Gărgărița

Ieri, după ce a venit de la şcoală, Maria a reuşit să găsească pe undeva prin casă o gărgăriţă. A venit cu ea la mine să mi-o arate şi apoi am avut o mică discuţie de ordin lexical, să zicem. „De ce zic oamenii gărgăriţă? Doar e buburuză!”, m-a întrebat. Iar eu i-am spus câteva chestii, atât cât mă pricep, despre dialecte. Dar eu ştiu ce o frământă: faptul că de când era mică, îi spun „buburuza lui tata” şi acum ar putea exista riscul să-i spun, dintr-odată, „gărgăriţa lui tata”. I-am sugerat să o ducă pe balcon, dar a preferat să o pună undeva în dormitor.

O viziune de copil

La hotelul asta unde mai avem de stat pana sambata, problema cea mai mare este a lui Richi. Seara in special, cand ies cu el, este complet dezorientat. Il iau cu lesa si il cobor de la etajul al doilea, apoi, in curte, ii dau drumul. Se duce prin toate cotloanele, dar nu iese in strada. Si, dupa ce-si face treburile, vine fara sa-l chem si sta sa-i pun lesa. Urcam asa, pe aceleasi scari, dar el nu poate sa recunoasca locurile. Totdeauna da sa intre pe culoarul de la I, incat trebuie sa-l trag pana intelege ca mai are de mers. Asta e treaba cu hotelurile de azi, facute cu copy-paste - un bichon nu se poate descurca prin ele.

O comparatie

Am tot spus aici ca nemtii par a nu fi ceea ce credem noi ca sunt. Fac si ei o gramada de chestii de tip romanesc, diferenta e ca le fac cand nu-i vede nimeni. Uite inca doua exemple:

Mici intamplari cu animale (18)

Miros de primejdie (3)

Un paznic de vînătoare din Munţii Sebeşului raportează o întîmplare ciudată.

Primul pospai de zăpadă s-a aşezat pe muntele nostru pe la mijlocul lui octombrie. Mi-am luat arma şi am plecat dis-de-dimineaţă, ca să citesc pe hîrtia curată ce s-a mai întîmplat prin terenul de vînătoare. Între alte urme, dau de una de jder, cu totul proaspătă. Cum ninsoarea se oprise abia înspre ziuă şi în urma jderului nu se vedea niciun fulg căzut după ce tre­cuse animalul, socotii că urma nu poate să fie mai veche decît de vreun ceas şi că urmărirea jderului nu m-ar abate prea mult de la drumul pe care mi l-am propus să-l fac.

Aiurelile lui Tariceanu

Duminica, Basescu a declarat la ProTV ca salariile bugetarilor ar trebui sa fie majorate cu 15%. Sigur ca imediat s-a auzit o furtuna de injuraturi sinistre trecand prin Antene, canale, bloguri, conturi de Facebook si pe oriunde se pot exprima cei loviti de reforma (in sensul ca nu-si mai pot umple ei conturile fara sa produca nimic, doar din combinatii cu mafiotii care sug de la buget).

Azi, vad ca a iesit la interval Tariceanu - omul care a dublat pensiile in mod iresponsabil inainte de a pleca de la putere. Iata ce zice el:

Faceti-va bine (76)

Crinul de pădure

Denumire ştiinţifică: Lilium martagon.

Prezentare. Crinul de pădure este o plantă perenă din familia liliaceelor, cu o tulpină erectă şi o înălţime de până la 1,50 metri. La bază, planta are un bulb ovoidal. Frunzele, înguste, alungite, sunt dispuse grupat, câte cinci – şase, spre mijlocul tulpinii. Crinul de pădure înfloreşte în lunile mai şi iunie. Florile sunt roz, roşii sau violete şi sunt pătate cu un roşu aprins. Fructul acestei plante este o capsulă ovoidală. Crinul de pădure creşte în locuri umbroase şi relativ umede, în pădurile de foioase. Pentru nevoi medicinale se recoltează florile şi bulbul, din care se fac cataplasme sau infuzie.

Întrebuinţări. Crinul de pădure are proprietăţi diuretice, emoliente, revulsive. Este întrebuinţat şi în tratamente privind reglarea ciclului menstrual şi a întregii activităţi a sistemului genital feminin.

 

Sea Life

Experienta de ieri, de la Sea Life, a fost fantastica. Mi-a fost dat sa vad peisaje subacvatice atat de minunate, incat am redevenit copil. Si acum simt nevoia sa iau un bloc de desen, niste creioane colorate si sa incerc sa reproduc incredibila lume a apelor.

