Păstârnacul
Denumire ştiinţifică: Pastinaca sativa hortensis.
Prezentare. Păstârnacul este o
erbacee cu dezvoltare bienală. Originar din Orient, păstârnacul aparţine
familiei umbeliferelor. Cu o tulpină puternică, ramificată, păstârnacul este
una dintre cele mai puternice şi mai înalte plante din grădina de legume –
poate atinge şi 1,50 metri înălţime. Frunzele sunt mari şi bine conturate. Inflorescenţa
este bogată şi are culoare galbenă. Păstârnacul înfloreşte în a doua parte de
verii, în lunile iulie şi august. Creşte în flora spontană, dar se şi cultivă,
fiind foarte răspândit. Întreaga plantă are un miros specific. Importanţă
medicinală au rădăcinile păstârnacului, dar şi frunzele. Se prepară un decoct.
Păstârnacul îşi păstrează proprietăţile terapeutice chiar şi atunci când este prezent
în diverse mâncăruri.
Substanţe active importante: săruri minerale (în special potasiu), ulei volatil, vitaminele A, B1, B2,
C. Păstârnacul este considerat o plantă foarte nutritivă, importantă şi datorită
efectelor sale medicinale.
Întrebuinţări.
Preparatele
pe bază de păstârnac au proprietăţi diuretice, tonifiante, depurative,
antireumatismale. Majoritatea specialiştilor consemnează importanţa păstârnacului
în reechilibrarea activităţii menstruale, agenţi determinanţi, în acest caz, fiind
mai ales componentele din uleiul volatil. Păstârnacul combate lenea vezicii
biliare, febra, infecţiile, inapetenţa. Are rol profilactic în bolile
vasculare, fiind şi un stimulator al activităţii glandelor endocrine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu