Dilema ciorbei și a țuicii

Ieri pe la orele 16, m-am gândit sa fac o ciorbă țărănească după rețeta lui Radu Anton Roman, pe care am luat-o din cartea "Bucătăria lui Radu" - varianta online.

Filme pentru homosexuali și lesbiene

Dacă te uiți în dicționar după substantivul „scab”, găsești 10 înțelesuri:

1. 1. crustă
   2. scabie
   3. spărgător de grevă
   4. rugină
   5. favus
   6. râie
   7. ticălos
   8. pungaş
   9. netrebnic
   10. escroc
   Care dintre ele o fi adecvat pentru mizeria intitulată „Scab”? E vorba de un film lansat în Chicago, la  „Festivalul de film pentru homosexuali și lesbiene”.
   

Adrian Sobaru si Capcaunul Cumsecade

Tot hoinarind pe net, am dat peste un articol de-al lui Andrei Plesu, publicat pe adevarul.ro si intitulat "O nedumerire". Un om pe care imi place sa-l citesc si, mai cu seama, sa-l ascult. Intotdeauna cand apare pe vreun post, dau televizorul mai tare. Cred ca cel mai mult imi place umorul lui, modul in care pune lucrurile la punct prin cateva cuvinte sprintare. Imi mai place figura lui, desprinsa parca din basmele lui Hauff: figura de capcaun cumsecade. Si, in sfarsit, imi place ca nu se prea baga in dispute personale. Scrie regulat prin reviste, insa destul de rar tinteste o anumita persoana. Eu zic ca s-a ridicat cel putin un nivel peste cel comun si priveste lucrurile in ansamblul lor. O dovada in sensul asta e faptul ca a fost atacat, de-a lungul vremii, din toate directiile. Oamenii trebuie sa ramana in ciorba comuna, sa nu se diferentieze - ca sa poata fi condusi cu usurinta. Cum scoate unul capul si realizeaza ca traim in ciorba, e atacat la baioneta. In anii 90, revista lui WC Tudor punea un titlu pe doua pagini: "Andrei Plesu - un bandit in Guvernul Romaniei". Tonul fusese dat de Eugen Barbu, care, intr-un articol de toata jena, isi exprimase dorinta de a se sterge la fund cu barba lui Plesu. Recent, Crin Antonescu l-a culpabilizat pentru ca a stat nu stiu cate luni in acelasi guvern cu Elena Udrea. 

Cafea de viata lunga

Cand doi oameni beau vin impreuna, ciocnesc paharele si spun "noroc!" Cand beau cafea impreuna, nu spun nimic. Ar trebui inventata o urare pentru cafegii, un ritual. Cred ca mult mai multi sunt cei care beau cafea decat cei care beau alcool. Cum ar fi, de exemplu, sa zicem "Viata lunga!" ? Astept propuneri.

O clasă politică varză și un rege pe măsură

Subiectul zilei este, astazi, afrontul lui Basescu la persoana Regelui Mihai. Absolut fiecare opozant al presedintelui cauta sa se exprime public cu privire la marea ofensa, la mitocania marinarului si incearca sa lanseze scenarii apocaliptice cu privire la consecintele declaratiilor basesciene. Culmea grotescului a fost atinsa de tandemul Antonescu-Ponta. Cei doi i-au trimis o scrisoare ambasadorului american Mark Gitenstein, in care ii cer sa se pronunte:

Talibanii din Biserica

Am dat peste o petitie online initiata in ianuarie 2011 si intitulata "Papa NU are ce cauta in Romania !". Cand am vazut-o, m-am gandit ca e facuta la misto, de unii care mor de foame si cer, demonstrativ, sa se interzica mancatul in tara noastra. Dar cand am citit primele randuri, m-am lamurit: e vorba de Papa de la Roma. Cititi si va cruciti:

De ce spunem NU venirii papei in Romania! 
Marturisirea este mantuitoare, ca fii ai Bisericii, clerici si laici putem sa marturisim Adevarul, care este Hristos! Orice diplomatie cade in fata Adevarului!  
1. SE CREAZA CONFUZIE SI MULTI DINTRE ORTODOCSI VOR CREDE CA BISERICA ORTODOXA SI PAPISTASII AR FI O BISERICA, IN TIMP CE BISERICA ESTE UNA SI ANUME CEA ORTODOXA.
CEI CARE AU AFIRMAT TEORIA RAMURILOR SUNT ANATEMATIZATI DE SINODUL BISERICII RUSE DIN EXIL ANATEMA PRELUATA SI DE BISERICA RUSIEI SI PRIN URMARE DE BISERICA ORTODOXA IN PLENITUDINEA EI.  

Șarpele secretos

"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!". Facerea, 3.14

Din discotecă, direct în focul Gheenei

Tocmai ce-am aflat că Maria, fiica-mea, e o păcătoasă și sunt foarte îngrijorat, pentru că nu știu ce să fac să o salvez. Spun asta pentru că am dat din întâmplare peste un așa-numit "Ghid de spovedanie", scris de arhimandritul Ioachim Pârvulescu și care conține un capitol suculent destinat spovedaniei copiilor. Eu știu ce înseamnă asta, pentru că m-am spovedit în câteva rânduri. Sunt mai multe moduri de a te spovedi, dintre care cel mai interesant și mai lesnicios pentru duhovnic este un fel de alegere a păcatelor de pe listă. Mai precis, el are o listă lungă de păcate și te întreabă, pe rând, dacă le-ai comis, iar tu spui da sau nu. Așa că ajungi să dai răspunsuri la întrebări de tipul următor:

Emma Zeicescu, intre Marquez si Basescu

Unul din textele „subtiri” care au tot circulat pe net in ultimii ani, este o scrisoare atribuita lui Gabriel Garcia Marquez, care, se spune acolo, ar fi pe moarte si s-a gandit sa ne impartaseasca marea lui intelepciune acum, cat nu e prea tarziu. Pentru un iubitor de Marquez, este limpede, inca de la primele randuri, ca textul nu ii apartine scriitorului. Pur si simplu sunt niste insailari nu lipsite de sensibilitate, numai bune pentru a fi citite printre suspine de fetele batrane ale planetei si atat.

Istoria acestei mistificari este urmatoarea.

Vreau să mori!

"Nu mi-a plăcut şi nu-mi place gramatica, de multe ori mă încurc când scriu, nu pun doi de i unde trebuie, nu despart, scriu dintr-o bucată. Dar, cu greşeli gramaticale, pot să scriu ceva de nota 10 pentru literatură" 

Asta declară Tudor Sişu într-un inteviu pentru ziarul Gândul. Tudor Sişu este un cântăreț hip-hop, care a cântat în trupa „La Familia”, împreună cu alt individ, care-și zice Puya. Ce cântă acești oameni? Iată:

Domnisoarele sensibile si tepele

O amica din Targu Mures m-a cautat aseara tarziu pe mess ca sa ma intrebe ce sa faca: primise un mail de la firma S.C. Direct Office S.R.L, care a pus-o pe jar. Pur si simplu, era convinsa ca a castigat 20.000 lei, adica 200.000.000 lei vechi. O suma frumusica, oricui i-ar prinde bine (chiar si lui Tiriac, bani de buzunar).

M-am uitat pe net dupa firma asta si ce am gasit m-a ingrozit. Oamenii primesc mailuri, in care este scris asa: 

Draga domnule XYZ. Avem o veste foarte buna pentru dumneavoastra: Ca in fiecare an, pentru a ne recompensa clientii, organizam trimestrial remiteri de premii. Vestea buna, draga domnule XYZ, este ca ati fost nominalizat castigator la "Suma unica de remis: 20.000 lei". Este adevarat, nu e vorba de o greseala informatica. Nu va vine sa credeti? Intr-adevar, draga domnule XYZ pe numele dumneavoastra a fost emis un Borderou de Remitere, prin care puteti cere premiul de 20.000 lei.

