De ce nu pot fi Charlie Hebdo

Vreau să spun din capul locului că eu nu sunt şi nu pot să fiu Charlie înainte de a mi se defini cu precizie ce înseamnă „a fi Charlie”. Lucru pe care cei care s-au năpustit să-şi prindă în piept insigna respectivă nu l-au făcut. În febrilitatea generală, foarte mulţi au crezut aşa, pe neve, că a fi Charlie înseamnă să protestezi împotriva primejduirii libertăţii presei. O să scriu pe această temă în mai multe episoade şi sper că şi cei mai înverşunaţi apărători ai libertăţii de exprimare fără nicio restricţie vor avea, citind, măcar un moment de interogaţie privind convingerile pe care şi le-au format în această direcţie.

Terorist

Vreau să fiu terorist -

unul de treabă, cumsecade,

care n-a omorât în viaţa lui

nici măcar un fluture.

Umbra lunii in 2015

2015, un an in care se poate muri la fel de bine ca in 2014, ca in oricare alt an. Incarcati de urari trimise individual sau la gramada, mergem mai departe catre aceeasi destinatie, catre acelasi moment pe care nimeni vreodata nu l-a putut evita. 

2015, un an in care, exact ca in 2014, unora le va merge bine si altora - incarcati si ei de cele mai desantate urari de bani, prosperitate, sanatate, viata lunga, fericire -  le va merge rau.

2015, un an pe care multi dintre noi o sa-l parcurgem in intregime, in vreme ce destui ne-au si parasit.

2015, un an in care se vor naste copii, care vor incepe imediat sa paseasca pe drumul fara intoarcere. Multi s-au nascut deja, ei au in spate un trecut care acum e scurt, dar se va lungi tot mai mult, precum umbra lunii, pana ce viitorul le va fi complet inghitit.

Toti anii au fost si vor fi intotdeauna la fel. Cu toate astea, cand se schimba, ne bucuram si ne umplem de sperante. 

Cata naivitate!

Lucrari starnitoare de nostalgie

O poezie cu Beatrice a lui Virgil Mazilescu

te rog beatrice să ne întîlnim
te rog și n-ar trebui să te rog
mîine seară în steaua vega

Alta palarie, aceeasi Marie (sic!)

Exact acum 18 ani, pe 21 decembrie 1996, Emil Constantinescu, presedinte de o luna, il numea pe domnul Dan Petre consilier prezidential pe probleme de politica externa. Cine este acest domn? Nimeni altul decat fiul lui Zoe Petre - sefa de campanie electorala a lui Constantinescu, cel care avea sa fie retinut de istorie sub numele de Milica Infrantul. Luat la intrebari de societatea civila cu privire la acest derapaj, la aceasta crasa dovada de nepotism, Milica a raspuns cu o aroganta pe care nu reusit s-o egaleze, ulterior, decat Adrian Nastase: "am suficient capital electoral ca sa-mi permit asta".

Anti-basism fara Basescu

Ieri, 21 decembrie, a plecat Basescu de la Cotroceni. Momente emotionante, ceremonie impecabila. In locul lui a venit Iohannis. Incepe un ciclu nou. Toate ar trebui sa mearga altfel. Odata cu instalarea noului presedinte, atitudinea partidelor, a presei, a celor interesati de politica, ar trebui sa se schimbe. 

Nimeni

Comandantul şedea la fereastra colibei dărăpănate şi privea cu ochii larg deschişi, fără să clipească, şirurile de soldaţi care-i mărşăluiau prin faţă, afară, în zăpadă, în lumina tulbure a lunii. Când şi când i se părea că vede câte un soldat ieşind din rânduri, oprindu-se în faţa ferestrei, apăsându-şi faţa de geam, aruncându-i o privire scurtă şi plecând apoi mai departe. Deşi întotdeauna soldatul era altul, mereu părea a fi acelaşi, o faţă osoasă, cu obrajii plini, ochi rotunzi, piele palidă, aspră, şi mereu, plecând mai departe, îşi potrivea în acelaşi fel curelele raniţei, îşi îndrepta umerii şi-şi zvâcnea picioarele să reintre în pasul de marş al gloatei care mărşăluia într-o aceeaşi masă informă. Comandantul nu voia să mai tolereze jocul acesta. Îl pândi pe soldatul următor, smuci violent fereastra din faţa lui şi-l apucă de piept.

