Directorul si cancelarul

Cum spuneam, pana la urma mi-a venit gandul cel bun in legatura cu traducerea povestilor mele. Mi-am spus asa: frate, ai incercat o multime de variante, n-a mers niciuna; ai apelat la prieteni si cunostinte, n-ai facut nimic; ai dat cartea si traducerea ambelor profesoare ale Mariei, n-au zis nimic; ia du-te du direct la Mr. Pearson, unul dintre directorii scolii - il cunosti, e un tip de soi, vorbeste engleza ca Sean Connery; pana la urma, incercarea moarte n-are, vezi ce zice, poate e de acord sa te ajute, poate nu, dar, vorba lui McMurphy, macar ai incercat. 

Iarba, ciorapii si sticlele de plastic

Am realizat, in sfarsit, de ce-mi vine atat de greu sa duc lucrurile pana la capat. Stiu acum de ce intotdeauna las cate ceva nefacut, un amanunt, ceva, uneori un fleac, dar care poate strica toata impresia. De multe ori o strica efectiv, cunosc cazuri destule. Sunt oameni care vad limpede ca ai tuns, sa zicem, iarba din curte si ca ai facut o capita de doi metri, dar inca si mai limpede vad ca pe langa gard au ramas niste fire netaiate. Pentru acest gen de oameni, exact firele alea ar fi fost cele mai importante, incat iti vine sa te intrebi: oare ar fi fost multumiti daca taiai doar acele fire si restul il lasai neatins? 

Ultravioletele lui Stalin

Copiii ăștia făceau tratament cu ultraviolete, în vremea lui Stalin, ca să compenseze lipsa luminii soarelui. Unii zic că asta se întâmpla doar în extremitatea nordică a URSS, unde pe timpul iernii nu era suficient soare. Alții vorbesc despre faptul că Stalin ar fi încercat să blocheze lumina soarelui, ca să se apere în acest fel de nu știu ce roboți aeropurtați trimiși de Hitler și care se deplasau pe bază de energie solară, drept pentru care copiii erau obligați să compenseze cu băi de ultraviolete. Dacă știe cineva care e realitatea și mă poate lumina, i-aș rămâne recunoscător.

O alegere

Exista de ceva vreme o campanie de potentare a calitatilor individuale dusa prin mesaje care iti cer sa te simti unic, extraordinar, puternic, plin de succes etc etc. E un fel de invitatie la autosugestie. Daca cineva isi spune non-stop ca este, sa zicem, neinfricat, pana la urma chiar se va comporta asa. Astfel de tehnici sunt cunoscute de mii de ani. 

Mici intamplari cu animale (134)

Pe prima zăpadă din toamna aceea tîrzie, cei doi paznici în­cercaţi au ocolit în zori şi au constatat prezenţa unui urs. Urmă mare, ieşită din hoinăreala de noapte, aceeaşi urmă intrată iarăşi în coasta rea cuprinsă în molidiş străvechi. Goana a dat greş. Ursul a ieşit pe un flanc, a scăpat fără împuşcătură şi s-a dus. Altă nădejde de urs nu aveam în ziua aceea. Ca să treacă vremea şi să-mi astîmpăr curiozitatea, m-am gîndit să cercetez locul unde a zăcut fiara. Lucrul era uşor, urma pe zăpadă limpede; paznicii m-au dus la aceea de astă-dimineaţă, lăsată de ursul care se întorcea acasă.

Faceti-va bine (215)

Orezul

Denumire ştiinţifică: Oryza sativa.

Prezentare. Orezul este o graminee anuală, mare iubitoare de umezeală. Tulpina plantei de orez este dreaptă, cilindrică, noduroasă – mai ales spre bază. La o anumită înălţime de la sol, această tulpină se ramifică. Înălţimea maximă a orezului din cultură este de 1,30 metri. Frunzele orezului sunt lungi, liniare, cu peri pe ele. Inflorescenţa este foarte dezvoltată – poate ajunge chiar şi la 30 cm lungime, fiind în formă de ciorchine. Florile apar în iulie şi august. Fructul de orez este o cariopsă. După cum se ştie, orezul este un aliment de bază pentru aproape jumătate din populaţia lumii. Fiind un aliment foarte hrănitor, orezul are şi o serie de proprietăţi medicinale. Pentru aplicaţii medicinale se prepară apă de orez, mucilagii de orez, decoct, orez fiert.

Aventurile lui Tom Sawyer (28)

Venise şi ziua de marţi, se lăsă şi seara. Târguşorul St. Petersburg tot cufundat în jale zăcea. Copiii pierduţi nu fuseseră găsiţi. Oamenii se rugaseră pentru ei din toată inima, şi cu preotul în biserică şi singuri acasă. Dar de la peşteră tot nu sosea nici o veste bună. Cei mai mulţi dintre târgoveţi încetaseră căutatul şi-şi reluaseră îndeletnicirile obişnuite, spunând că era limpede că cei doi copii nu vor fi găsiţi niciodată. Doamna Thatcher căzuse greu bolnavă şi aproape toată vremea aiura. Lumea spunea că ţi se rupea inima văzând-o cum îşi cheamă copilul, cum înalţă capul de pe pernă şi ascultă aşa în neştire, câte un minut întreg, pentru ca apoi să cadă iar obosită în culcuş, gemând. Mătuşa Polly se cufundase într-o posomorâre statornică şi părul ei cărunt aproape că albise de tot. În noaptea de marţi spre miercuri, locuitorii târgului merseră la culcare mâhniţi şi fără de nădejde.

Din povestile lui O. Henry (14)

Jeff Peters în chip de magnet personal

Jeff Peters fusese antrenat în atîtea proiecte de a face bani cîte reţete există pentru gătitul orezului în Charles­ton, Carolina de Sud.

Cel mai mult îmi place să-l ascult cum povesteşte des­pre zilele de început cînd vindea frecţii şi sirop de tuse la colţul străzii, abia trăind de pe o zi pe alta, împuşcînd francul.

— Am ajuns o dată în Fisher Hill din Arkansaw, în­cepu el, în costum din piele de cerb, mocasini, păr lung şi un diamant de treizeci de carate pe care le-am luat de la un actor din Texarkana. Nu ştiu la ce îi trebuia cuţitul de buzunar cu care am făcut schimbul.

O veche cartulie pentru copii

Tarzan of the apes (12)

Raţiunea umană        

În tribul lui Tarzan se găsea un membru care-i punea autoritatea la îndoială şi anume Terkoz, fiul lui Tublat, dar acesta se temea atît de mult de ascuţişul cuţitului şi de săgeţile mortale ale noului stăpîn, încît se mărginea să-şi manifeste obiecţiile prin nesupuneri mărunte şi atitudini sîcîitoare. Totuşi Tarzan ştia că Terkoz pîndea un prilej ca să-i smulgă, prin cine ştie ce neaşteptat act de trădare, domnia, aşa că era mereu cu ochii în patru spre a nu fi luat prin surprindere.

Noile aventuri ale traducerii cartii mele de povesti

Dupa ce am constatat ca nu prea sunt sanse ca prietenii de pe net sa-mi dea o mana de ajutor la traducere, asa cum am scris aici, aici si aici, mi-a venit o noua idee. Am luat din biblioteca o carte scrisa de un american, m-am uitat cine a tradus-o, am cautat numele persoanei pe internet si am gasit-o: are cont de Facebook, lucru foarte bun. I-am scris, i-am spus ce vreau si am asteptat. Dupa o zi, mi-a raspuns. Ii pare rau - zicea, dar e prinsa in mai multe proiecte si nu se poate apuca de al meu. Dar imi poate da adresa de mail si telefonul unei prietene, care e la fel de profesionista si care, din cate stie, nu are, in aceasta perioada, un program atat de incarcat. Bun, i-am multumit frumos si am cautat-o pe doamna cealalta.

De la Avraam la Zara

Există un fel de a te ruga la Dumnezeu care mie mi se pare pur și simplu exagerat. Uite un exemplu:

„Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob și al seminției lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut și slăvit, înaintea Căruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși. Nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutățile oamenilor.”  

Povestiri scurte si incredibile ale lui Tolstoi(2)

Filipok

Era odată un băieţel pe care îl chema Filip. Intr-o zi văzu copiii îndreptîndu-se spre şcoală. Filip îşi luă căciula şi vru să se ducă şi el cu ei. Dar maică-sa îl întrebă:

—      Încotro te duci, Filipok?

—     La şcoală.

—     Eşti încă mic şi nu poţi să te duci! Şi mama îl opri acasă.

Toţi copiii erau duşi la şcoală. Tata a plecat încă de dimineaţă la pădure, iar mama s-a dus să lucreze cu ziua. Au rămas acasă numai Filipok şi bunica sus pe cuptor. Lui Filipok i s-a urît să stea singur. Şi cînd bunica a adormit, el s-a apucat să-şi caute căciula. Pe-a lui n-a găsit-o şi a luat una veche de-a lui taică-său; pe urmă a plecat la şcoală.

Unghiuri

In 1939, pe 5 februarie, a murit Gheorghe Titeica. In urma lui a ramas cate ceva: Gazeta Matematica, plus celebra culegere despre care am mai scris aici. Iata prima pagina din culegere, cu probleme referitoare la unghiuri:

Artificii de logica

Noua problema care afecteaza grav imaginea Romaniei in exterior este prezenta in guvern a unor cercetati penal pentru fapte grave de coruptie. De fapt nu prezenta, ci mentinerea lor acolo de catre primul ministru.

Smecheria prin care incearca Ponta sa ne convinga de faptul ca Fenechiu trebuie sa ramana in fotoliul de ministru este una penibila. Anume: daca justitia il va gasi vinovat pe Fenechiu, el va fi dat afara din guvern. Daca-l va gasi nevinovat, individul va ramane ministru. Simplu, nu-i asa? Practic, aici avem o fortare a principiului care spune ca pana ce un om a fost gasit vinovat, el este nevinovat. 

O poveste olandeza a lui Tudor Octavian

Istoria unui nasture

Avînd norocul să fie trimis într-o delegaţie comercială în Olanda, un inginer din Bucureşti îşi cumpără un costum nou, la doi nasturi.

Asta se întîmplă în 1982.

În prima zi la Haga, omul pierde un nasture şi, pînă seara, se simte prost atît la tratative, cît şi la cina de afaceri, socotind că se observă lipsa nasturelui. La douăsprezece noaptea, cînd să se urce în liftul hotelului unde fusese cazat, vede într-un colţ nasturele.

Fugitul lui Garleanu

Fugitul

Aduşi în odaie, de către aghiotant, rămân amândoi în faţa ofiţerului de serviciu. Bătrâna e mărunţică, plecată puţin de şale; de sub bariz de-abia i se zăreşte faţa suptă. Îşi are sumăieşul pe umeri; mâinile şi le ţine una deasupra celeilalte.

Băietanul e înalt, bine legat, dar cam galben la faţă. E îmbrăcat într-un cojoc cu lâna miţoasă întoarsă în afară. Îşi tot trece căciula dintr-o mână într-alta.

După un răstimp, vin lângă masa de după care sublocotenentul îi priveşte. Flăcăul pleacă în jos capul şi spune:

— Eu sunt Vasile al Lixandrei.

Faceti-va bine (214)

Oreşniţa

Denumire ştiinţifică: Lathyrus tuberosus.

Prezentare. Oreşniţa este o plantă perenă, erbacee, aparţinătoare de familia leguminoaselor. Este originară din Orient. Creşte în flora spontană, de la câmpie şi până la munte.  Rădăcina oreşniţei este îngroşată, iar rizomul este dezvoltat şi prezintă, la rându-i, îngroşări tuberculiforme. Unele dintre aceste îngroşări sunt mari cât alunele. Tulpina, cu muchii, este agăţătoare şi are o lungime de maximum un metru. În vârful frunzelor se găsesc cârceii. Florile au o culoare roşu intens, sunt plăcut mirositoare şi se dezvoltă pe toată perioada verii, fiind melifere. Fructul de oreşniţă este o păstaie. Valoare medicinală şi alimentară au rizomii, tuberculii şi rădăcinile.

Aventurile lui Tom Sawyer (27)

Să vedem acum ce au făcut în excursie Tom şi Becky. Au umblat împreună cu ceilalţi pe sub bolţile întunecoase, privind minunile cunoscute ale peşterii, minuni botezate cu nume destul de pompoase: "Salonul", "Catedrala", "Palatul lui Aladin" şi aşa mai departe. Apoi începuse joaca de-a v-aţi ascunselea, la care au luat parte cu însufleţire. În cele din urmă, Tom şi Becky se cam săturaseră de zbenguială şi au pornit la plimbare de-a lungul unei galerii întortocheate. Ţineau lumânările sus, silindu-se să citească păienjenişul încâlcit de nume, date, adrese poştale şi cugetări, zugrăvite ca o frescă, în fum de lumânare, pe pereţii stâncoşi. Tot hoinărind şi flecărind între ei, aproape nici n-au băgat de seamă că ajunseseră într-o parte a peşterii în care pereţii nu mai erau mâzgăliţi. Se iscăliră cu fum sub un pervaz de piatră care ieşea din perete şi merseră înainte. Curând ajunseră într-un loc unde un firicel de apă calcaroasă, picurând peste o treaptă, alcătuise de-a lungul erelor o Niagară dantelată şi creaţă, din piatră lucie şi nepieritoare.

David Chambon