O spaima

Neîndurători sunt îngerii,

Şi incoruptibil, judecătorul;                       

Puternic e soborul,

Şi nepărtinitor, tribunalul;

Cumplite sunt ameninţările,

Şi crude pedepsele;

Arghezi povestind copiilor (2)

Jucăriile

     Am făcut pentru tine o povestire mică, mică de tot, cît o batistă. M-am deşteptat din somn dinaintea feres­trei, acoperit pe de-a-ntregul de soare, şi ridicînd capul din perini, ca dintr-o groapă cu nimburi, m-am uitat în munţi şi am rîs. Mi s-a părut că mă scol de unde mă cul­casem azi noapte, dintr-o albie de rîu, care cîntă fur­nicată de soare şi de-a lungul căreia curge borangicul printre năframe şi giulgii de mătase. Se întocmise fără să ştiu, din nou, toată împrejurimea, şi stihiile dumnezeieşti ale miracolului din cer şi din pămînt, voiau să dea o pildă de zi fericită, pierdută, fără alţi martori decît viţeii, în eternităţi.

Trei milenii de umor (32)

La Cazinoul din Frankfurt pe Main, unde Schopenhauer se afla în prezenţa unor cunoscuţi, un tînăr înfumurat şi nu prea deştept a afirmat următoarele:

- Să ştiţi că-i aşa cum vă zic: dacă Dumnezeu îi dă cuiva un post, îi dă şi inteligenţa necesară!

Replica filozofului nu s-a lăsat mult aşteptată:

-  Domnul meu, rugaţi-l pe îngăduitorul dv. Dumnezeu cît se poate de fierbinte să vă facă rost de un post, dar cît mai repede posibil!

Faceti-va bine (303)

Şofranul

Denumire ştiinţifică: Crocus sativus.  

Prezentare. şofranul face parte din familia iridaceelor şi provine din Asia. Este  o  erbacee perenă  de  mici  dimensiuni.  Tulpina  şofranului  este  consistentă,  uşor lemnificată şi se ramifică în partea superioară. Frunzele sunt lungi, liniare, iar florile, violet-deschis, prezintă nişte striaţii, nişte linii roşietice. şofranul este o plantă de cultură. Valoare medicinală au florile, mai exact spus stilele şi stigmatele florilor de şofran (stilele şi stigmatele sunt părţi ale pistilului), din care se extrage o substanţă galbenă ce conţine uleiuri eterice cu miros specific. Din florile şofranului se prepară infuzie, pulbere şi tinctură. 

Micul print(18)

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise acarul.

- Ce faci aici? zise micul prinţ.

- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i poartă când la dreapta, când la stânga.

Şi un rapid străluminat, bubuind ca tunetul, cutremură cabina acelor.

Mici intamplari cu animale (173)

Corecţie maternă

Se pare că şi unele animale ar cunoaşte vorba veche „joarda-i ruptă din rai", cînd au grija creşterii puilor. Cînd puii nu-s cuminţi şi ascultători, nu le strică o mică păruială. Am văzut odată o ursoaică cum îşi „pălmuia" puiul, care nu se grăbea destul să se îndepărteze de omul cu primejdie. Dar întîmplarea aceea am descris-o în altă parte. Acum îmi aduc aminte de un incident din familia cucoanei vulpe.

Un soft mic si destept

De o buna bucata de vreme ma lupt sa scot o varianta cat mai buna pentru cartea mea de povesti si pentru alte cateva carti care asteapta sa intre la vanzare pe Amazon sau pe rafturile unui magazin virtual. Pentru cine n-a facut asa ceva, poate parea o joaca de copii. Dar cand te apuci efectiv de treaba, te izbesti de o sumedenie de probleme.

 

Inceputul sfarsitului

Cum spuneam, ieri dimineata a fost inceputul sfarsitului. Dar s-o iau cu inceputul.

