Inca o poveste a copilei Daniela Donu

Fetiţa si căţelusul

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti.          

A fost odată o fetiţă pe care ochema Ana-Maria, avea părul bălai şi ochii albaştri, precum seninul cerului.

Ana - Maria avea o prietenă pe care o chema Miruna; aceasta avea părul negru ca pana corbului şi ochii negri ca murele.

Şi într-o zi, pe când se jucau cu alte fetiţe, Miruna (fiind foarte invidioasă pe Ana – Maria pentru că aceasta era o fetită cuminte, ascultătoare, îşi iubea părinţii şi, mai ales, era iubită de toată lumea) a spus celorlalte fetiţe să nu se mai joace cu Ana – Maria pe motiv că nu ştie bine regulile jocului, ceea ce bineînţeles că nu era adevărat. În zadar a încercat Ana – Maria să le convingă pe fetiţe că nu e adevărat ceea ce aud, căci ele au ascultat de Miruna, mai ales că aceasta le servise cu tablete de ciocolată înfăşurate în diverse hârtii colorate.

O alergare pe scări

Încă una dintre întâmplările cu urşi, despre care ziceam că nu au fost puţine. De data asta, e vorba de un vis. În visul ăsta, se făcea că eu, foarte grăbit, coboram treptele de la Căminul de Copii din Sinaia. Nişte trepte late, dar pline de găuri, ciobite, deşelate etc. Iarna era un adevărat act de vitejie să cobori pe-acolo, mai ales în pantofi, cum îmi plăcea mie să umblu. Dar în visul meu era vară şi eu alergam pe scări în jos. La un moment dat, din cauză că hainele îmi cam fluturau, mi-a zburat ceva din buzunar şi a căzut pe trepte. Eu, din inerţie, am mai alergat câţiva metri. M-am oprit, m-am întors, am urcat şi, brusc, am văzut la câţiva metri de mine o matahală neagră şi fioroasă, ghemuită, dând impresia că e gata să sară. Era un urs, unul neobişnuit de mare şi de puternic. S-a uitat la mine cu ochii lui roşii, injectaţi, dar nu s-a mişcat din loc. Eu am mai urcat o treaptă, am întins mâna şi am luat obiectul care-mi căzuse din buzunar: era o Biblie. Ursul n-a făcut nimic, eu am rupt-o la fugă pe scări în jos, m-am oprit după o vreme şi m-am uitat în urmă: ursul nu mai era acolo.

Pierderea si recuperarea cartii de identitate a masinii

Mi-am pierdut cartea de identitate a masinii. De ce am pierdut-o? Pentru ca imi pasa mult prea putin de hartii si, de indata ce trebuie sa umblu cu ele, nu le mai pun de unde le-am luat. Asa ca s-a dus cartea de identitate. Sigur ca asta ma costa. Alaltaieri am plecat sa rezolv chestiunea. Intai m-am prezentat la Monitorul Oficial sa anunt pierderea. Tipa de acolo mi-a zis ca nu merge asa: prima data trebuie sa merg la politie, de acolo la Registrul Auto si abia la sfarsit la Monitorul Oficial. Bun, m-am dus la politie, care are sediul in mall.

O metafora

Un fragment din romanul "Procesul" de Kafka. Acest fragment a castigat o popularitate atat de mare, incat de multe ori a aparut independent, in diverse volume de proza scurta.

Imagine din filmul "Procesul" in regia lui Orson Welles

Faceti-va bine (89)

Degeţelul lânos

Denumire ştiinţifică: Digitalis lanata.

Denumire populară: degetăriţă, degeţelul de câmp.

Prezentare. Degeţelul lânos este o plantă erbacee, îndeobşte bienală, dar în anumite condiţii poate fi perenă. Face parte din familia scrofulariaceelor. La maturitate, tulpina degeţelului poate ajunge până la 1,20 metri înălţime, ramificându-se mult spre vârf. Partea superioară a plantei este, în modobiş nuit, păroasă, de unde şi numele de degeţel lânos. Frunzele sunt lungi (pot avea până la 20 cm lungime), cu marginile puţin crestate.

Degetelul lanos

Sanda Marin

Una dintre cărţile extrem de longevive la români este cartea de bucate a Sandei Marin. Îmi aduc aminte de ea ca fiind cea mai pomenită carte în conversaţiile gospodinelor de prin anii 80. Mi se părea că e o mare izbândă să scrii aşa o carte, pe care să o ridice în slăvi mii şi mii de cucoane din toate colţurile patriei.

