- Oamenii, zise
micul prinţ, se înfundă în trenurile lor rapide, dar nu mai ştiu nici ei ce
caută. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo.
Şi adăugă:
- Nu merită
atâta osteneală...
Fântâna pe care
o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. Fântânile sahariene
sunt nişte simple gropi săpate în nisip. A noastră era aidoma unei fântâni de
ţară. Prin părţile acelea însă nu se afla niciun sat, iar mie mi se părea că
visez.
- Ciudat, îi
spusei micului prinţ, sunt toate gata pregătite: scripetele, ciutura şi
funia...