Părul
Denumire ştiinţifică: Pyrus communis; Pyrus domestica.
Prezentare. Părul cultivat îşi
are originea în Asia, fiind obţinut prin îmbunătăţirea soiurilor de păr sălbatic.
Face parte din familia rozaceelor. Înălţimea părului nu trece decât rareori de
10 metri. Coroana este, de obicei, în formă piramidală. Frunzele sunt ovale,
iar florile, grupate, au culoare albă, foarte rar roz. Fructele, atât de
familiarele pere, de mare efect vizual, au calităţi medicinale relativ modeste în
raport cu merele.
Părul este o plantă iubitoare de lumină. Sub formă sălbatică
se găseşte în păduri, mai ales în zone însorite. Cultivat, părul se dezvoltă într-o
mare varietate de soiuri, câteva fiind celebre (Bergamote, de pildă). Valoare medicinală au nu numai perele, ci şi
coaja arborelui, frunzele foarte tinere şi florile. Se prepară infuzie şi
decoct (din frunze, flori sau coajă), perele fiind consumate ca atare sau
prelucrate.
Substanţe active importante: o substanţă specifică – arbutina, hidraţi de carbon, protide, celuloză,
pectine, săruri minerale, vitamine.
Întrebuinţări.
Preparatele
din frunze, flori şi coajă de păr determină eliminarea acidului uric, fiind şi
un depurativ general. Au, de asemenea, efecte pozitive în afecţiunile urinare, în
prostate, în tratarea unor afecţiuni şi ulcere ale pielii. Preparatele din
frunze, flori şi coajă de păr au şi proprietăţi diuretice, antiseptice,
cicatrizante, sedative, fiind recomandate şi în bolile de rinichi, ale căilor
urinare, în general ale aparatului urogenital, precum şi în gută şi reumatism. Perele
sunt importante prin conţinutul lor complex, fiind recomandat a se consuma în
perioada de iarnă. Sunt hrănitoare şi au acţiune diuretică, laxativă, răcoritoare,
iar la nivelul tractului gastro-intestinal acţionează ca un depurativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu