Faceti-va bine (159)

Limba boului

Denumire ştiinţifică: Anchusa officinalis.

Denumire populară: miruţă.

Prezentare. Limba boului este o erbacee din flora spontană comună, înălţimea sa maximă fiind de 80 cm. Face parte din familia boraginaceelor. Tulpina, dezvoltată, se ramifică în partea superioară. Frunzele sunt păroase, iar florile au culoarea albastră, rareori fiind de culoare roz. Limba boului înfloreşte în lunile mai şi iunie. În peisaj, această plantă iese în evidenţă prin culoarea ei ciudată, cenuşie. Pentru practici medicinale se recoltează planta în întregul ei. Se prepară: infuzie (mai ales din flori), decoct (din frunze), extracte, combinaţii de ceaiuri.

Fantezii

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (4)

Un om de haz
Era explozia anului nou: haos de noroi şi de zăpadă, străbătut de o mie de trăsuri, strălucind de jucării şi de bomboane, mişunînd de lăcomii şi deznădejdi, delir oficial al unui mare oraş făcut spre a tulbura creierul celui mai dîrz singuratic.

In mijlocul harababurii şi hărmălaiei acesteia, un măgar trepăda sprinten, hărţuit de un bădăran înarmat cu un bici. Cînd măgarul era gata să dea colţul unei străzi, un nobil domn înmănuşat, ferchezuit, cu o cravată straşnică şi întemniţat în haine noi-nouţe, se înclină ceremonios înaintea bietului dobitoc şi, ridicîndu-şi pălăria, îi zise: ,,La mulţi ani cu fericire I”, apoi se întoarse către nu ştiu ce camarazi cu un aer de prostească mîndrie, ca şi cînd le-ar fi cerut aprobarea pentru ca mulţumirea lui să fie şi mai deplină.

Măgarul nu-l văzu pe nobilul glumeţ, şi urmă să alerge cu zel încotro îl chema datoria.

Pe mine însă mă apucă dintr-odată o năprasnică furie împotriva acestui magnific imbecil, care mi se păru că însumează întregul spirit al Franţei.

Imnurile Romaniei

1884-1948 Traiasca Regele

1948-1953 Zdrobite Catuse

1953-1977 Te slavim Romanie

1977-1989 Trei Culori

1989-20.. Desteapta-te Romane

Din seria "Cantecele uitate" (1)

M-am gandit sa improspatez amintirea celor care au prins vremurile in care copiii deveneau pionieri inainte de a deveni utecisti si apoi fugeau in tarile cangrenate de capitalismul putred. Primul astfel de cantecel este imnul national "Trei Culori". In varianta lui initiala, in textul scris de Porumbescu, ultima strofa suna asa:

Mici intamplari cu animale (85)

Epiderma şerpilor, adică stratul subţire al pielii pe seama căruia se dezvoltă şi solzii, nu creşte  alături  cu  creşterea trupului. Pînă la o anumită limită ea se dilată, apoi se întăreşte şi, nemaiputînd cuprinde trupul crescut, trebuie să fie le­pădată, ca o haină din care a crescut copilul. De aceea şerpii năpîrlesc: îşi primenesc partea uscată şi tare din epidermă. Cum se face oare operaţia aceasta? O singură dată am avut norocul să asist din apropiere la cazna unui şarpe.

Mirosuri

Una dintre marile mele obsesii din vremea şcolii a fost cea legată de mirosurile trupului. Mă îngrozea pur şi simplu ideea că într-o zi cineva ar putea să-mi spună că miros urat, ceva de genul "mai spală-te şi tu, că puțești" sau aşa ceva. Aşa că mă spălam sub braţ şi de zece ori pe zi, făceam duș la orice oră, schimbam tricourile şi cămăşile permanent, numai să nu ajung în situaţia de care vorbeam. Îmi amintesc şi azi o vizită pe care i-am făcut-o unei colege de facultate, care în mod evident dorea să mă prezinte părinţilor ei. Apucasem să promit, dar exact în acea zi a dat peste mine - vorba lui Svejk - ghinionul de a bea bere după bere la celebra cârciumă "Codrii Cosminului", aşa că m-am dus la întâlnire fără să mai apuc să fac un duș. 

