A doua
zi caravana
călători mai departe, fără piedici, şi după ce făcură din nou
popas, Selim, străinul, grăi astfel
către Muley,
cel mai tînăr dintre neguţători:
— Deşi eşti cel
mai nevîrstnic dintre noi, eşti totdeauna voios şi de bună
seamă că te
pricepi să ne istoriseşti o snoavă cu tîlc.
Povesteşte-ne-o,
ca să ne mai răcorim puţin după arşiţa zilei.