Abia se lumina
de ziuă cînd Bonifaciu se trezi din somn şi observă că grajdul se umpluse de
frunze. Se ridică încet de la locul lui, dar se împiedică de o frunză de plop
pe care scria cu litere roşii: Trecerea oprită.
Se dădu înapoi
prudent. Curiozitatea însă îi creştea cu fiecare clipă şi, neputînd rezista
ispitei, merse înainte. Văzu că pe toate frunzele erau scrise diferite cuvinte.
Începu să citească:
„PATRU o vor lua la dreapta şi li se va
face părul măciucă".
„CINCI o vor lua drept înainte şi li se
vor străpezi dinţii".
„PATRU o vor lua la stînga şi vor simţi un
nod în gît“.