Sunt cunoscute multe cazuri de
dădăcire a puilor de unele mame vitrege din neamuri străine. Căţele şi pisici
alăptează iepuraşi, pui de jder şi alţi orfani, capra de casă e bucuroasă de
iedul căprioarei. De multe ori m-am gîndit curn e cu putinţă ca o copoaică să
alăpteze un pui de iepure. În loc să-l înşface şi să-l ucidă, cum face cu
iepurii din pădure, pe „al ei" îl îngrijeşte şi îl apără. Oricum, ea îşi
dă seama că iepurele, cu forma şi cu mirosul lui, nu poate să fie puiul ei. Cum
se răsfrînge instinctul de mamă asupra unui pui din neam străin şi cum poate el
să copleşească celălalt instinct, al uciderii pentru hrană, care e la temelia
firii unei mame-copoaice?
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
miercuri, 11 decembrie 2013
Faceti-va bine (311)
Tătăneasa
Denumire ştiinţifică: Symphytum
officinalis.
Denumiri populare: tătăneaţă, barba
tatei, iarbă întăritoare.
Prezentare. Tătăneasa
este o plantă
erbacee dezvoltată, aparţinând
familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De
fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. Frunzele sunt
mari şi alungite, suprafaţa lor
fiind aspră. Florile
au culoarea roşie
spre violaceu.
marți, 10 decembrie 2013
Halal justiție!
De multe ori spun oamenii că s-au săturat de justiție, de paragrafe, de chichițe, de interpretări și, mai cu seamă, de avocați. Motivele lor sunt întemeiate, pentru că justiția pare a fi îndreptată mai ales către scoaterea basma curată a infractorilor decât către restaurarea dreptății. Exista nenumărate cazuri în care infractori periculoși sunt eliberați pe motive procedurale: ba că nu au fost citați corect, ba că nu stiu ce articolaș pe baza căruia au fost umflați nu e constituțional, ba că faptele s-au prescris și câte și mai câte. Este o adevărată frenezie a eliberărilor pe baza interpretării (și de multe ori a răstălmăcirii) legilor, care lasă liberi printre noi indivizi care au furat, au jefuit, au bătut, au omorât.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Inalta aventura (10)
Tabăra a noua
M-am trezit cu sentimentul că se
întîmplase ceva rău. Mi-a trebuit doar o clipă ca să-mi dau seama că se făcuse
o linişte de mormînt; vîntul încetase brusc pentru o clipă. Apoi l-am auzit din
nou apropiindu-se ca un tren expres care iese dintr-un tunel. Cortul începu să
se clatine şi să se zgîlţîie din nou ca şi pînă atunci. Dar faptul că vîntul se
oprise, chiar şi pentru o clipă numai, ne-a dat prima rază de speranţă de cînd
eram pe Şaua-de-Sud.
Vizita de sex contrar
Astazi este o zi istorica pentru mine. La Maria a sosit in vizita unul dintre colegii ei! Singur-singurel. Nu ma intereseaza cine e, cum il cheama, cine-i sunt parintii, cum invata, ce inaltime are, daca e timid, nu-mi pasa daca vorbeste corect in vreo limba, ori daca ii place sa poarte fular. Vorba cantecului: nu-mi pasa de nimic, cu o exceptie - faptul ca a venit in vizita la Maria. Sau, mai bine zis, ca Maria l-a invitat.
Poate o sa explic candva de ce-mi pasa atat de mult de un lucru aparent banal. Sau poate n-o sa explic, pentru ca ma gandesc ca oricine dintre cei care citeste aici si are sau a avut copii adolescenti a simtit la fel cand copilul lui a invitat acasa pe cineva de sex contrar (daca-mi este permis sa ma exprim in acest mod). In orice caz, pentru mine e o zi istorica.
Efectul Tom si Jerry
In sfarsit am inteles de ce continua sa
existe oameni care nu ar pregeta sa-l jupoaie de viu pe Basescu si ar
faca asta cu atata grija, incat operatiunea sa dureze saptamani intregi.
Sincer, m-am gandit ca dupa ce o sa preia uselistii puterea si romanii o
sa vada ca nu sunt decat o banda de talhari, mai rea inca decat banda
lui Nastase, mi-am inchipuit, cum ziceam, ca lumea o sa dea cu ei de
pamant. Cu toate aste, iata, USL sta extrem de bine in sondaje, cumva
contra naturii. Si cum pentru toate lucrurile trebuie sa existe o
explicatie si cum intotdeauna, fara exceptie, asupra oricarui fapt
exista cel putin doua interpretari distincte, romanii au de ales si aici
intre mai multe puncte de vedere.
Urcând pe Schiori
Era întuneric, ningea şi doar două becuri erau aprinse pe stâlpi, suficient cât să văd pe unde merg. Urcam pe Strada Schiorilor din Sinaia şi, la un metru în urmă, venea fostul meu coleg de generală Costaș, care peste ani avea să primească supranumele “Putere”. Eram bine îmbrăcat, nu îmi era frig, doar fulgii mă cam deranjau, mari şi apoşi ca niciodată. De sus, din Furnica, veneau oameni veseli, care se duceau în oraş. Cu mulţi mă salutam, pentru că aşa-i în oraşul mic, îi ştii pe cei mai mulţi şi ei te ştiu pe ţine.
vineri, 6 decembrie 2013
Trei milenii de umor (36)
Luchian era nervos în timpul
lucrului. Într-o zi l-a văzut pe un elev de-al său cu o ţigară în mînă şi l-a întrebat:
—
Ce vrei să faci
cu această stranie pensulă?
Tînărul nu şi-a pierdut cumpătul şi a
răspuns:
—
Să pictez nori,
maestre!
Faceti-va bine (310)
Teiul
Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.
Denumiri populare: teiul argintiu,
teiul alb, teiul văratic.
Prezentare. Teiul alb este un arbore
înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-roşietică, fiind
uşor şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate. Florile,
alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment
excepţional. Teiul creşte în păduri, în grădini, în parcuri, ca arbore de ornament
pe aliniamentul străzilor şi şoselelor, pretutindeni în zonele de câmpie şi de deal.
Mici intamplari cu animale (178)
Familii de randunele
Perechea de rîndunele de sub streaşina casei unde
locuiam a scos primul rînd de pui. S-au trudit greu pînă i-au crescut şi,
într-o bună zi, i-am văzut pe toţi şase puii înşiraţi pe sîrma conductei
electrice. In curînd au învăţat măiestria zborului şi abia mai primeau hrană de
la bătrîni. Aceştia nici nu le mai puteau purta de grijă: îndată au început al
doilea cuib, cu ouşoare, cu clocit, cu alţi pui golaşi şi urîţi care cereau
necontenit de mîncare. Bătrînii cărau toată ziua gîzele pe care le prindeau în
zbor, dar... cum e asta? Uneori vin la cuib cu hrană pentru pui trei, chiar
patru rîndunele şi hrănesc. Părinţii sunt numai doi, iar hrănitorii mai mulţi!
Apoi am desluşit că unele dintre rîndunelele acestea au haina mată, iar furca
cozii cu mult mai scurtă: erau pui din cuibul dintîi. Adică luau parte la truda
părinţilor în creşterea rîndului al doilea, al fraţilor din cuibul al doilea.
Pînă au luat aripi şi fraţii mai mici veneau cu hrană cei vîrstnici, apoi s-au
învăluit toţi în stolul care începuse să se formeze în pragul călătoriei celei
lungi.
Imparatia oglinzilor strambe (4)
În care
Olga şi Aglo nimeresc în bucătăria palatului
Cerul era spuzit de stele cînd Olga şi Aglo ajunseră
în faţa palatului. Înăuntru, în sălile vaste, ardeau zeci de policandre, şi
lumina lor, oglindindu-se în pereţii şi în gemurile de cristal, părea un şuvoi
revărsat în care străluceau toate culorile curcubeului. Dincolo de zidul
palatului se auzea clipocind apa havuzurilor, iar în copaci răsuna cîntecul vrăjit al unor păsări nevăzute.
Sinuciderea și gradul de ocupare al Iadului
Dacă încerci să-ți pupi cotul (nu contează că e stângul sau dreptul), o să constați că nu reușești nicicum. Singura variantă, în caz că vrei cu tot dinadinsul, ar fi să-ți tai brațul. Dar presupun că dacă ai face-o, după aia n-ai mai fi în stare de nimic din cauza durerii și a slăbiciunii. Și oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sănătoși mintal.
miercuri, 4 decembrie 2013
Inalta aventura (9)
Şaua de sud
Alergam disperat să-mi salvez viaţa!
Aruncîndu-mă de pe un bloc de gheaţă pe altul şi sărind ca un nebun crevasă
după crevasa, căutam să scap de un morman înspăimîntător de gheaţă care se
prăvălea pe urmele mele. Dar oricît căutam să scap, mormanul se apropia tot mai
mult. Deodată, o crevasă uriaşă se căscă drept în faţa mea! Eram prins!
Ingrozit, privii înapoi spre grămada de sfărîmături de gheaţă care se îndrepta
ameninţătoare spre mine...