– Înăuntru cu tine! spuse, şi-l făcu să urce pe fereastră. Când îl vârî în cameră îl împinse într-un colţ, se postă în faţa lui şi-l întrebă:

– Cine eşti tu?

– Nimeni, spuse cu teamă soldatul.

– Asta era de aşteptat, spuse comandantul. De ce te zgâiai înăuntru?

– Ca să vad dacă mai eşti aici.

Din Jurnalul lui Kafka

Devălmășia Stat - Biserică

N-am mai auzit demult de Remus Cernea. Dau însă acum peste un document depus de acesta la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, prin care semnalează, citez, „încălcarea gravă a caracterului secular al statului român la ceremonia de învestitură a noului preşedinte ales, Klaus Iohannis”. Vreau să spun de la început că sunt întrutotul de acord cu conţinutul acestui document. Iată despre ce este vorba.

Ianuarie - inceputul sfarsitului. Un scenariu

Pe 6 ianuarie 2015, completul de trei judecatori decide ca procesul lui Dan Voiculescu merge la rejudecare. Varanul este eliberat din puscarie. Antenele lanseaza un tsunami de afronturi si atacuri murdare la adresa justitiei basiste, simultan cu o avalansa de ode inaltate patronului, care e, de fapt, nevinovat. Ponta si gasca saluta decizia completului, in direct, din studiourile lui Gadea-Ursu-Badea-Grecu-Ciuvica.

Alungarea lui Ponta

La sfarsitul anului 2003, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a hotarat sa scape de eticheta de antisemit pe care o purta inca din vremea lui Ceausescu. Sa se albeasca, altfel spus, asa incat sa arate ca nou. In sensul acesta, el a demarat o serie de actiuni menite sa-i convinga pe toti ca este un european adevarat. La inceputul lui 2004 a dezvelit, la Brasov, statuia lui Itzak Rabin. Pe la mijlocul anului, a facut un "pelerinaj" la Auschwitz. A cerut public iertare de la poporul israelian pentru articolele antisemite pe care le publicase in oficiosul partidului sau. Dupa care a intrat in campania electorala pentru prezidentiale.

Duhul sticlei

Sunt duhul sticlei, frumoasă domnişoară,

de-aici de la mine se-aud sunetele astea

înfundate -

nu trebuie să-ţi fie teamă.

De cincizeci şi patru de milenii sunt închis,

De ce a pierdut Ponta in fata lui Iohannis

In 2011 urcam pe blog un articol despre interventia in forta a numarului 11 in destinul PSD si al lui Mircea Geoana, pe vremea aia aflat in plin declin politic. Il puteti citi aici. Astazi, dupa exact trei ani, mai precis pe 16.11.2014, PSD si presedintele lui, Victor Ponta, au primit o noua lovitura de baros, prin pierderea alegerilor prezidentiale in fata candidatului liberal Klaus Iohannis. O sa va arat cum a contribuit numarul 11 la acest esec al lui Ponta.

Ion Iliescu - un om politic respectabil

M-am tot intrebat de-a lungul vremii: cum naiba se explica faptul ca oameni din generatia mea, crescuti in aceleasi privatiuni si nemultumiri, care au facut ca si mine un liceu si o facultate in timpul carora s-au izbit de multe ori de obtuzitatea sistemului ceausist, de barierele puse de activistii de partid, de sfidare, aroganta, nedreptate, abuz etc, oameni care au lucrat pana la Revolutie in locuri unde au fost umiliti, calcati in picioare de sefi analfabeti pusi de PCR, cum naiba, asadar, pot sa fie oamenii astia de partea lui Ponta.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (25)

Cineva ar putea să întrebe: dar dacă ai descoperit că totul este lipsit de sens, atunci sinuciderea nu este şi ea lipsită de sens? E o întrebare din categoria celor care urmăresc să rezolve problema prin viclenie. Această întrebare caută să prezinte lucrurile conform schemei “dacă ceva nu are sens, atunci acel ceva nu trebuie făcut”.  Sinuciderea nu are sens, deci nu trebuie făcută, spun cei care susţin acest punct de vedere. Ei nu observă eroarea de logică pe care o săvârşesc: conform schemei lor, nici “a trăi” nu este o acţiune care ar trebui făcută, întrucât nu are sens. Eroarea provine din aceea că oamenii respectivi nu disting între sensurile faptelor de viaţă şi sensul vieţii în sine.

