Cianuri si mizerie morala

Fiind eu fan Basescu, desigur ca nu ma uit la televiziunile Varanului, ci la B1. Asta pentru ca B1 e singurul post unde poti auzi si ca Ponta e un plagiator ordinar, si ca Antonescu este un chiulangiu, si ca Oprescu e vinovat pentru moartea copilului sfasiat de caini. In plus, acest post transmite toate conferintele de presa ale lui Basescu. Am zis "ma uit?" Am exagerat. Vreau sa spun ca atunci cand sunt momente mai speciale, deschid televizorul si dau pe B1. 

 

USL Comicul

Vă mai aduceţi aminte de personajul supranumit Ali Comicul? În 2003, când regimul lui Saddam era pe ducă, acest domn - pe numele lui real Muhammed Saeed al-Sahaf, era ministru al informaţiilor în Irak şi apărea la televizor pentru a susţine că totul este în regulă, situaţia se află sub control, tot ce se spune despre căderea Bagdadului sunt minciuni şi dezinformări etc. În spatele lui explodau bombe, omul tresărea, se uita peste umăr, apoi revenea şi zicea că totul merge conform planului, invadatorii americani fug mâncând pământul, Irakul este o mare forţă militară, apoi POOOOOOC! o nouă explozie, un nor gros de fum, tremurau imaginile ca la cutremur, Ali Comicul se replia, îşi dregea vocea şi continua: Preşedintele Saddam este în fruntea armatei, îi fugăreşte pe cotropitori, mai e puţin şi cu toţii vor învăţa ce înseamnă să muşti ţărâna înfrângerii.

Mici intamplari cu animale (162)

Treceam printr-o pădure de fag tînără, în care securea cru­ţase ici-colo cîte un copac marc, semincer. Văd o veveriţă care se caţără pe un trunchi gros, alergînd pe el în sus ca pe loc oblu. Nu pot să trec pe lîngă o veveriţă fără să mă opresc şi să mă delectez o vreme cu giumbuşlucurile ei. Dar acesteia nu-i ardea de acrobaţii; avea un obiectiv mai utilitar, pe care l-am descoperit şi eu degrabă. Colo sus în copac se făcea o bortă mică, rotundă; după coaja de sub ea, dubită şi murdărită, se vedea că acolo-i cuib. La el îi stătea veveriţei gîndul, rîvnind şi după altă mîncare decît seminţe şi ciuperci. Deci aveam şansă să văd cu ochii mei cum atacă şi despoaie veveriţa cuibu­rile de pasăre din borţile copacilor, lucru pe care nu-l mai vă­zusem.

Somnul de veci (30)

TREIZECI

Majordomul apăru cu pălăria mea în mână. Mi-am pus-o pe cap şi-am spus:

— Ce părere ai despre starea generalului?

— Nu-i atât de slab cum pare, domnule.

— Dac-ar fi atât de slab, atunci ar fi gata de înmormântare.

— Ce-avea acest Regan de i s-a băgat aşa sub piele?

Majordomul mă privi calm şi totuşi cu o ciudată lipsă de expresie:

Plecarea lui Băsescu

Mi-am dat seama că săvârșeam o mare eroare: consideram că anti-basist = uselist. Cu alte cuvinte, îmi închipuiam că un anti-basist votează automat cu USL și că oricine nu votează cu USL este băsist. Sigur, mai există și variante legate de PRM, PPDD etc - dar ăștia oricum sunt sateliți ai USL-ului, așa încât i-am băgat pe toți în aceeași oală. La urma urmei, eu am susținut mereu ideea de a avea doar două tabere politice. Și acum, grație lui Băsescu, chiar îmi închipuiam că am ajuns acolo. Dar, cum spuneam, am înțeles cât de mare este eroarea pe care am comis-o.

Germania - o tara de oameni educati

S-au terminat alegerile in Germania. Angela Merkel a castigat pentru a treia oara si va fi in continuare cancelar. CDU - Uniunea Crestin Democrata - a intrunit 42% din voturi - un rezultat absolut remarcabil dupa ce Europa a traversat o criza atat de dura. 