Creștinii conjuncturali
Aşa cum, desigur, era de aşteptat într-o ţară ca a noastră, scandalul legat de moartea prin sfâşiere de către câini a unui copil din Bucureşti nu i-a creat primarului Oprescu niciun fel de problemă. Bătrânul Golan Miştocar e tot acolo, îşi vede mai departe netulburat de ale lui, câinii sunt în continuare pe străzi, firmele prietenilor de familie ai trăgătorului de autostrăzi suspendate au în continuare activitate profitabilă, activiştii nu mai activează sau o fac la ei acasă etc etc etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu are nicio vină pentru că un copil a murit. Ba da, pardon - de vină este însuşi copilul. Punct.
Sfidarea
Nu știu de ce trebuie neapărat ca indivizii care fac munci mizerabile să-ți întoarcă rânjete sfidătoare când treci pe lângă ei și îi privești. Mie mi se întâmplă des să merg dimineața prin locuri unde anumiți indivizi, în special negri, curăță mizeria produsă în timpul nopții. Și neapărat, dacă mă uit la ei, trebuie să-mi arunce niște privizi pline de obrăznicie, de parcă i-aș fi jignit cu ceva. Cu cât face omul o muncă mai scârboasă, cu atât se uită mai sfidător la cei care trec prin preajmă. Asta arată că nici pe departe nu s-a ajuns la performanța ca munca să fie privită ca o activitate care te umple de noblețe. Altfel, orice persoană care face o muncă mizerabilă, ar zice cam așa: „este adevărat că eu golesc tomberoane și râcâi găinaţul de pe caldarâm, în vreme ce tu lucrezi la birou, în fața unui computer, dar și ce fac eu și ce faci tu tot muncă se cheamă și tot bani se câștigă de pe urma ambelor". În loc de asta, ăla cu găinaţul îți aruncă niște rânjete atât de fioroase, încât n-ai cum să nu te gândești că dacă te-ar prinde la înghesuială numai bine nu ți-ar fi.
marți, 3 decembrie 2013
Faceti-va bine (309)
Tătăneasa
Denumire
ştiinţifică: Symphytum officinale.
Denumiri
populare:
tătăneaţă, barba tatei, iarbă întăritoare.
Prezentare. Tătăneasa
este o plantă
erbacee dezvoltată, aparţinând
familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea
puternică de peri.
Trei milenii de umor (35)
Renoir împlinise respectabila vîrstă de şapte decenii şi a fost vizitat
de amicul său, Aristide Maillol. Discutînd despre artă, vizitatorul, care avea
pe atunci cincizeci de ani, a spus:
—
Visul visurilor mele este să modelez o fată între
şaisprezece şi douăzeci de ani, aşa cum mi-o închipui eu.
—
Ţelul meu, a răspuns Renoir, a fost mereu altul: cum
aş putea picta un şervet alb...
Imparatia oglinzilor strambe (3)
În care Olga face
o plimbare prin oraşul de poveste şi se convinge că nu tot ce străluceşte e aur
Cele doua fetiţe ajunseră pe culmea dealului, de pe care se deschidea o
privelişte minunată. De aici pornea o scară uriaşă de sticlă, iar jos, la
capătul ei, se întindea oraşul. Era un oraş cu clădiri făurite din sticlă
multicoloră, cu nenumărate turnuri în care razele de soare se răsfrîngeau ca o
văpaie şi-ţi luau ochii.
Ţinîndu-se de mînă, Olga
şi Aglo începură să coboare scara. Treptele sunau ca nişte strune sub
picioarele lor. De o parte şi de alta, scara era străjuită de oglinzi imense.
Privind într-una din ele, Olga văzu două fetiţe foarte grase şi îndesate.
Header
Am schimbat headerul blogului. M-am luptat ceva sa gasesc toate instrumentele necesare, dar pana la urma i-am dat de capat. Pentru cine e interesat, recomand doua site-uri care te pot ajuta sa faci adevarate minuni cu pozele tale, cu conditia sa ai rabdare si bunavointa:
http://www.picmonkey.com/
http://pixlr.com/
Mici intamplari cu animale (177)
Pui de raţă paraşutaţi
In terenul
pe care vînam se găseşte un lac cu păpuriş şi cu ochiuri ascunse. Clocesc multe
raţe sălbatice aici, fiind un loc de pace. Intr-o dimineaţă am băgat de seamă
că o pereche de raţe mari (Anas platyrhyncha) a ocupat un cuib de cioară părăsit,
care era clădit într-un salcîm, la o înălţime de cinci-şase metri. Salcîmul era
la marginea apei, la cîţiva paşi de aceasta. Trecînd pe acolo şi oprindu-mă, am
observat cu multă plăcere cum perechea de raţe şi-a dres cuibul după pofta
specială răţească, cum venea şi pleca, pe urmă cum clocea, văzîndu-se doar
ciocul lat deasupra marginii cuibului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)