Parcari la Massa Lubrense

Daca tot am vorbit de parcari, mi-am adus aminte de o faza foarte interesanta petrecuta acum doi ani (sau trei), in Italia. Am inchiriat atunci un mic apartament intr-o localitate de care nu auzisem niciodata: Massa Lubrense. Departe de lumea dezlantuita, cu alte cuvinte. Apartamentul se afla foarte aproape de mare, acolo unde se ispraveste strada intortocheata si ingusta care coboara din centrul localitatii. Are o terasa si o curte betonata, unde lasam masina peste noapte. In prima dimineata, cand am vrut sa iesim, ne-am trezit ca poarta este blocata de un Fiat. Pe intregul sens erau parcate masini, aproape bara la bara. Aveam sa aflam ulterior ca le apartineau unor domni care plecau cu diverse ambarcatiuni catre plaje mai indepartate. 

Tiganiada

Iata ce mass-message a ajuns si pe la mine (nu am ce comenta):

1000 - Tiganii ajung în Imperiul Bizantin.
1300 - Intrarea tiganilor în Europa.
1400 - Sunt mentionati în Bulgaria "în numar mare".
1417 - Regele Sigismund  al Ungariei emite un ordin de libera trecere pentru nomazii tigani.

Parcarea la romani

Sa presupunem ca ai un loc de parcare. Nu este al tau in sensul ca ai turnat asfacltul acolo, pe pamantul mostenit de la bunici. Nu este nici macar inchiriat de la primarie. Dar este "al tau", pentru ca in fata blocului unde locuiesti este o parcare cu zece locuri si acolo nu parcheaza nimeni altcineva in afara de locatari. E asa, ca un fel de intelegere nescrisa, pe care e normal s-o respecte toata lumea. Asa cum tu, cand te duci la cineva in vizita, nu parchezi pe locul nimanui, ci cauti sa te strecori pe undeva, pe un trotuar mai putin circulat sau prin vreo alveola din fata unui parc, te astepti ca si ceilalti oameni sa faca acelasi lucru.

Mici întâmplari cu animale (27)

Imblânziri (2)
Pentru pescarii cu undiţa din Cluj, valea Drăganului nu are pereche. În partea de jos joacă lipanii vînînd după musculiţele cele mai mici, îndată se învrîstează între ei şi păstrăvi, care apoi pun stăpînire pe şuvoaie şi bulboane pînă spre izvoarele din muntele înalt. Priveliştea se schimbă în faţa pescarului după fiecare cotitură a rîului, toate imagini de munte şi totuşi surprinzînd fiecare prin frumuseţea ei proprie.

Coborînd într-o înserare pe rîu în jos, unuia dintre cei ce au avut norocul să descopere încîntările unditului la păstrăvi i s-a alăturat un ţăran:

—  Frumoşi peşti ai prins, domnule, dar niciunul nu-i ca cel din fîntînă.

O rugaciune

Rugaciunea Sfântului Ioan Damaschin
(Aceasta să o zici arătând spre patul tău)
Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte si iată moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem, si de munca cea fără de sfârsit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii si pe Preacurata Maica Ta si pe toate puterile ceresti si pe sfântul înger, păzitorul meu. Si stiu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda si chinul. 

Ioan Damaschin, intr-o poza de epoca

O poveste din satul Bălţaţi

Neculai Frantugu, de 45 ani, din Bălţaţi (jud. Iaşi), a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor şi port ilegal de armă albă.
Anchetatorii susţin că Neculai este căsătorit de 20 ani şi are cinci copii. În perioada 2007 - 2009, bărbatul a fost plecat la muncă în Spania. Când s-a întors acasă a aflat că doi dintre cei mai buni prieteni ai lui au întreţinut relaţii sexuale cu soţia, care rămăsese singură acasă. Evident, pentru că tot satul ştia, localnicii au ţinut să-i spună imediat omului cele întâmplate în lipsa lui.

Blestemul lui Opris

PDL si PNTCD au semnat un protocol de colaborare in alegeri. Sincer sa fiu, imi este greu sa identific despre care PNTCD e vorba. Am sapat si am aflat: ala al lui Pavelescu. Alt PNTCD, al lui Ciorbea, are protocol cu USL. Tare de tot. Dar ceea ce e foarte hazliu e ca la Bucuresti, taranistii lui Pavelescu, reprezentati de Alex Stefanescu, au semnat cu uselistii reprezentati de Elena Udrea. Asadar, Stefanescu si Udrea au batut palma. Daca nu stiti cine e Alex Stefanescu, va spun eu: este un critic literar valoros, care a scos o istorie a literarurii romane foarte bine primita de public. Elena Udrea stie toata lumea cine e. Iata-i impreuna:

Persistența limbii de lemn

Stau și mă mir: cum naiba e posibil ca la 23 de ani după împușcarea lui Ceaușescu, să auzi pe la televiziuni reporteri care nu se pot exprima altfel decât în limba de lemn a comuniștilor. Și e vorba de oameni tineri, care se presupune că au făcut niște școli de jurnalism, unde li s-a predat vorbirea corectă, unde au fost învățați să construiască fraze prin care să transmită mesaje simple și la obiect și să evite greșelile de toate tipurile. Cu toate astea, ei folosesc expresii idioate, pe care cu siguranță le-au auzit în copilărie, la părinți și bunici. Un exemplu e formularea „nu are un comportament corespunzător”

De-ale lui Zoscenko (7)

AVEREA

Ilia Ivanovici Spiridonov, meşter legător, a cîştigat cinci mii de ruble în aur la tragerea îm­prumutului.