De ce este importanta victoria lui Merkel? Pentru ca ea reprezinta garantia ca Uniunea Europeana va continua sa existe si ca moneda euro va ramane puternica. Practic, Germania tine in spate intreaga economie a Europei Unite. Poporul german indura costurile, intelegand ca aceasta este calea. Sa ne gandim la planul de salvare a Greciei, care a costat peste trei sute de miliarde de euro. Germania a suportat cea mai mare parte din acesti bani si multi nemti au fost nemultumiti. "Noi muncim si banii nostri se duc la greci" au spus ei, dar in cele din urma au inteles ca fac parte dintr-o constructie, ca aceasta constructie sta sa cada si ca este nevoie ca ea sa fie sustinuta. 

Faceti-va bine (285)

Slăbănogul

Denumire ştiinţifică: Impatiens noli-tangere.

Prezentare. Slăbănogul este o erbacee anuală, aparţinând de familia balsaminaceelor. Creşte în flora spontană de la munte şi din zona subalpină, preferând umbra şi umezeala. Este o plantă înaltă – ajunge la maturitate până la 1,20 metri înălţime. Tulpina este dreaptă, consistentă, puternică. Frunzele au formă ovală, iar florile au culoarea galben-aurie, fiind punctate cu roşu. Florile au şi un element de originalitate, un pinten – ceea ce face ca planta să fie uşor de recunoscut atunci când este înflorită. Slăbănogul înfloreşte în lunile iulie şi august.  Pentru terapii se recoltează părţile aeriene.

Micul print (4)

        Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case!

        Ceea ce nu prea avea cum să mă mire.

        Ştiam bine că, în afară de marile planete precum Pământul, Jupiter, Marte, Venus, cărora li s-a dat câte un nume, pe lume se mai află o puzderie de alte planete, uneori atât de mici, încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. Când un astronom descoperă  vreuna din ele, îi dă în loc de nume, un număr. De pildă, îi zice: „Asteroidul 3251”.

     

Spleen

Din nou senzatie de neinlaturat ca sunt un dinozaur care nu-si are locul nicaieri. De data asta, a fost un motan mare, negru si indolent cel care mi-a amintit. Am ajuns acasa si, in timp ce manevram masina, l-am vazut: mergea printre flori, agale si molatec, indreptandu-se catre gardul vecinului. In secunda in care l-am observat, mi-am spus "repede, s-o chem pe Maria". Oh, my God! De ce s-o chem pe Maria? Gata, anii aceia s-au dus. Un motan mare si negru nu e decat un motan mare si negru. Nu e nici un motan fermecat, nici un motan care vine la noi pentru Maria, nu e un motan bun, nici unul rau. S-au dus anii aia. Acum e vremea unghiilor facute, a pantofiorilor transformati in pantofi, a cutiilor cu farduri si a posterelor cu idoli atarnate pe pereti. E vremea aceea frumoasa pe care eu am uitat-o, vremea adolescentei.

O poveste a lui Voltaire (15)

Ochii albaştri

— Trupul şi inima… spuse regele lui Zadig.

La aceste cuvinte, babilonianul nu se putu opri să nu-l întrerupă pe măria-sa.

— Sunt recunoscător măriei-tale că n-ai spus spiritul şi inima. Numai de asta se vorbeşte în Babilon. Nu vezi decât cărţi în care e vorba de inimă şi de spirit, scrise de oameni care n-au nici una, nici alta. Dar te rog, măria-ta, urmează.

Nabusan urmă astfel:

Gelsomino in tara mincinosilor(8)

Bananito, pictor de afiş, părăsind penelul, ia un şiş 

     Pictorul Bananito era singur în mansarda lui şi în seara aceea somnul nu izbutea să-l fure. Ghemuit pe un taburet, el îşi contempla tablourile cu melancolie:

„În zadar, ceva le lipseşte! Dacă nu le-ar lipsi asta, ar fi adevărate capodopere. Dar ce oare le lipseşte?"   

Asta era întrebarea.

În momentul acela, Şchioapa, care se căţărase sus pe acoperişuri, gîndindu-se să intre pe fereastră fără a tulbura cumva pe stăpînul casei, sări pe pervaz.

Faceti-va bine (284)

Siminocul

Denumire ştiinţifică: Helichrysum arenarium.

Denumire populară: floare de paie, siminic.

Prezentare. Siminocul face parte din familia compozitelor. Este o plantă perenă, cu o înălţime maximă de 30 cm, uneori mai mult. Planta este acoperită de perişori, culoarea ei fiind verde-cenuşie. Dezvoltă o rădăcina puternică, tare, chiar lemnoasă. 

Somnul de veci (29)

DOUĂZECI ŞI NOUĂ

Venise o altă zi şi soarele strălucea din nou. 

Căpitanul Gregory, de la Biroul de persoane dis­părute, aruncă o privire grea pe fereastra biroului său spre geamul de sus, zăbrelit, al Palatului de Justiţie, alb şi curat după ploaie. Apoi se întoarse gânditor pe scaunul turnant, apăsă tutunul din pipă cu de­getul mare, plin de cicatrice, şi mă privi lung şi rece.

— Aşadar ai intrat într-altă încurcătură.

— Ai şi auzit de ea.

Micul print (3)

Mi-a trebuit un timp îndelungat până când să pot pricepe dincotro venea. Micul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Aşa, de pildă, când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a întrebat:

          - Ce bazaconie mai e şi asta?

          - Nici o bazaconie. Asta zboară. E un avion. Avionul meu.

          Şi i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a exclamat:

         

Chestiunea torționarilor comuniști

Un subiect fierbinte, zilele astea, este cel al foştilor torţionari din puşcăriile comuniste. Am văzut un subom bătrân numit Vișinescu, abia târându-şi picioarele, dar sărind să-l lovească pe reporterul care îl întreba dacă-i pare rău pentru ce-a făcut. Acum a apărut şi un oarecare Ficioru, care a omorât sau a aprobat omorârea a peste 100 de oameni şi care îşi tortura victimele bătându-le cu bâte şi ghioage. Acest rebut uman a avut tupeul să pretindă că deţinuţii au murit de bătrânețe. 

Alegeri in Germania

Duminica, in Germania sunt alegeri legislative. Toate orasele sunt impanzite cu afisele candidatilor, pe care contracandidatii, pe alocuri, le mazgalesc in mod pueril, facandu-le mustati sau ochelari. Numai verzii au pus niste panouri oribile in care se vede Angela Merkel ca un fel de cotoroanta gheboasa, razand sininstru cu mana la gura, alaturi de partenerul ei de coalitie. M-am oprit alaltaieri si am facut o poza cu panoul asta. Am vazut eu ca se uitau unii la mine cam mirati, dar nu i-am bagat in seama. A doua zi, panoul nu mai era acolo. 

Două povești ale lui Delavrancea

Bunicul

 Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.

     Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Înnumără florile cari cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scărpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere.

      Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba... peste toate au nins anii mulţi si grei.

Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.

Cine trânti poarta?

Din povestile lui O. Henry (22)

Pragmatism superior 
    Căutarea înţelepciunii a ajuns o problemă de mare im­portanţă. Anticii sunt discreditaţi. Plato e plat; Aristotel se clatină; Marc Aureliu se bălăbăne; Esop şi-a vîndut drepturile de autor în Indiana; Solomon e prea solemn; iar din Epictet nu iese nicio picătură.

     S-a demonstrat că furnica, insecta care ani de-a rîndul a servit drept model de inteligenţă şi hărnicie în ma­nualele şcolare, este de fapt redusă mintal, senilă şi risi­pitoare — de timp şi de efort. În zilele noastre oamenii huiduie cucuvaia. Convenţiile au abandonat cultura şi au adoptat magia. Bărbile colilii aduc dovezi zdrobitoare în sprijinul patentului pentru regenerarea părului, vîndut de o mulţime de negustori. În almanahurile publicate de diverse cotidiene se strecoară erori tipografice. Profesorii universitari au devenit...

Personajele Patriciei Piccinini

Trei milenii de umor (26)

Un tînăr ziarist, disperat că şeful său nu este mulţumit de materialele aduse de el în ultima săptămînă, caută un interviu senzaţional, care să facă vîlvă şi să-l reabiliteze. Reuşeşte să stea de vorbă cu un dresor de purici, care a obţinut succese răsunătoare cu „elevii" săi. Încasările acestuia erau substanţiale.

—     Ce veţi face, a întrebat tînărul ziarist, dacă deveniţi mi­lionar.

—    O! s-a luminat chipul dresorului. Fiecare purice va avea propriul său cîine!