, ceva între măcriş şi ştevie, şi pot fi folosite la salată. Florile sunt plasate în vârful ramurilor.

Difuz

O poveste a lui Vasile Voiculescu

Revolta dobitoacelor

Limbile vremii alunecaseră de pe tăişul lustruit al baltagelor de piatră pe luciul paloşelor de bronz. Şi omul nou intra în eră cu tot alaiul de animale îmblânzite după el.

Într-un amurg sălbatic de iarnă, el se întorcea necăjit de la pădure. Carul primitiv, cu roata otova dintr-o singură bucată de trunchi, se frânsese într-un prăguş, şi omul, ca să-l urnească, trebui să ostenească o jumătate de zi. Taurii înjugaţi fluturau mânioşi capetele, bolovănind ochii cu rămurele de sânge în ei spre suliţa cu care îi împungea asprul stăpân.