Din pacare, nu ai voie sa folosesti blitz-ul cand faci poze, altminteri pestii se ascund si dureaza nu stiu cat pana ies din nou. Asa ca am facut poze normale, destul de bune in conditiile date, care insa nu pot reda intrutotul splendoarea acelor crampeie din viata subacvatica. Uite:

Bere, pizza și pitoni

Aseară, după Sea Life, ne-am dus să mâncăm ceva la un mic restaurant din Bad Nenndorf. Frumușel restaurant, elegant și cochet. Cred că o să mai dau pe-acolo. Berea bună, iar pizza delicioasă. Un amănunt: marginile pizzei erau doar puțin mai crocante decât restul aluatului, nu ca la noi, unde marginile sunt tari ca piatra și cei mai mulți preferă să le arunce. (Maria, dacă ar citi postul ăsta, ar zice: "Tata, dar pizza nu are margini, e rotundă. Poate vrei să zici marginea", iar eu i-aș răspunde că nu e rotundă, că dacă îi desenezi conturul pe o hârtie o să vezi că arată mai degrabă ca o linie frântă închisă).

Mockingbird

O vorba care este pe gustul meu a aparut brusc din viscerele Internet-ului: "Books are useless! I only ever read one book, “To Kill A Mockingbird,” and it gave me absolutely no insight on how to kill mockingbirds!" Am pus vorba asta, asignata lui Homer Simpson, si pe Facebook, dar a disparut de-acolo. Las' c-o pun pe blog, sper sa nu inchida astia Blogspot din cauza mea si a lui Homer.

Poze din ZOO

Ce mi-a placut la Zoo Hannover e ca proprietarii s-au straduit sa re-creeze imagini veridice ale unor timpuri si locuri de pe pamant, in ideea de a putea vedea animalele ca si cum ai fi fost in acele timpuri si locuri. Nu cred ca am ce sa povestesc mai mult, mai bine pun poze care vorbesc de la sine:

ZOO Hannover

Gradina zoologica din Hannover e una tare de tot. O sa mai povestesc eu despre ea, acum vreau sa pun doar niste poze - cateva din cele peste 100 pe care le-am facut. Avem abonament pentru un an, o sa ma duc cand o sa vreau si zau ca merita. Nu stiu daca exista si gradina botanica, dar daca o gasesc, imi fac si acolo abonament. Azi mergem la Sealife Hannover, unde sunt peste 160 de specii de animale marine. Cred ca e fabulos. Dar pana ma intorc de-acolo, uite poze de la ZOO:

Hotul striga "Hotii"!

Scriind eu despre Mircea Dinescu si modul in care ia bani fara sa dea pe la servici, timp in care improasca laturi asupra tuturor celor care fac la randu-le porcarii de acelasi gen, mi-am amintit de unele discutii in contradictoriu pe care le aveam cu mama in adolescenta. Incepusem sa fumez si ea imi tinea teorii despre cat e fumatul de nociv. Timp in care fuma cate doua pachete pe zi. Eu ii spuneam: "Daca vrei sa ma convingi, nu mai fuma nici tu". La care ea imi raspundea "Lasa-ma pe mine, eu am 45 de ani, tu insa esti copil, nu trebuie sa iti strici sanatatea". Mi se parea ca daca vrei sa fii credibil, trebuie sa dai exemplul personal atunci cand ii ceri cuiva sa faca sau sa nu faca un lucru.

Bani pe degeaba

Am dat peste un document foarte interesant: raspunsul oficial, semnat de presedintele CNSAS, Dragos Petrescu, la o cerere care i-a fost adresata de ziaristul Victor Roncea, privind prezenta lui Mircea Dinescu la sedintele CNSAS. Iata-l:

Faceti-va bine (75)

Creţușca

Denumire știinţifică: Filipendula ulmaria.

Prezentare. Creţușca este o plantă meliferă bine cunoscută de apicultori. Mierea obţinută de la florile acestei plante are calităţi terapeutice de excepţie. Creţușca este o erbacee perenă, din familia rozaceelor. Se dezvoltă destul de mult, ajungând până la 1,20 metri înălţime, tulpinile aeriene fiind răsfirate. Tulpina subpământeană, adică rizomul, este aproape pietroasă. Creţușca înflorește în lunile iulie și august, florile fiind, de obicei, albe, uneori având nuanţe spre galben. Planta preferă solul calcaros, crescând în zonele umede, mlaștini, iazuri, lacuri. Este răspândită mai ales în zona montană și submontană. Pentru practici medicinale se recoltează florile, rizomii, frunzele. Cel mai întrebuinţat preparat este infuzia.