Din 100 de oameni, sunt convins ca 90, citind acest text, capata convingerea ca au castigat 20.000 de lei. Nu-si bat capul, nu se intreaba "dar de ce s-a emis pe numele meu un "Borderou de Remitere" si nu un CEC?" Asa ca se grabesc sa trimita datele personale, conform urmatorulul paragraf din mail:

Final Countdown

Nu stiu cine m-a pus sa ma duc ieri la Selgros. N-am mai fost pe-acolo de multe luni, de obicei umplu cosul pe la Real, Metro sau Auchan. Ei bine, cu toate ca stiu clar ca preturile sunt tot alea, ca oferta e aceeasi, m-am dus la Selgros. Nu aveam de luat mare lucru, as fi putut foarte bine sa ma duc si la magazinul din colt, dar deh, mai frumos e la supermarket, ca au aer conditionat.

Absurdul desavarsit

Broasca mea testoasa - are si un nume, dar imi scapa acum - a ajuns sa manance aproape orice. Cand am luat-o, nu manca nimic. Apoi a inceput sa infulece rosii. Dupa o vreme, s-a dedulcit si la mere. Ei bine, acum cateva zile am prins-o tragand de o bucata de carnat oltenesc pe care nu-l mai putea manca Richi2.

Broasca in blidul lui Richi2

Sila de politica

Unul dintre cititorii blogului imi spune, pe Facebook, ca n-ar fi trebuit sa raman la taranisti. Dar ce-ar fi trebuit sa fac? Sa ma mut la alt partid? Pentru ce sa fi facut asa ceva? Ca sa ma lipesc de diverse pozitii prin administratie? Ca sa fac afaceri cu banii statului? Sau pentru ce altceva? 

Postul dulce

Mai nou (cel putin pentru mine), taranii din piata vand cirese "de post". Am intrebat ce vrea sa insemne asta si mi s-a explicat cu un zambet: fara viermi. Aha, m-am luminat, daca aveau viermi aveau carne. Foarte ingenios.

Cat priveste oferta generala de cirese, mi se pare ca e mult mai serioasa decat in alti ani. Numai ca toate sunt la fel, chiar daca pe unele scrie "de Lipova", pe altele "de Sag". Mari, carnoase si nu tocmai dulci. Tare ma tem ca e vreo noua inventie in materie de productie fortata, ca la merele alea care nu se strica nici in sase luni de zile. Am aflat de la un tip mai cherchelit ca toata lumea aduce aceste cirese de la Arad. Mai mult nu mi-a spus. 

Gasesti si cirese normale, dar foarte rar. Ele sunt mai mici, culoarea merge de la rosu inchis la portocaliu, dimensiunile variaza semnificativ. Alea sigur sunt de prin curtile vanzatorilor.

Congresul - fantomă

Astăzi, fostul și actualul meu partid, PNȚCD are un nou congres. Un congres - fantomă, cu spectre antebelice, lozinci găunoase și lamentații sinistre pe marginea a ceea ce am fost odată (și nu vom mai fi în vecii vecilor). Mult prea bătrânul Ion Diaconescu a ieșit din nou la rampă și a cerut ca toți țărăniștii, inclusiv cei excluși din partid, să participe la reconstrucție.

Gabriel Țepelea - emblemă a PNȚCD

Pierderea paradisului pierdut

Racoasa a fost, multa vreme, pentru Costica, paradisul pierdut. Pe unde a umblat, prin cate locuri a stat cu anii, intotdeauna a fost constient ca orice i s-ar intampla, oricat de rau ar cadea, ii va ramane, totusi, o salvare: satul lui. Totul era acolo: amintiri, rude, locuri, morminte, imagini. Tot, absolut tot. Si cat de bine e sa ai un asemenea loc - paradisul tau pierdut, care poate fi recuperat atunci cand nu mai ai nicio speranta...

Dar Costica a comis eroarea uriasa de a trece la fapte: s-a intors la Racoasa, asa ca a pierdut paradisul pierdut. Acum, daca-i e greu, nu mai are unde visa ca se va intoarce.

Povestea frumoasei Remedios din Macondo

Frumoasa Remedios a fost singura care a rămas imună la această epidemie bananieră. Ea se fixase într-o adolescenţă magnifică, tot mai refractară faţă de con­venţii, mai indiferentă faţă de răutăţi şi suspiciuni, fe­ricită într-o lume cu realităţi foarte simple şi pe potriva ei. Întrucât nu înţelegea pentru ce-şi complică femeile viaţa cu tot felul de corsete şi jupoane, îşi confecţionă o sutană largă din pânză groasă de cânepă pe care nu tre­buia decât să o tragă peste cap, şi rezolvă fără nici o altă formă de procedură problema îmbrăcăminţii, fără să se lipsească de impresia că este goală, care după felul ei de a vedea lucrurile era singura ţinută decentă pe care tre­buie să o ai acasă. O sâcâiră atât de mult ca să-şi taie pă­rul care-i cădea în valuri până la călcâie şi să-şi facă nişte conciuri prinse cu piepteni sau cozi cu panglici colo­rate, încât îşi rase pur şi simplu capul, iar din păr făcu peruci pentru sfinţi. Ceea ce era uimitor în instinctul ei simplificator era că, cu cât respingea mai tare moda în fa­voarea comodităţii şi convenţiile pentru a asculta numai de spontaneitate, cu atât mai tulburătoare părea frumuse­ţea ei incredibilă, şi mai provocatoare comportarea ei faţă de oameni. Când fiii colonelului Aureliano Buendía veniseră pentru prima oară la Macondo, Ursula îşi aminti că în vinele fiecăruia curge acelaşi sânge ca şi în cele ale strănepoatei ei, şi o groază pe care o crezuse uitată o făcu din nou să freamăte: "Deschide-ţi bine ochii, o preveni. Cu

Îngeri printre rafturi

Acum două zile, m-am dus la Auchan după mâncare clonată, procesată, injectată şi îngheţată - că doar n-o să merg să fur găini din curţile oamenilor, prin sate. Mergând eu cu coşul printre rafturi, m-a copleşit sentimentul insuportabil că nu există nimeni, nicăieri, care să ştie de mine, căruia să-i pese de mine, care să stea, altfel spus, cu ochiul aţintit asupra mea. Cu excepţia lui Dumnezeu, desigur. Mă gândeam că dacă ar fi să mă prăbuşesc la pământ, abia atunci un număr de oameni s-ar preocupa de mine: m-ar întreba unde mă doare, la cine să sune, poate unii m-ar stropi cu apă plată (Dorna sau Borsec - altceva n-aş suporta).

O spaimă a copilăriei

Printr-o întâmplare, am reuşit să găsesc scanate şi urcate undeva de un anonim, ilustraţiile din Muc cel Mic de Wilhelm Hauff - ediţia din 1962. Nu am cum să mai ştiu în ce an am citit eu cartea asta, însă pot să spun că ilustraţiile m-au îngrozit cumplit. Ceva în ele mi se părea atât de îngrozitor, încât de câte ori le priveam simţeam senzaţia aia teribilă pe care nu pot s-o descriu nicicum. După ani şi ani, când eram deja adolescent, am regăsit cartea şi am privit ilustraţiile: senzaţia a revenit, intactă.
Aseară târziu, am descărcat pozele şi le-am privit îndelung. Doamne, cât îmi sunt de familiare! Însă efectul acela, spaima de copil, a dispărut. N-aş sputea spune că mă lasă indiferent, e ceva care parcă stă să iasă, nu ştiu cum să mă exprim. Poate, dacă aş avea cartea tipărită, s-ar produce un declic şi aş redeveni copil. Nu sunt sigur că aş vrea aşa ceva. Mă gândesc, însă, că ar fi interesant să mă duc la un psiholog bun cu ilustraţiile astea şi să-l întreb: doctore, ce se ascunde aici?