O baie in Pestera

Vedere de deasupra colacului

Te trezesti de dimneata, te duc la baie si te uiti - daca il ai - pe geam. La bloc, vezi alt bloc. La casa, vezi gazonul si bicicleta copilului. La pestera,vezi pajistea inflorita.

PS Sub capacul de la WC vezi un paianjen

Proverbe

Balada  proverbelor
      
      Atât se scarpină o capră până moare,
      Atâta-i oala bună până se ciobeşte,
      Atât arzi fierul până-i roşu tare,
      Atât dai cu barosul până ce plezneşte,
      Atâta face omul cât se preţuieşte,
      Atâta te tot duci până când uiţi de tine,
      Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte,
      Atâta strigi urări până Crăciunul vine.
  

Dans ritual la Pestera

Cimitirul din Pestera

Asa arata cimitirul si casa parohiala din satul Pestera. Nu am reusit sa aflu de unde atata delasare. OK, nu sunt bani. Dar nici macar sa pliveasca cineva balariile? Insusi popa, n-ar putea el sa puna mana? Se pare ca nu. Din pacate. Am inteles ca acum 20 de ani, erau 12000 de suflete in sat, acum au mai ramas 600. Probabil ca cei plecati nu mai vin deloc sa-si intalneasca mortii. O sa-i intalneasca atunci cand va fi prea tarziu.

Licenta

Ali invatand pentru licenta

O viziune a lui Dumnezeu

Imi vine in minte un gand de neinlaturat: rugaciunea nu e decat o galagie.
Noi toti suntem una in Dumnezeu. El e un miriapod si noi miliardele de piciorute. Cand eu, un amarat de piciorut am o problema, trebuie sa fac galagie ca sa ma auda miriapodul. Cu cat fac galagie mai mare - adica ma rog mai intens - cu atat cresc sansele sa ma auda si sa intervina, sa-mi rezolve problema. Miriapodul isi iubeste toate piciorutele, deci si pe alea care nu fac galagie. Le-ar salva, dar daca ele nu fac galagie...

Codita din Pestera

Stau si scriu in foisor. In departare, gazdele mele lucreaza la fan. Miroase incredibil.. Sunt asaltat de insecte, de la niste gazulite care sar imediat ce la atingi, pana la niste gandaci gigantici, cu clesti. Mai nou, au aparut si doua oi prietenoase. Una a venit langa mine si a stat sa-i pun mana intre cornite. 

Am sarit peste masa de pranz, e prea mult. O sa mananc pe la 6 pranzul si cina. Apoi o sa ma culc mai devreme. Dorm atat de bine incat ma gandesc sa mai vin odata, peste o vreme, cu Maria. Numai sa vrea - ei ii place la Mall, la Oraselul Copiilor, mai putin in natura.

Spleen

Nu are niciun sens sa incerc sa urc poze. Dureaza cate zece minute pana se incarca orice pagina. Ideea e ca stau aici, la Pestera, precum, probabil, primii oameni de dupa Adam. In jur se aud pasarile, oile si cainii. Rar de tot, un avion care poate fi confundat cu un tunet indepartat. Nu am nimic de facut decat sa ma plimb si sa scriu povesti. La ore fixe, apare gazda cu mancarea. Dimineata cafea, apoi mic dejun, la pranz ciorba, felul doi si tuica, seara friptane si vin.

Mi-e dor de Maria, ce e drept, in rest totul e perfect. Cu toate astea, nu-s fericit. Nu stiu ce-mi lipseste.

Ma intreb: ce i-a facut pe primii oameni, care traiau in paradis, sa vrea mai mult? De ce sa vrei mai mult cand nu-ti lipseste nimic?

Pestera

Satul Pestera. Incredibil, taram de vis. Nu am internet, acum e o minune ca pot sa postez.

Sorana

Daca nu stiti cine e Sorana, o sa va spun eu. Este o fosta eleva de-a mea, care nu a iubit matematica prea mult. I-am fost si diriginte, dar nu stiu daca asta a fost in folosul ei. In anii lui Ceausescu, matematica era de baza, alaturi de fizica. Profii de mate faceau averi din meditatii - cazul Ghioca (fostul director al liceului din Sinaia), spre exemplu, a aparut si in presa vremii sub titlul "Trustul meditatiilor". Dadeam si eu meditatii, ceea ce imi rotunjea binisor veniturile, dar nu facusem din asta o industrie. Altii - cazul Onofras de la Ploiesti - aveau acasa table atarnate de pereti si chemau cate zece elevi odata la pregatire. Sorana cred ca facea meditatii cu Ghioca, sau poate o ajuta Adi - tatal ei, nu stiu. Tot ce stiu era ca nu-i placea si gata. Drept pentru care ii spuneam "Sorana, orienteaza-te catre altceva, exista multe meserii, poti sa te faci doctor, sau jurist, nu e musai sa te duci la ASE". Dar nu cred ca era decizia ei. 

