Educatie sanitara in comunism (1)

Secretul lui Mihăiţă  

Ţîrr!... clopoţelul sună sfîrşitul lecţiei. Pe cît fuse­seră de liniştiţi şi de atenţi în timpul orei, pe atît de gălăgioşi şi de zburdalnici deveniră copiii odată cu ieşirea din clasă a profesorului.

Se terminase ultima oră de clasă din ziua aceea. Glasurile voioase ale şcolarilor răsunară prin coridoa­rele şcolii, apoi se răspîndiră de-a lungul străzilor care îi duceau pe fiecare spre casa lor.

Sfîrşit de octombrie. Soarele reuşise în ziua aceea să fie ceva mai luminos şi mai călduros. Copiii erau nespus de bucuroşi. Puteau să mai folosească ultimele zile călduroase ale anului pe terenurile de sport.

Cacealmalele lui Tariceanu

Trebuie sa recunosc ca a fost o vreme cand imi placea Tariceanu. Chiar mi se parea etalonul politicianului liberal. European, elegant, cu vorba chibzuita, cu discurs aerisit, acest om parea a fi un invingator lejer in lupta cu partidul lui Iliescu. Iar faptul ca mergea in tandem cu Basescu, mi se parea de bun augur pentru Romania. Singura problema mi se arata a fi, pe-atunci, marea diferenta dintre cei doi lideri. Basescu era un tip grosier, cam badaran, coborat direct de pe coverta vaporului, unde avea de-a face cu marinari lipsiti de Dumnezeu, aventurieri, golani, brute nespalate - stiti, imaginea pe care o aveam in copilarie, luata din benzile desenate. 

Faceti-va bine (338)

Verigariul

Denumire ştiinţifică: Rhamnus cathartica.

Denumire populară: spinul cerbului.

Prezentare. Aparţinând familiei ramnaceelor, verigariul sau spinul cerbului creşte sub formă de arbust în pădurile de fag, dar şi în alte păduri de foioase, precum şi prin tufărişuri. În mod obişnuit, verigariul are circa trei metri înălţime, dar poate ajunge şi până la o înălţime de şase metri. Crengile care cresc pe parcursul unei perioade de vegetaţie sunt terminate, întotdeauna, cu un spin. Frunzele au formă de elipsă. Florile de verigariu sunt mici şi au culoarea galben-verzuie, fructul fiind o bobiţă neagră. Pentru uz medicinal se recoltează fructele. Se prepară sirop, extract, decoct, suc, poţiuni. 

Mici intamplari cu animale (195)

Maxilar fracturat

In 1936, inginerul silvic P. I. conducea la cerbi, în Munţii Sebeşului, pe un vînător din străinătate. Vînătorul a avut noroc: a împuşcat un taur excepţional de puternic. Mare în trup, cu şaisprezece raze în coarnele enorme. La jupuire s-a constatat o anomalie a maxilarului inferior. In jumătatea dreaptă lipsea un molar, osul era uşor concav şi prezenta o îngroşare foarte pronunţată. In jumătatea stîngă dinţii erau foarte uzaţi. Era evident că maxilarul a fost fracturat şi apoi s-a vindecat.

Povestile lui Wilhelm Hauff (12)

Povestea mîinii tăiate (2)

Am aşteptat cu nerăbdare sosirea nopţii. Am pornit-o cu mantia pe braţ spre Ponte Vecchio, la acelaşi ceas ca şi în noaptea trecută. Cînd răsună cea din urmă bătaie a orologiului, din beznă se desprinse o umbră care se îndreptă spre mine. Era, fără doar şi poate, omul pe care-l întîlnisem în ajun.

— Ai mantia? m-a întrebat el.

— Da, domnule, i-am răspuns, dar mă costă o sută de ţechini.

 — Ştiu, spuse el. Ţine patru sute!

Un mic exercitiu de logica

Vreau sa spun din capul locului ca eu ma bucur foarte tare ca USL s-a rupt. Nu ma bucur pentru PSD sau pentru PNL ci pentru Romania, care statea sub o permanenta amenintare din cauza existentei acestui hibrid politic care detinea 80% din tortul puterii. Asa ca exercitiul logic care urmeaza n-are nicio legatura cu dreptatea PNL sau cu dreptatea PSD (ambele partide pretind ca dreptatea e de partea lor). Ia uite:

Faceti-va bine (337)

Ventrilica

Denumire ştiinţifică: Veronica officinalis.

Denumire populară: stratorică.

Prezentare.  Ventrilica,  o  erbacee  cu  tulpină  păroasă,  culcată,  dar  cu  lăstari verticali, face parte din familia scrofulariaceelor. Ramurile verticale poartă pe ele florile, grupate  sub  formă  de  ciorchine.  

Romania needucata (3)

Cazul Ion Cristoiu

Ion Cristoiu este primul dintre asa-numitii analisti politici pe care i-am citit cu entuziasm dupa Revolutie. In publicatia pe care o conducea, intitulata Zig-Zag, acest domn avea obiceiul sa umple saptamanal o pagina format A3 cu cate un editorial pe teme de actualitate. Analizele lui erau logice si luminau faptele, de obicei, din unghiuri la care ne te gandisesi. Pentru un om cu formatia mea, editorialele lui Cristoiu se transformau intr-un fel de demonstratii ale unor teoreme, care mi se pareau fara cusur.

Femei comuniste(3)

De ce sînteţi director?

OTILIA INDRE, director al Întreprinderii de confectii „Mondiala” Satu Mare

— De multe ori m-am întrebat şi eu... Ştiu eu exact ce anume să vă răspund?... Nu m-am născut director şi nimeni nu s-a născut de-a gata pentru vreo funcţie.

Poate că un prim răspuns îl veţi putea căpăta parcurgînd biografia mea, cea a unui copil (m-am născut în l943), mai exact al celui de-al treilea copil din cei 4, din familia unui fost muncitor ceferist. Zorii noi pe care mi i-a creat orânduirea socialistă au făcut să pot termina Facultatea de Industrie Uşoară din cadrul Insti­tutului politehnic din Iaşi, promoţia l966. Primii 3 ani de stagiutură i-am făcut la întreprinderea textilă „Ardeleana”. 

1973 - Vizita de lucru a lui Ceausescu la Mondiala Satu Mare

Mici intamplari cu animale (195)

Accidente la capre negre

Dintre vieţuitoarele mari de la noi caprele negre şi-au ales ţara cea mai aspră, ţara stîncăriilor care împung în bolta ceru­lui. Anotimpurile blînde sunt acolo mai scurte, iernile-s înde­lungate, viscolele năprasnice, hrana rară. Şi apoi terenul şi îm­prejurările, care fac să le pîndească multe accidente. Este adevărat că întreaga alcătuire a trupului, simţurile, îndemînările caprelor negre s-au adaptat modului şi locului lor de trai. Inving greutăţile vieţii, înconjură accidentele, dar acestea cer totuşi multe victime. Avalanşele, prăbuşirile de stînci şi de bolovani, alunecările în abisuri, rîurile de grohotişuri mişcă­toare care pornesc sub copite oricît de prinzatoare şi de harnice sunt acestea, toate sunt primejdii care nu pîndesc animalele din regiunile de jos. In colecţiile vînătorilor vedem adeseori trofee de capră neagră cu unul sau cu amîndouă coarnele frînte. Cum la caprele negre coarnele nu se înnoiesc, ca la cervide, urma unui accident, prăbuşire în care s-a frînt cornul, e purtată viaţa întreagă, cornul nu se mai reface. Dar vînătorii au prilejul să constate accidente şi de altă natură.

Sa radem cu Victor Ponta

Una dintre ultimele declaratii ale lui Victor Ponta suna cam asa: "vreau ca liberalii sa ramana la guvernare, pentru ca impreuna sa continuam lupta pentru doborarea lui Basescu". Intrebarea este simpla: cui i se adreseaza Victor Ponta cu aceasta elucubratie sinistra? Probabil ca adevaratilor pesedisti, antenistilor de toate varstele, masselor de romani needucati. Ei ar putea lua de bun acest mesaj. Ceilalti, insa, cred ca se tavalesc de ras - asta in conditiile in care nu scuipa scarbiti.

Cadoul lui Antonescu

Acum, cand ruperea ULS este oficiala, situatia politica este aproximativ cea din 2004: la putere se afla PSD+PC, in Opozitia de dreapta PNL si PDL, plus cateva mici formatiuni. In aceste conditii, care sa fie castigul nostru dupa doi ani de concubinaj (sau, mai bine zis, cardasie) intre PNL si PSD? Pentru noi, romanii, castigul este nul. Tot ce se adauga este o noua teapa trasa electoratului care n-a inteles nici acum ca nimeni nu face politica pentru oameni si ca proiectele care tot apar, periodic, sunt fete ale aceleiasi triste realitati.

Povestile lui Wilhelm Hauff (11)

Povestea mîinii tăiate (1)

M-am născut la Constantinopol. Tatăl meu era dragoman (tălmaci) la Poartă (curtea turcească) şi făcea negoţ cu uleiuri înmiresmate şi mătăsuri, negoţ care-i aducea cîştiguri bune. Mi-a dat o creştere aleasă, învăţătura am primit-o în parte de la el, în parte de la preotul nostru. La început a fost vorba să moştenesc neguţătoria lui, dar, deoarece mă arătasem mai destoinic decît se aşteptase, a ţinut seama de poveţele prietenilor lui şi a hotărît să mă facă doctor, căci un doctor care învăţa ceva mai mult decît un şarlatan obişnuit putea să-şi croiască o viaţă fericită la Constantinopol. În casa noastră veneau mulţi franţuzi şi unul din ei l-a înduplecat pe tatăl meu să mă lase să plec cu el în patria sa, la Paris, unde ase­menea lucruri se învăţau fără plată şi foarte bine. Voia să mă ia cu el pe propria-i cheltuială, cînd avea să se înapoieze în ţară. 

