Pentru majoritatea moluştelor, forma organică
vizibilă nu prezintă mare importanţă în viaţa membrilor unor specii, dat fiind
că nu se pot vedea unul pe celălalt şi nu percep decît vag pe ceilalţi indivizi
sau mediul înconjurător. Acest lucru nu exclude existenţa, independent de
orice legătură cu vizibilitatea, a striaţiilor viu colorate sau a formelor care
ne apar frumoase (ca de exemplu la numeroase cochilii de gasteropozi).
Cu o asemenea
întrebare se intră repede în vorbă. Mai ales cînd îţi alegi „eroul“ din autobuzul
cu care descinzi în sat. Se întîmplase să stăm alături, pe aceeaşi banchetă.
Fire deschisă, răspunsese fără s-o bîntuie niscai suspiciuni. Şi se recomandase:
Constanţa Semeniuc.
Ceasornicul deşteptător
sună îndelung. Răducu se răsuci, îşi trase mai bine plapuma peste cap şi continuă să doarmă.
Părinţii
intrau în schimbul doi, plecaseră deja.
Ileana, surioara dintr-a
şasea învaţă după amiază. S-a făcut ora şapte. Văzînd că nu se trezeşte, trase
plapuma de pe el şi-l obligă să se scoale. Răducu, somnoros cum era, pierdu minute
bune pînă se trezi, apoi făcîndu-se că se spală, zăbovi alte cîteva minute în
baie.
Drumul de o mie de Li
Iata, mi-a spus strainul, a sosit clipa
sa pleci pe drumul de o mie de Li al vechilor intelepti chinezi.
Cu un pas il vei incepe, desigur, asa incep
toate drumurile -
un pas urias pentru tine, calatorule,
dar vai, neinsemnat pentru universul discursului.
A trecut ceva vreme şi nu am mai divulgat niciuna din reţetele mele culinare secrete. Aşa că mă grăbesc să va dezvălui astăzi taina supei de rață. Mare atenţie, apar nişte cantităţi şi nişte durate care trebuie să fie respectate la nivel de gram şi centilitru (respectiv zecimi de minut), altfel nu mai iese supă de rață ci supă de găină. Aşadar:
Acolo
unde se sfârşeşte Pădurea Bătrână (după Corno, care marchează vârful crestei),
muntele se termină brusc prin mici văi prăvălite din pământ roşu surpat. Este Valle
Secca, ce dă în Valle di Fondo, la şase kilometri de sat. Apa a scobit râpe
adânci şi triste, iar din când în când, fără motive aparente, se prăvălesc
pietre în jos, urmate de lungi surpături de bolovănişuri care mor încet-încet.
Ziua şi noaptea tăcerea e întreruptă de aceste sinistre foşnete.
Regele se declară satisfăcut de învăţămintele
cuprinse în poveste şi-l întrebă pe Trurl:
— Spune-mi,
te rog, stimate constructor, maşina povesteşte oare ceea ce tu ai învăţat-o,
sau izvoarele ştiinţei sale sunt în afara ta? Şi apoi, îndrăznesc să subliniez
că istoria pe care am auzit-o, frumoasă şi instructivă, nu zic, nu mi se pare
totuşi încheiată, pentru că n-am auzit nimic despre ce s-a întâmplat mai
departe cu Numeroşii şi cu regele lor cel prostănac.
Filigranul este o urmă
slabă care devine vizibilă pe o foaie de hârtie când aceasta este ţinută la
lumină. Arată mai deschisă la culoare decât restul hârtiei, fiindcă acolo coala
este mai subţire.
Cel
mai vechi filigran a fost creat din întâmplare la fabrica de hârtie Fabriano
din Italia, unde se fabrica hârtie încă din 1260. Pentru scoaterea apei din
hârtia umedă se folosea o matriţă, şi din aceasta ieşea o sârmuliţă.
Există o formulă pe care o folosesc toţi mafioţii din politică, indiferent de partidele din care fac parte şi care sună aşa: „orice om este nevinovat până când justiţia va decide altfel”. Cu alte cuvinte Fenechiu, să zicem, până să fie condamnat a avut toată îndreptăţirea să rămână ministru şi să se comporte ca şi cum chiar ar fi fost nevinovat.
N-a
fost cea mai mare amărăciune a lui Matteo în zilele acelea. In seara următoare,
alunecând de-a lungul lui Valle di Fondo, el întâlni alt vânt, cu o putere mai
mare.
—
Ce faci tu aici? întrebă Matteo pe un ton grosolan.
—
Sunt vântul văii, dacă-mi dai voie, făcu celălalt, mă numesc Evaristo.
În acel oraş, ca pretutindeni, erau
puţine suflete miloase care să vină în ajutor unui nenorocit, care mai era şi
slut pe deasupra. Şi, astfel, nefericitul pitic răbdă toată ziua de foame şi de
sete, iar seara fu nevoit să se aciueze pe treptele tari şi reci ale unei
biserici. Dar cînd razele soarelui îl treziră a doua zi dimineaţa, el chibzui
cum să-şi câştige pîinea, căci taică-său şi maică-sa îl alungaseră. Era prea
mîndru ca să slujească drept momeală la un bărbier, nu voia să fie privit ca un
caraghios pentru bani; dar de ce să se apuce? Atunci îşi aminti că, sub înfăţişarea
de veveriţă, învăţase să gătească foarte bine; credea pe drept cuvînt că putea
întrece mulţi bucătari; se hotărî deci să-şi folosească cunoştinţele.
Ritual
Stii tu, femeie, ca vantul acesta al carui vuiet
iti increteste pielea omoplatilor,
care clatina tiglele acoperisului si sperie carabusii
adormiti printre pietrele din fundul curtii,
se afla in noaptea asta aici doar pentru tine?
Basmul despre
cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (2)
Ţara Numeroşilor este vestită prin cetăţenii ei,
care se disting prin aceea că sunt mulţi. Odată,constructorul Trurl, trecând prin apropierea constelaţiei
roşietice a Delirei, se abătu puţin din drum şi zări o planetă care părea că se
mişcă de una singură; coborând, înţelese că asta era din cauza mulţimilor care
o acopereau şi atunci ateriză, găsind nu fără oarecare greutate, câţiva metri
pătraţi de teren relativ liber. Imediat fu înconjurat de localnici, care ţineau
să arate cu orice preţ cât sunt ei de mulţi; pentru că strigau cu toţii odată
şi fără rânduială, multă vreme nu putu înţelege despre ce e vorba. Iar când, în
sfârşit, se dumiri, îi întrebă:
Rallentando
Prea bine, I-am spus, foarte bine.
Din vorba Ta n-o sa mai ies nici macar cu o cirta.
Cand o sa-mi ceri sa ma desfac in fluturi, o sa ma desfac.
Cand imi vei striga dinlauntru
sa imi inmuguresc pumnul, sa-l infloresc si sa-l pun sa dea rod,
o sa-l inmuguresc, o sa-i rasar printre degete nemaiinflorite petale
Ce vom citi mîine? Încotro se îndreaptă romanul românesc
contemporan? Pentru a răspunde la o astfel de întrebare este necesar, în
prealabil, să răspundem la o alta. Care este destinul literaturii în lume la
ora actuală? Cu alte cuvinte, ce loc mai ocupă ea în atenţia publicului şi ce
semnificaţie mai au valorile estetice în ochii oamenilor? Mai e literatura tot
atît de suverană în sfera manifestărilor de conştiinţă ca în secolele trecute?
Mai poate cineva scrie ca Saint-Simon „memorii" de zece mii de pagini (cît
opera lui Balzac) şi să mai aibă intactă conştiinţa că revelaţiile lui vor
interesa publicul, în acest secol în care nimic nu scapă
Trec deseori, prin văile pustii, dorinţe funeste, de origine necunoscută. Ele cresc
în singurătate, infiltrându-se în adâncul sufletului: ca să te năpădească, e de
ajuns uneori să fi contemplat prea mult pădurile în zilele cu vânt de la nord,
sau să fi văzut nori în formă de con, sau să fi trecut pe anumite cărări
inexplicabile care o apucau spre nord-vest. Aşa i se întâmplă colonelului
Procolo. Se născu într-o seară în el o idee care se amplifică puţin câte puţin:
dorinţa ca Benvenuto să moară.