Ciorba de pui fara pui

Am vorbit de Mircea Danila, zis Mircioaga si de casa in care a locuit. Mi-am adus aminte de tatal lui, unul dintre cei mai celebri carciumari din Sinaia, nea Mitica. I se spunea Zapada, pentru ca la fiecare doua propozitii zicea ceva de genul "vine zapada". El tinea Cabana Schiori, pe care o stie toata Romania, mai nou pentru ca si-a sarbatorit Elena Udrea ziua acolo.

Cabana schiorilor cu zapada afara si Zapada inauntru

Hotelul din Prapastie

M-am dus, ultima data cand am fost in Sinaia, sa vad locurile pe unde am copilarit. Cea mai mare surpriza a fost sa vad ca exact langa Vila Carstea, cea din fostul bulevard Carpati, se construieste un hotel. 

Zmeura si chilotii

A existat o cantareata de muzica usoara numita Ruxandra Ghiață. Imi aduc aminte o melodie de-a ei, intitulata "O masca rade, o masca plange" si care imi placea - chiar spuneam ca e una din putinele melodii romanesti care merita sa fie ascultate. Din pacate, pe net nu se gaseste piesa asta decat in interpretarea Margaretei Paslaru. Nici macar o poza cu Ruxandra Ghiață nu pot sa gasesc. Si mi-as fi dorit tare mult, pentru ca am cunoscut-o personal, cand aveam vreo zece ani.

Masti aflate pe peretele verandei lui Gogol de la Breaza

Mizerie

De la o vreme, strada pe care locuiesc este plina de gunoaie produse de boschetari. Nu stiu de ce vin boschetarii tocmai aici, cert e ca uneori vezi toate bancile pline de ei. Primaria lui Ciuhandu a cheltuit o gramada de bani pentru a infige prin oras tot felul de panouri cu texte imbecile, de genul "Nu te pune cu timisorenii", sau "Imi iubesc orasul. Adun resturile produse de cainele meu". Cu banii aia ar fi putut plati niste agenti de paza, ori asa ceva, care sa-i usuie pe boschetari. 

Aberații locative

Cât am fost sinăian, am locuit în trei case, pe rând: casa din Bulevardul Carpați 48, în care am stat până la 9 ani, când mama și tata s-au despărțit, cea în care am locuit cu mama și bunicii, din strada Pompieri 1 apoi vila din Calea Codrului 9, ultima mea locuință sinăiană. Povestea acestor case e foarte interesantă și edificatoare pentru anomaliile generate de sistemul comunist.

Macarale

Zeci de blocuri
Rad in soare argintii
Zeci de blocuri
In zori de zi
Suie-agale
Pe albastrele carari
Macarale
Suie in zari
Neincetat
Pan' pe-nserat
Uite bratul lor de fier                  
Cum ridica pana la cer
Zeci de blocuri
Un cartier

Maria si prietena care

Una dintre cele mai frecvente si, totodata, enervante, erori de exprimare este folosirea lui "care" in loc de "pe care". Deosebirea este mai mult decat limpede: prezenta sau absenta lui "pe" alaturi de pronumele relativ "care", face diferenta intre functia de subiect si cea de complement direct. Ca exemplu, daca zic "ciocanul pe care ti l-am dat in cap", "ciocanul" are functie de complement direct. Daca zic "ciocanul care se afla in mana mea", "ciocanul" este subiect. Dar astea sunt chestii pentru gramaticieni, pe ceilalti ii doare-n basca de complement, pronume, subiect si predicat. 

Racnetele apevistilor

Siluirea limbii romane este un fenomen care ma irita mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mai nou, ma cuprinde o stare de nervi care nu-mi mai trece multa vreme, doar pentru ca vad un anunt idiot sau un banner cu greseli. Una dintre cele mai enervante porcarii este ceea ce eu numesc "scrierea lacunara". Sa luam un exemplu. Mergeam ieri cu Maria prin Auchan ca sa-i cumpar niste lucrusoare pentru tabara din Kitzbuel.

Urlet de apevist lacunar

O maimuta microcefala

Un titlu imbecil gasesc pe stirileprotv.ro: "Nebunie in lumea modei. Pantofii Louboutin cu tocul de 20 de cm au isterizat femeile" Maimutele care produc asemenea stiri sunt duse rau de tot cu capul. Daca deschizi un dictionar, gasesti ca isteria este o "excitare nervoasă extremă manifestată printr-un comportament violent și prin pierderea controlului asupra propriei persoane". Istericii au accese necontrolate de ras sau de plans, se sufoca, etc. Asadar, eu ar trebui sa cred ca femeile, doar vazand acesti pantofi, devin isterice, dupa cum pretinde maimuta microcefala care scrie articolul. Am avut rabdarea sa citesc tot, sa vad cum e cu isteria. Ma gandeam ca femeile au spart vitrinele, au urlat, au plans in hohote, si-au smuls parul din cap. Nimic, priviti:

A venit vacanta, cu trenul din Franta

In seara asta, Maria pleaca pentru o saptamana la Kitzbuel, impreuna cu o parte din colegii de clasa. O sa fie mare distractie pe-acolo. Iata ce trebuie sa aiba copiii asupra lor: