Excesul de corectitudine

Exista persoane a caror problema este excesul de corectitudine. Ceea ce au inteles ele din functionarea democratiei este ca oricine are dreptul sa aiba orice parere cata vreme nu incalca vreo lege. Spre exemplu, oricine e liber sa exprime opinia ca PSD este un partid de gentlemani care slujesc principii morale. Insa cine doreste, poate sustine linistit ca PSD e un partid de mafioti pusi pe furat. Oamenii despre care vorbesc, se revolta atunci cand unul ca Beligan este pus la colt pentru sustinerea publica a lui Ponta. Cum adica - intreaba ei - marele actor nu are si el dreptul la opinie? Apoi aduc argumentul suprem: "Adica e OK ca Rebengiuc să-l susțină pe Iohannis, dar e de căcat ca Beligan să-l susțină pe Ponta?"

La canton

La micul canton surpat dintre dealuri,

unde pe zi opreşte-un singur tren,

tăcut aşteaptă, rumegând finaluri,

bătrânul cal cu potcoave de-arsen.

Ponta iese

Ati vazut-o pe femeia asta? Nu inca? Uitati-va, o sa intelegeti mai bine ce se intampla in Romania. Pur si simplu, fiind intrebata cu cine voteaza, ea raspunde obsesiv "Ponta iese". De ce iese? Pentru ca e om de treaba, pentru ca celalalt vrea sa ne vanda la nemti si face razboi. Imi dau seama ca daca as sta in fata ei si as incerca sa am un dialog as esua rapid. Cu astfel de oameni nu se poate comunica. Ii spui "Ponta e hot", ea raspunde zambind "nu, nu e hot, astalalt e hot, cand a cazut guvernul in 1990, el a pus mana pe toata averea lui Nicu Ceausescu". Poti sa ai replica la asa ceva? Ii spui "e un plagiator", ea devine serioasa si zice "nu, el e om destept".

Prabusirea unui idol

In adolescenta am fost un cititor asiduu. Citeam cam tot ce-mi cadea in mana. Luam carti pe sub mana de la librareasa lui tata, cotrobaiam prin imensa biblioteca stransa de mama si citeam. Visul meu era sa devin scriitor. Nici nu-mi imaginam ca vor veni vremuri ca cele de azi cand absolut oricine doreste va scrie carti si le va publica online. Scriitorul era o fiinta mai presus de oamenii obisnuiti. Nici nu cutezam sa-mi inchipui ca as putea sta de vorba face to face cu Gunter Grass ori  cu Ken Kesey. Cumva mi se parea ca astfel de oameni nu au o viata ca a noastra, nu ies din case, nu merg sa cumpere paine, nu, ei doar scriu. Mai pe scurt, scriitorii erau niste zei, ascunsi pentru eternitate in muntele lor inaccesibil.

Despre Milică Înfrântul

A urcat pe creasta valului cu spirjinul lui Corneliu Coposu care, din rațiuni ce merită discutate separat, l-a preferat lui N. Manolescu drept candidat al Convenției Democratice Române. Ajuns președinte în 1996, a susținut o politică externă remarcabilă, pro-NATO, pro-Vest. În plan intern, a fost o teribilă deziluzie pentru cei care îl susținuseră și votaseră. A cedat psihic, s-a retras din cursa pentru realegere, a anunțat că „a fost învins de structuri”. Ca președinte, nu a făcut mai nimic pentru decomunizarea țării. În anii președinției lui Traian Băsescu, omul a devenit tot mai acru și agresiv.

Sunt roman si votez Ponta

Orice as face, nu pot sa nu mai fiu roman. Renunt la cetatenie? Vorbesc alta limba? Locuiesc in alta tara? Tot roman o sa fiu. Asa ca nu am cum sa nu-mi asum rezultatul unui vot democratic. Daca romanii voteaza Ponta, asta e. O sa pot fi banuit ca si eu am votat Ponta. Pentru ca votul e secret, asa ca oricat as sustine ca am votat Macovei in primul tur, nu voi putea dovedi. Iar daca pe 16 noiembrie o sa iasa Ponta, va trebui sa ma resemnez si sa accept sa ma arate cine doreste cu degetul: tu esti din tara aia unde oamenii au votat Ponta; voi, romanii, ati votat Ponta.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (22)

Dacă cineva a ajuns în starea de vătămare, nu mai are altă variantă decât sinuciderea. Lui, acest lucru i se pare absolut limpede, dincolo de orice îndoială. Dar ceilalţi ar putea să nu înţeleagă ce se întâmplă. Ei l-ar putea întreba pe cel vătămat: “Omule, este în regulă, ai descoperit că viaţa nu are sens, dar de ce asta trebuie să te determine să te sinucizi? Nu poţi să bei un pahar de vin şi dacă viaţa nu are sens? Nu poţi să stai si să priveşti marea, sau să te uiţi la un film?” 