Faceti-va bine (336)

Vâscul

Denumire ştiinţifică: Viscum album.

Prezentare. Nelipsit din decorul sărbătorilor de iarnă, vâscul este o plantă medicinală recunoscută de multă vreme. Dezvoltarea sa este perenă, iar modul de vieţuire semiparazit. Face parte din familia lorantaceelor. Tulpina vâscului este ramificată puternic. Frunzele sunt mici, eliptice, consistente, rămânând verzi tot timpul anului. Vâscul înfloreşte în martie-aprilie, florile fiind unisexuate – mascule şi femele. Fructul este o bobiţă de culoare albă sau gălbuie. 

Adevărații pesediști

Săptămâna trecută am fost la Timișoara. Fiind timpul scurt, am mers cu avionul. În consecință, odată ajuns, am fost nevoit să fac diverse drumuri cu taxiul, prilej să port din nou discuții interesante cu taximetriștii. Acești oameni, în general, au poziții corecte în ce privește politica administrației locale. Când vine însă vorba de politica națională, de partide, găsești la ei o paletă largă de opinii, scanând absolut toate ideologiile, de la extrema dreapta până la cel mai nerușinat egalitarism de tip comunist.

Trei milenii de umor (48)

Dialog la azilul de bătrîni. Medicul îl bate pe umăr pe un pensionar:

— Te rog să primeşti felicitările mele. Ai o sănă­tate de fier şi vei atinge cu bine vîrsta de optzeci şi cinci de ani.

— O, domnule doctor! Dar eu am deja optzeci şi cinci de ani!

— Ei vezi? Nu ţi-am spus eu? Ai şi ajuns la optzeci şi cinci de ani. Felicitări!

Plagiare humanum est

Oamenii normali la cap din țara asta nu cred că au uitat scandalul uriaș în care a fost implicat Victor Ponta atunci când s-a descoperit că a obținut titlul de doctor în drept cu o lucrare plagiată. Pe-atunci, tot felul de impostori și intelectuali lipsiți de scrupule și-au dat mâna pentru a-l scoate pe individ basma curată. S-au înființat comisii, personalitățile PSD au venit la televizor și au susținut aberații incalificabile pe tema respectivă, totul având că rezultat faptul că astăzi Ponta este în continuare premier. Argumentele domnilor specialiști au fost, vorba presei, halucinante și nu o să le reproduc aici. Oricine, inclusiv ultimul vidanjor beat, poate vedea cu ochii lui zeci de pagini luate de Ponta (sau de cel care i-a făcut lucrarea) cu copy paste din lucrările altor persoane.

Cosmicomicăriile lui Italo Calvino(6)

Jocuri fără sfîrşit

      In măsura în care galaxiile se îndepărtează, rarefierea universului este compensată prin formarea altor noi galaxii, compuse din materie ce se creează ex novo. Pentru a menţine stabilă densitatea medie a universu­lui, e de-ajuns să se creeze un atom de hidrogen la fiecare 250 de milioane de ani pentru 40 de centimetri cubi de spaţiu în expansiune. (Acestei teorii, numită „Teoria stării continue”, i se opune ipoteza că universul s-ar fi creat într-un moment precis, printr-o imensă explozie).

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(11)

Expediţia a şasea sau cum au creat Trurl şi Clapauţius un demon de gradul doi spre a-l învinge pe tâlharul Gurilă

"De la popoarele Sorilor celor Mari spre miazăzi duc două drumuri de caravane. Primul, cel vechi, merge de la Patru-Stele la Gaurozauron, steaua cea vicleană, cu strălucire schimbătoare, care, stingându-se, devine aidoma Piticului Abassiţilor, şi astfel, cei înşelaţi nimeresc adesea în Pustia Cernită, de unde numai o caravană din nouă scapă teafără. Al doilea drum, cel nou, a fost deschis de Imperiul Mirapuzilor, când robi-roboţii săi au străpuns un tunel lung de şase miliarde de strămile chiar prin steaua albă a lui Gaurozauron.

Mici intamplari cu animale (194)

Cocoş în frigare

Trecuse epoca rotitului cocoşilor de munte, locurile de bătaie erau din nou pustii. Inainte de a coborî în lumea de jos, ca de un rămas bun pentru cîteva luni, am mai făcut o zi de plim­bare prin teren. Intr-o pădure de molid bătrînă, paznicul care mă însoţea mă opreşte şi îmi arată cu mîna spre un copac cetinos. Imi şopteşte:

— Cocoş. Doarme.

Cum ar fi să doarmă cocoş de munte în ziua mare? — m-am întrebat în gînd îndată, apoi l-am văzut şi eu.