Păşunile Raiului (4)

Obîrşia lui Tularecito rămîne învăluită în taină, iar felul cum a fost el găsit alcătuieşte o legendă în care cei din Păşunile Raiului refuză să creadă, la fel cum refuză să creadă în strigoi.

Franklin Gomez avea un slujitor, un indian din Mexic pe nume Pancho - atît, niciun alt nume. O dată la fiecare trei luni, Pancho îşi aduna economiile şi se ducea la Monterey să-şi mărturisească păcatele, să-şi facă penitenţa, să fie absolvit şi să se îmbete, toate în ordinea arătată. Dacă izbutea să nu ajungă-n puşcărie, după ce se închideau cîrciumile Pancho se urca în cabrioleta lui şi adormea. Calul îl ducea pînă acasă, unde sosea chiar la revărsatul zorilor, deci la vremea potrivită ca să mănînce ceva şi să treacă la treabă. La sosire, Pancho totdeauna dormea tun; asta e pricina pentru care a stîrnit atîta vîlvă la fermă atunci cînd, într-o bună dimineaţă, a năvilit în goana mare a calului la arcul vitelor nu numai treaz, dar şi ţipînd cît îl ţinea gura.

Franklin Gomez s-a îmbrăcat şi s-a dus să-l cerceteze pe slujitorul lui de la fermă.

Aventurile lui Cepelica(23)

Cepelică  pierde  orice  speranţă

Cepelică sfîşie o mînecă din că­maşă şi o împărţi în bucăţele.

– Cu cărţile poştale am cam fi gata – se gîndi mulţu­mit – să aşteptăm acum să ne aducă marmita cu cerneală.

Cînd Lămîilă de gardă îi aduse ciorba, Cepelică nu sorbi din ea nicio înghiţitură. Zgîrie cu lingura niţel praf roşu de cără­midă şi-l turnă în zeamă. Mestecă puţin şi, slujindu-se apoi de coada lingurii, scrise misivele pe care şi le pregătise în gînd.

Harkenbleck

Am început să merg tot mai mult cu bicicleta. Până azi, tot așteptam să vrea și Maria, pentru a pleca în tură prin împrejurimi. Azi însă, am spart gheața: m-am suit pe bicicletă și am plecat de unul singur. Am simțit, pur și simplu, acest imbold. 

Un stravechi imbold

Tot umbland prin Flohmarkt, am gasit pana la urma ceva care sa imi placa la nebunie. E vorba despre niste mici machete metalice, a caror utilitate la inceput mi-a scapat. In final insa mi-am dat seama ca e vorba de ascutitori. Da, ascutitori. Sunt facute in Spania, din metal adevarat, nu tabla, au o greutate care vorbeste despre asta. Pur si simplu nu am putut sa nu le iau, cand le-am vazut am simtit brusc stravechiul, de mult uitatul imbold de a colectiona. Iata-le, fotografiate impreuna si separat. :

 

Povesti cu si despre sex(5)

O firmă din oraşul spaniol Valencia oferă cursuri profesionale de prostituţie cu „loc de muncă garantat la absolvire". Compania a fost dată în judecată de o parte dintre locuitori, dar va putea să îşi continue activitatea, după ce a câştigat un prim proces.

Julia Roberts in rolul prostituatei din Pretty Woman

Faceti-va bine (158)

Liliacul

Denumire ştiinţifică: Syringa vulgaris.

Prezentare. Liliacul face parte din familia oleaceelor. Este un arbust a cărui înălţime poate ajunge până la şapte metri. Frunzele sunt ovale şi au peţiol. Liliacul înfloreşte în luna mai. Florile sunt grupate în panicule şi au culori diferite, de la liliachiu la alb. Creşte în tufişuri, în sălbăticie, dar mai ales cultivat ca arbust ornamental. Liliacul are şi proprietăţi medicinale. În acest scop, se recoltează frunzele, din care se prepară infuzie sau comprese.

Întrebuinţări. Infuzia de liliac poate fi inclusă în tratamentul împotriva colicilor hepatice, utilizându-se atât pentru calmarea durerilor hepatice, cât şi pentru restabilirea bunei funcţionări a ficatului. De asemenea, liliacul este util şi în cazuri de febră mare. Reduce febra şi contribuie la curăţarea organismului.