Un căpcăun la Muntele Athos

Pe Muntele Athos, neelectrificat, există modalităţi de producere a curentului electric. Dar el nu e folosit decât în limitele strictului necesar: instalaţii frigori­fice pentru păstrarea alimentelor, hidrofoare pentru aducerea apei la etajele superioare ale clădirilor şi instalaţii pentru alimentarea unor utilaje de atelier, în rest, viaţa se desfăşoară după ciclurile luminii natu­rale. Seara se aprind candelabre şi lămpi cu gaz, întu­nericul nocturn e deplin, bucătăriile recurg la mari sobe cu lemne. 

Gematria despre Melescanu si Corlatean

N-am mai facut demult diverse analize ale numelor, Gematria etc. Asa ca m-am gandit sa va ofer azi cateva observatii oarecum surprinzatoare despre numele celor doi ministri de externe care au facut pulbere votul din Diaspora si, odata cu asta, increderea romanilor in candidatul PSD la Cotroceni. E vorba, desigur, de Corlatean si Melescanu, doi mercenari care au dat gres lamentabil, facandu-se de rahat pentru eternitate.

E de remarcat intai ca numele celor doi au acelasi numar de litere. Hai sa vedem ce zice Gematria:

M E  L  E  S C A N  U

13 5 12 5 19 3 1 14 22

Adio, Klaus Iohannis

Pe multi i-am auzit spunand, de-a lungul anilor: "votul meu nu conteaza, cu sau fara el tot aia e". Si, matematic vorbind, au dreptate. Un singur vot ar conta efectiv doar in situatia in care intre doi candidati ar fi, in absenta acelui vot, o egalitate perfecta. De exemplu, daca dupa numaratoare s-ar constata ca ambii candidati au primit 5.123.455 de voturi. Ori asa ceva nu se intalneste in realitate, atunci cand la vot participa milioane de oameni.

O parabola cu caini a lui Mark Twain

PUDELUL RECUNOSCĂTOR 

Intr-o zi, un doctor bun la suflet (care citise cărţile cuvenite), a găsit un pudel vagabond, beteag de un picior şi, întristat din această pricină, l-a dus la el acasă şi după ce i-a pus osul la loc şi i-a bandajat mădularul, l-a lăsat iar liber pe micul proscris şi nu s-a mai gândit deloc la această întâmplare.  Dar nu mică i-a fost mirarea când, peste câteva zile, într-o dimineaţă, deschizând uşa, l-a găsit pe pudelul recunoscător aşteptând răbdător în faţa casei, însoţit de un alt câine pribeag, accidentat la un picior. Milostivul doctor s-a îngrijit pe dată de nefericitul animal şi nu a uitat să aducă prinos Domnului, care în bunătatea-i de necuprins şi cu mila-i nemărginită, îşi arătase voia de a folosi o unealtă atât de umilă cum era bietul pudel proscris, pentru a insufla etc, etc.

Un studiu UNICEF

România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025 dacă menţine investiţia în educaţie la nivelul actual, iar o majorare a bugetului educaţiei cu 6% din PIB ar însemna creştere economică de până la 2,95%, faţă de 2%, cât se estimează în prezent, rezultă dintr-un studiu al UNICEF.

Studiul “Costul investiţiei insuficiente în educaţie în România”, lansat luni de UNICEF, arată că majorarea investiţiei în educaţia copiilor de vârste mici poate aduce beneficii celor ce nu îşi permit să urmeze o facultate şi, în timp, va determina creşterea numărului de persoane dezavantajate care obţin o diplomă universitară.