Primele zile, Ilia Ivanîci a umblat năuc. Dădea din mîini şi din cap şi bodogănea:

— Ie-te-te... Ce chestie, dom'le... Cum vine asta, măi fraţilor?...

Pe urmă, obişnuindu-se cu bogăţia care a dat peste el, s-a apucat să socoată cam ce şi cît ar putea cumpăra din banii ăştia. Dar ieşea aşa de mult şi aşa de grozav, încît Spiridonov dădea din mînă şi lăsa baltă socotelile.

Absurditatea plastica

Mi-a fost dat sa aud o expresie incredibil de plastica si totodata absurda. Eram la Hushgombotzleves ala sau cum ii zice hotelului unguresc si luam micul dejun. Maria, care mereu se culca tarziu zicand ca nu-i e somn si se trezeste cu forta devreme, bineinteles ca nu avea chef sa manance nimic. Degeaba i-am tot explicat cum e cu cresterea, degeaba i-am spus ca mai avem vreao 300 de kilometri pana acasa si o sa i se faca foame. O tinea pe-a ei. Dar si noi pe-a noastra, asa incat pana la urma s-a dus, si-a luat ceva in cea mai mica farfurie pe care a gasit-o, s-a asezat la masa si a inceput sa mestece incruntata. La care Lili imi explica: "Vezi? Asta e mancatul cu dusmanie". Ei bine, m-am tavalit de ras la faza asta. Tot repetam: "mancatul dusmanos" si ma mai rostogoleam o tura pe dusumea...

Multe chestii dusmanoase am intalnit la viata mea - priviri, vorbe, atitudini, scrisori, lovituri...dar mancatul cu dusmanie, asta mi s-a parut ceva greu de egalat si imposibil de intrecut in materie de absurditate plastica.

Salutul in trei limbi

Am o multime de amici care atunci cand incheiem o discutie (fie ea si telefonica), ma saluta cam asa: "bine, OK, hai noroc, numai bine", ori "sa traiesti, salut, numai bine". La fel fac si eu. Si acum, numai ce m-am trezit, in Hannover, iesind de la scoala cu Maria, ca-l salut pe Mr. Pearson - directorul, cu "hallo, goodbye, numai bine", adica ceva in trei limbi, care precis ca l-a descumpanit putin.

Noi subiecte de povesti

Inainte de a veni in Romania, am mers pentru a treia oara la ZOO Hannover. Doar eu si Maria de data asta. Am avut parte acolo de doua experiente nemaipomenite: una cu pelicanii, cealalta cu hipopotamii. O sa urc doua seturi de poze care fac toti banii. Uite intai pelicanii:

Mici intamplari cu animale (26)

Îmblînziri(1)
Am fost invitatul unui prieten de vînătoare. În jurul casei lui, la ţară, avea o livadă frumoasă, pe care o împodobeau şi diferiţi arbuşti decorativi. A fost o mare plăcere pentru mine să iau masa cu familia prietenului meu în chioşcul din grădină. Lîngă uşa deschisă a chioşcului stăteau tolăniţi cei doi prepelicari ai stăpînului. Dormitau, aşteptînd să le vină rîndul şi lor, pe cînd se vor fi dezbrăcat de carne oasele puilor la frigare.

Faceti-va bine (88)

Degetărelele

Denumire ştiinţifică: Soldanella montana.

Denumire populară: potiraşe.

Prezentare. Degetărelele sunt o erbacee perenă din familia primulaceelor. Planta cu acest nume are o înălţime de până la 25 cm. Înfloreşte în lunile mai şi iunie, florile având formă de clopot. Fructul este o capsulă. Planta aceasta frumoasă creşte în zonele muntoase, în general descoperite, în lumini şuri, la marginea pădurii. În România, se găseşte în Carpaţii Orientali.

Întrebuinţări. Preparatul pe bază de degetărele este utilizat pentru restabilirea echilibrului stomacal şi intestinal, curăţând, totodată, foarte  bine tractul digestiv. În medicina tradiţională, acest preparat este folosit în primul rând ca purgativ.