Acum vreo doua luni, am primit un mail de la prietenul Gogol, care-mi scria asa: 

"Cam de 10 zile mi-am schimbat putin modul de viata. La ultimul control medical mi s-a recomandat sa mai slabesc, sa evit pastele fainoase, dulciurile, hartanele, alcoolul si sa iau  niste pastile (pentru tensiune, colesterol, etc.) Asa ca m-am conformat, tin un oarecare regim, mananc mai putin si in fiecare seara alerg sau merg in pas vioi 6-10 km".

Inalta aventura(4)

Pregătiri pe Cho Oyu

       Ştirea aceasta fu o lovitură serioasă şi neaşteptată dată planurilor şi speranţelor noastre, dar Comitetul mixt pentru Himalaya al Societăţii geografice regale şi al Clubului alpin au dovedit un curaj demn de toată admiraţia. Comitetul hotărî să meargă înainte, indiferent de încercarea elveţienilor. Cum guvernul nepalez acordase pentru 1953 autorizaţia sa pentru o expediţie britanică pe Everest, Comitetul pentru Himalaya se decise să nu precupeţească niciun efort pentru a face pregătirile necesare şi într-un timp foarte scurt se hotărî să trimită chiar din 1952 o expediţie de aclimatizare în munţii Himalaya.

     

Gelsomino in tara mincinosilor(21 - sfarsit)

Pentru ca pe nimeni să nu nedreptăţească, Gelsomino face o împărţeală frăţească.   

    Povestea se va sfîrşi de-a binelea cînd veţi judeca puţinele însemnări pe care vi le redau şi adaug aici şi pe care, în graba mea de a încheia cel de-al douăzecilea capitol, le uitasem în buzunar. Sunt cele din urmă pagini ale însemnărilor luate de mine, în ziua cînd Gelsomino îmi povesti tărăşeniile lui din ţara mincinoşilor. Citesc în aceste pagini că de Giacomone nu se mai ştie nimic, absolut nimic, aşa că nu v-aş putea spune dacă s-a preschimbat într-o făptură mai cumsecade ori dacă din nou şi-a trimis picioarele lui de pirat să cutre­iere pe drumuri rele.

   

Micul print(17)

Chiar atunci sosi şi vulpea:

- Bună ziua, zise vulpea.

- Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni.

- Sunt aici, zise glasul, sub măr...

- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...

- Sunt o vulpe, zise vulpea.

Arghezi povestind copiilor (1)

Fata de demult

O fată cenuşie cu jarul ochilor în plete negricioase, ca bălăriile sărate ale mării, a fost osîndită odinioară să i se reteze capul cu securea, pentru o greşeală. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viaţa cui pof­teau, cu nejudecată, pentru că nicio judecată nu era mai dreaptă decît a lor. La necaz si la chef, numai muzica şi sîngele, amestecate, puteau să-i potolească şi nicio is­pravă, nici bună, nici rea, atît se asemănau isprăvile bune cu isprăvile rele ale stăpînilor, nu se putea trece, după rînduială, fără tăiere şi înjunghieri.

Fata cenuşie a cerut stăpînului să o cruţe, făgăduind să-i spuie seara poveşti, să-i legene cruzimea cu basme frumoase, dacă se va îmbuna să o ierte pînă la isprăvitul poveştilor ei; şi numai după aceea să o trimită gîdelui împărătesc.

Faceti-va bine (302)

Susanul

Denumire ştiinţifică: Sesamum indicum.

Prezentare. Susanul este o erbacee anuală care-şi are originea în regiunile tropicale. Creşte şi în zona mediteraneană. Face parte din familia pedaliaceelor. Tulpina de susan poate ajunge la 1,5 metri înălţime, fiind păroasă. Frunzele, care acoperă planta de sus şi până jos, sunt dantelate. Susanul are flori galbene. Pentru alimentaţie şi pentru terapii se recoltează seminţele. Acestea se folosesc în diverse preparate alimentare, fiind foarte hrănitoare. Din seminţele de susan se obţine un ulei foarte bun, cu virtuţi medicinale. Pentru terapii se folosesc şi frunzele de susan, din care se prepară un decoct.