Icoane rusesti

Blestem pentru absenţii de la vot

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
la beregăţi să-i mursece coiotul

şi-n fund de iad să stea cât mai curând
românii care nu-şi exprimă votul!

Intamplari din Padurea Verde (2)

Capcaunul Cumsecade spune din nou adevarul

Obiectivitate şi relativism

Constat că piaţa ideilor e, la toate nivelele, invadată de o inflaţie relativistă care se ia drept „obiectivitate“. E rău Ponta? Nu zic nu, dar nici Iohannis nu e mai breaz. Pesedeul e plin de mafioţi? Ce vorbeşti?! Da’ pedeliştii cum or fi? E defectă Elena Udrea? Dar lasă că nici cu Monica Macovei nu mi-e ruşine! E Tăriceanu mai „prostănac“ decît chiar Geoană? O fi, dar nici Blaga nu e chiar atît de diferit de Băsescu! Mai departe: au greşit ruşii că au forţat frontierele Ucrainei? Să fim „obiectivi“: americanii ce-au căutat în Irak? S-a băgat Putin peste georgieni? Păi, Obama nu s-a băgat peste sirieni? Ş.a.m.d. Un demon al entropiei, al unei omogenizări „analitice“ – din care rezultă că nimeni nu are, de fapt, dreptate, că nimeni nu e mai „legitim“ decît ceilalţi, ba chiar că cei care se cred mai „legitimi“ sînt tot nelegitimi, ba chiar niţeluş mai puţin legitimi decît cealaltă „tabără“ – invadează judecata „echidistanţilor“ şi se recomandă drept „obiectivitate“.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (21)

Când îţi pui pentru prima dată întrebarea dacă viaţa are sens, răspunsul tău va fi, aproape sigur “da, are, doar că eu încă nu l-am găsit”. Numai că siguranţa asta nu se bazează pe nimic. Te poţi întreba: “dar în fond ce mă face pe mine să cred că viaţa are sens?” şi atunci o să vezi că începi să dai din colţ în colţ, pentru că nu ai cum să răspunzi la această întrebare. Aşa începe vătămarea. Ca să nu o păţeşti, idealul este să nu-ţi pui niciodată întrebarea asta. Iar dacă ajungi să ţi-o pui, totuşi, trebuie să te mulţumeşti cu un răspuns simplist şi incomplet. Calea sigură către vătămare este tenacitatea. A te întreba mereu şi mereu, a nu fi mulţumit cu niciun răspuns şi a căuta mereu altul, care să te satisfacă, va sfârşi prin a te face să primeşti revelaţia: sensul nu există.

P22

Prefacerea

Adevărat, adevărat zic ţie

că vine o dimineaţă când gunoiul

din găleata de sub chiuvetă

o să miroasă a scorţişoară

şi a miresme de Liban.

Prin satul european Lăpugiu

Despre sinucidere si lipsa unui sens (20)

După cum am spus, cel vătămat nu trebuie să caute cauza vătămării în ceilalţi. Nimeni nu e vinovat pentru vătămarea lui. El se poate gândi, cel mult, la anumite persoane care ar fi putut să fie altfel şi atunci asta l-ar fi împiedicat să descopere lipsa sensului. In general, astfel de persoane sunt părinţii, partenerii de viaţă, copiii. 

Decalogul casierului

Vazut de mine, la Breaza

Parsecii lui Liiceanu

Gabriel Liiceanu i-a trimis ieri lui Ponta o scrisoare deschisa, cu titlul "Fie-va mila de noi, domnule Ponta" care incepe dupa cum urmeaza:

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.

Intamplari din Padurea Verde (1)

Pensionari in tramvaie

In toate socotelile electorale pe care le vad - ma refer la cele facute de amatori, pe forumuri, pe bloguri, pe pereti, pensionarii sunt luati in calcul ca fiind votanti de stanga, adica sunt numarati la Ponta. Este plauzibila o asemenea incadrare? In opinia mea nu. Pentru ca nu cred in existenta unui prag de varsta dincolo de care obligatoriu toata lumea devine de stanga.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (19)

Cei care optează pentru medicamente, o pot face şi dintr-o speranţă că ştiinţa va descoperi până la urmă o metodă de vindecare pentru “boala” lor. Dar asta nu arată altceva decât faptul că ei nu sunt cu adevărat vătămaţi.