Copegoro
Îndată ce am
ajuns acasă, am rugat-o pe proprietăreasă să-mi dea o lampă; era foarte
important să am acum o lampă; intenţionam să nu mă culc la noapte; drama făcea
adevărate ravagii prin capul meu şi aveam speranţa fermă că voi putea scrie o
bucată bună până a doua zi în zori. Rugămintea mi-am formulat-o în cuvinte
foarte umile, căci observasem pe faţa proprietăresei o strâmbătură de
nemulţumire în momentul în care m-a văzut intrând iarăşi în cameră. I-am spus
că aproape terminasem de scris o dramă remarcabilă; nu-mi mai lipseau decât
câteva scene. Apoi i-am dat să înţeleagă că este foarte posibil ca piesa să fie
jucată la vreunul din teatre, chiar înainte ca eu să aflu ceva în această
privinţă. Dacă ar vrea să-mi facă acest mare serviciu, atunci...