Gelsomino in tara mincinosilor(20)

C-un cîntec pe care Gelsomino-l îndrugă, pînă şi regele Giacomone e pus pe fugă

Cartea sorţii, după cum ştiţi, nu există. Nu se află nicio carte în care să se găsească scris ce lucruri se vor întîmpla cîndva. Ca să scrii o asemenea carte trebui să fii cel puţin... cel puţin directorul Desăvîrşitulului mincinos. Prin urmare ea nu există şi nu exista nici pe vremea lui Giacomone. Ceea ce este aproape un păcat. Căci dacă ar fi existat şi dacă bietul suveran cu perucă ar fi putut să tragă învăţăminte dintr-însa, atunci el ar fi citit la data acelei zile:

Azi, Giacomone nu va pronunţa un discurs. 

Trei milenii de umor (31)

La un banchet îmbelşugat, cînd limbile au început să se dezlege, un comesean care băuse mai mult i s-a adresat lui Rene Descartes:

—    N-am bănuit niciodată că mîncărurile gustoase şi vinul vechi pot: să placă atît de mult unor filozofi! V-am urmărit întreaga seară şi văd că nu v-aţi dat înapoi de la nimic! 

—    Credeaţi, i-a răspuns Descartes, că mîncărurile bune se gă­tesc numai pentru proşti?

Mici intamplari cu animale (172)

Jocul iedului

Am fost martorul unei scene de o rară drăgălăşenie. Pe mine m-a încîntat în chip deosebit, fiindcă pînă atunci n-am avut prilej să observ decît în treacăt şi în cîteva clipe scurte zbenguitul iezilor de capră neagră. De data aceasta scena s-a pre­lungit aproape o jumătate de ceas şi desigur că prin binoclu am văzut-o de aproape.

O noua inselatorie

Romanii sunt un popor de oameni lipsiti de educatie. Afirmatia asta, absolut reala, imi aduce critici si injuraturi: "cum adica needucati ba, adica daca ma-ta a avut biblioteca si ti-a dat sa citesti tu esti ala educatu'?". Desigur ca astfel de reactii vin chiar de la cei needucati. Dupa cum se stie, cei mai multi oameni se cred perfecti si nu accepta niciun fel de argument ca lucrurile nu ar sta chiar asa. Drept urmare, daca le arati adevarul, te spurca. 

Peştera lui Penrose

Jessica se simţea întotdeauna puţin nervoasă când intra în partea asta a peşterii. „Tati, dacă piatra aia mare cade din locul în care stă? Nu-i aşa că asta ne­-ar bloca ieşirea şi n-am mai putea ajunge niciodată, niciodată acasă?

„Aşa ar fi, dar n-o să cadă", răspunse tatăl ei puţin absent şi destul de brusc preocupat de modul în care plantele lui începeau să se obişnuiască cu întunericul în această parte, cea mai întunecată, a peşterii.

„Dar de unde ştii că n-o să cadă, tati?" insistă Jessica.

„Stânca aia e probabil acolo de multe mii de ani. N-o să cadă tocmai acum."

Faceti-va bine (301)

Sunătoarea

Denumire ştiinţifică: Hypericum perforatum.

Denumire populară: pojarniţă.

Prezentare. Vorbe din vechime spun despre sunătoare că nu este numai o simplă plantă medicinală, ci şi o plantă cu proprietăţi magice. Însăşi denumirea ei care vine din latină – sanatoria, înseamnă vindecătoarea. Sunătoarea face parte din familia hipericaceelor,  dezvoltându-se  ca  o  plantă perenă ce poate ajunge chiar şi la un metru înălţime, dimensiunea ei obişnuită fiind, însă, de 20– 30 cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetaţie. Frunzele, micuţe, au forme diferite, cele mai multe fiind ovale. Sunătoarea înfloreşte din iunie şi până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre.

Micul print(16)

Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise floarea.

- Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.