Batrani pe role

Umorul care vad ca prinde cel mai bine la marile mase este bazat pe o singura idee - fixa si gresita: anumite categorii de oameni nu ar avea voie sa faca anumite categorii de lucruri. Sau, chiar daca au voie, este nepotrivit sa le faca, nu e in regula, nu e ceva normal etc etc. Uite, cam ca in poza asta:

O situație dramatică

Primeşti într-o zi un telefon şi cineva cunoscut te anunţă că la zece kilometri de locul unde te afli, logodnica ta se găseşte într-o situaţie dramatică: nu se ştie de ce a căzut pe trotuar, s-a lovit la cap, sângerează abundent şi trebuie dusă imediat la spital. Cel care te-a sunat mergea împreună cu ea către doctor, au luat-o pe o scurtătură şi acolo s-a întâmplat nenorocirea. Locul este foarte retras, nu trece nimeni pe-acolo, iar la 112 sună numai ocupat. Ce faci în situaţia asta? Evident, te sui în maşină şi pleci în cea mai mare viteză către locul indicat. Apeşi acceleraţia până la fund şi te tot duci. Dar poliţia îşi face datoria.

Mici intamplari cu animale (85)

La 28 ianuarie 1940 era ger aspru şi zăpadă mare. Hoină­ream cu sania prin apropierea mănăstirii Căldăruşani, nu de­parte de Bucureşti. În lipsa altui vînat mai ales, împuşcasem la ciori. Un ţăran pe care l-am întîlnit mă întrebă dacă nu cumva aş avea plăcere să împuşc nişte „lişite de cele mici" - înainte cu cîteva zile văzuse vreo patru-cinci pe valea Pociovaliştea, într-un loc zis Podul Buzeştei, unde apa nu îngheaţă niciodată. Lişiţa nu-i vînat de soi şi în altă vreme nu m-ar fi ispitit. Dar acum în cap de iarnă să fie lişiţe, şi încă un soi ciudat, „de cele mici"!

Lupta cu viața

Se zice că nimeni nu poate să câștige în lupta cu viața, care e mult prea puternică pentru a i te putea opune. Sensul e că orice ar vrea omul să facă, dacă viața hotărăște altfel, iese cum vrea ea. De câte ori nu am auzit de întâmplări nefericite din cauza cărora toate planurile cuiva au fost date peste cap... Cum ziceau versurile unui cântec pe care-l fredonam când eram copil: „Unul ar fi vrut să are/ Și să se însoare-n sat/ Dar l-a prins războiu-n gheare/ Și de-atunci n-a mai arat”.

Idei constructive

Din povestile lui Emil Garleanu (6)

Ucigaşul

Ieşeam de pe sala întunecoasă şi umedă a tribunalului. Eram cu un avocat, un vechi prieten al meu. Cum străbăteam cu greutate prin împestriţătura de oameni pe care patimile şi ura îi poate aduna la un loc, trecu repede, prin faţa noastră, un condamnat, urmat de santinelă. Condamnatul, un domn foarte bine îmbrăcat, ţinea batista la ochi şi plângea cu sughiţuri.

Prietenul mi-l arătă şi-mi zise: 
— Uite-l, a dat foc, pentru ca apoi să fie despăgubit, a lăsat pe drumuri nu ştiu câte familii, şi acuma, când se duce pe un an la puşcărie, plânge ca o muiere.

Aventurile lui Cepelică (22)

Cepelică   face   cunoştinţă   cu   păianjenul poştaş

Nu! N-are nici un rost să vă mai amăgesc: între cei doi stîlpi cărămizii ai porţii nu s-a ivit niciodată o cîrpă sau o băsmăluţă albă. S-a ivit în schimb o întreagă divizie de Lămîiaşi, prospăt sosiţi din capitală, şi prie­tenilor noştri nu le mai rămase altceva de făcut decît să se predea sau s-o ia la fugă.      

Cepelică încercă o retragere prin pivniţă, dar găsi tunelul ce ducea spre pădure tăiat de trupele prinţului.

De unde aflaseră secretul gangului subteran? Nu vă pot ascunde nici acest lucru: de la Mazăre. Văzînd că totul e pierdut, avocatul dezertase la duşman de frică să nu fie spînzurat a doua oară.