Nemultumiri

Tot ieri am avut niscaiva treaba intr-un orasel pe nume Barsinghausen. Frumusel, vesel, dar plin de gunoaie. Pur si simplu nu am mai intalnit asa ceva de cand am fost la Napoli. Acolo, cel putin, se stia ca Mafia negocia cu administratia niste tarife, primarul nu se lasa, asa ca firmele de salubritate, contrulate de Mafie, nu mai ridicau gunoiul. Aici insa nu e nicio Mafie - sau, cel putin, nu e ca aia italiana. De ce am gasit tot centrul plin de gunoaie? Am aflat si raspunsul: greva celor din serviciile publice. Nu stiu ce revendicari au, dar stau si ma mir ca au vreunele. Nivelul de trai de-aici este cu mult peste cel din Romania, multe preturi fundamentale sunt mai mici, salariile sunt mult mai mari, toate functioneaza, dar ei intra in greva! Oare ce naiba i-o fi nemultumind?

Porcarioare nemtesti

Ieri, in Hannover, am intrat intr-un magazin cu numele "Discount". Toate erau mai scumpe, dar nu mai aveam timp sa caut, asa ca am luat de-acolo paine, apa si niste legume pentru supa. Marea surpriza nu a fost numele mincinos al magazinului, ci intrebarea pusa de grasana zambitoare si ochelarista de la Cassa: "aveti nevoie de bon"? Ei na, in buricul Germaniei, te intreaba daca iti trebuie bonul, exact ca in Turcia sau in Romania. 

Asadar, mare atentie pentru cei care calatoresc aici: nemtii fac aceleasi porcarioare pe care le fac si ai nostri. Acum vreo doi trei ani, la un supermarket, am luat mai multe chestii si ce sa vezi, la cassa a iesit totalul cam mare. Liliana facuse adunarile in minte si trebuia sa platim in jur de 150 de euro, dar ne-am pomenit ca ni se cer vreo 180. Diferenta era mare, asa ca ne-am uitat pe bon: tipa de la cassa trecuse niste pantalonasi de-ai Mariei de doua ori. I-am spus, a zis "sorry" si a refacut bonul. Ei, daca noi am fi platit 180, dupa ce plecam ea ar fi stornat frumos factura si ar fi emis alta, corecta, bagand 30 de euro in buzunar, pe care ar fi pretins ca i-a restituit clientului, adica noua.

Uitătura galeşă

Dintre membrii familiei Baz, cel mai mult o iubeste Richi pe Liliana. Apoi urmeaza Maria si, in sfarsit, eu. Mi se pare absolut firesc: Liliana e cea care l-a tuns, ingrijit, tzesalat, cocolosit etc, iar eu sunt singurul care l-a altoit, care a strigat la el si care l-a facut "carnat", "pishon", "purcel" etc. In consecinta, cand plec eu de-acasa, individul nu are nicio parere de rau. Cand pleaca Liliana insa...e dezastru, iar daca pleaca impreuna cu Maria e catastrofa. Iaca niste poze cu Richi uitandu-se galeş, din balcon, dupa Liliana si Maria care plecau cu masina:

Mici intamplari cu animale (17)

Miros de primejdie (2)

Un vînător francez, care şi-a purtat prin multe părţi puşca şi vrednicia, a vrut să cunoască şi raiul vînătoresc al Deltei noastre. A stat în Deltă vreo două săptămîni, vînînd, obser­vînd, şi s-a întors în Capitală încîntat. Cum era la începutul lui septembrie şi mai avea răgaz de cîteva zile, a poftit, fiind în „ţara cerbilor", să împuşte şi un cerb. În munte, cerbii încă nu începuseră mugetul, în schimb de pe acum mugeau în parcul de vînătoare Şarlota, de pe la Timişoara. De acolo nu putea scoate vreun trofeu de seamă, în comparaţie cu cele ale cerbilor carpatini, dar oaspele nici nu rîvnea la ceva extraordinar. Am fost rugat să-l însoţesc, să-i dau o mînă de ajutor, să mai fac şi pe tălmaciul.

Un om

Tot mergand eu in fiecare zi pana la Hannover cate 24 de kilometri, prin sate si orasele, mi-a sarit in ochi un lucru: lipsesc oamenii. Da, e ceva aparent neverosimil si cu toate astea e asa cum spun. Merg cu masina prin sate si parca as trece prin locuri unde a fost aruncata bomba cu hidrogen. Nu vezi pe nimeni decat in statiile de autobuz, in balconul casei, ori in masina parcata in fata curtii. Mai multe sunt animalele: cai, caprioare...

Acum doua zile veneam cu Maria de la scoala si sporovaiam. La un moment dat, numai ce-o aud ca striga: "Tati, uite-un om!" Nu glumesc, asa a strigat. M-am uitat si am vazut un tip care mergea pe o alee pierduta intr-un camp, indreptandu-se catre o padurice. Uite-o, am tras-o azi in poza, din mers:

Prin urmare, a observat si Maria lipsa oamenilor din peisaj. Ce chestie sinistra...

Despărțirea de Montessori

Vineri, înainte de a pleca spre Praga, am dat o fugă la școală, unde Maria își uitase mărțișoarele. Prilej numai bun de poze pentru colecție.